duminică, 27 martie 2011

Arhitectură ortodoxă contemporană - alternative pozitive

După ce am vorbit despre betoanele ortodoxe apărute în România post-decembristă, asemeni unor ciuperci halucinogene, vă prezint patru exemple contemporane de proiecte de biserică ortodoxă, din care trei mi-au plăcut în mod deosebit. Fac asta, pe de o parte pentru a nu fi negativist, convins că un demers critic este mult îmbogățit atunci când se oferă exemple pozitive alternative, dar și pentru a adânci discrepanța dintre ce este și ce ar putea fi.

Trei dintre exemple sunt propuneri pentru un complex ortodox rus în Paris, ce include o biserică și un centru cultural iar cel de-al patrulea este o biserică ortodoxă macedoneană, propusă în Zagreb.

1. Exemplul Ameller și Dubois
Exemplul meu preferat, pe ideea planului în formă de cruce greacă, reușește performanța delicată de a fi contemporană ca estetică și abordare conceptuală dar și lizibil ortodoxă în același timp. Pentru detalii vezi ArchDaily


2. Exemplul Zündel & Cristea
Cea mai apropiată de sensibilitățile fluide ale postmodernității și ideală pentru o biserică, loc al misticismului și fumurilor tămâioase, antiteza rațiunii și deci, a liniei drepte în arhitectură. Pentru detalii vezi ArchDaily


3. Exemplul Arch Group (varianta câștigătoare)
O soluție un pic forțată, aș zice eu, o căsătorie de conveniență între nou și vechi, dar care merită totuși adusă în discuție. Pentru detalii vezi ArchDaily și articolul din Guardian


4. Exemplul-Bif Studio
Biserica macedoneană, este exemplul cel mai potrivit de inserție coerentă într-un cartier socialist de locuințe colective, spre deosebire de inserțiile autohtone ce sunt extrem de epatante, atât fonic cât și vizual. Asta nu înseamnă că este o biserică invizibilă, însă are, aș zice eu, o vizibilitate elegantă. Pentru detalii vezi DeZeen


Exemplele de mai sus nu înseamnă că sprijin construcția de biserici pe bani publici. Pur și simplu aș dori ca noile construcții ale Corporației BOR să aibă și valoare estetică. Dacă tot le-au făcut pe banii tuturor, să fie măcar plăcute la vedere. Mântuirea neamului n-ar trebui făcută prin damnare estetică, în stilul chicios al Ceaușimei.

Pentru cei interesați de arhitectură religioasă contemporană de bună calitate, recomand să dați click aici (scroll down).
trimite pe proddit

miercuri, 23 martie 2011

Bezbojnic - originea numelui

Bezbojnicul e un nume destul de greu de reținut și de pronunțat. Nu prea sună românesc. Au fost unii care au căutat blogul scriind bejbojnicul, unii l-au pronunțat bezboinicul sau bezboznicul; mai fost alții care au crezut că-s basarabean și veți vedea imediat de ce. Și știu că unii sunt curioși de originea acestui nume așa că iată explicația.

Bezbojnic, în diverse limbi slave, înseamnă „[om] fără dumnezeu”, ateu, godless mai pă ingliș. Cuvântul e compus din 3 părți:

„bez- înseamnă „fără...”. Cică există ca și cuvânt și în limba română, cu aproximativ același sens: „în afară de...”, regăsindu-se, potrivit DEX, și într-o expresie obscură, pe care eu n-am auzit-o vreodată „bez Vlașca și Teleorman”. De asemenea se mai întâlnește în cuvinte compuse de origine slavă, precum bezmetic - „[stup] fără matcă”, bazaconie - „fără lege, ne-legiuire” sau bâzdâganie - „fără suflet” (de la dihanie - „spirit, suflet”)

„bog” se traduce ca „(dumne)zeu”. În limba română se găsește în expresia bogdaproste - „Domnul să-i ierte (pe morții tăi)” sau în numele Bogdan - „darul lui Dumnezeu” (sinonim cu grecescul Teodor/Tudor sau numele de origine evreiască Matei, Nathaniel sau Ionathan). Mai apropiat ca formă de bezbojnic este în expresia rusească „Boje moi!” - exclamație tradusă aproximativ ca „Dumnezeule!

„-nic” este un sufix adjectival, tot de origine slavă. Îl regăsim și-n limba română, în cuvinte precum „harnic”, „rodnic”, „falnic”, „fățarnic”, etc

Având în vedere originea străină, merită explicată și motivul pentru care mi-am denumit blogul în acest mod. Ei bine, înaintea de Dawkins și noii atei, cam singura literatură antiteistă pe plaiurile mioritice erau cărțile de propagandă comuniste, traduse din rusă prin anii '60 - '70. Aveam două astfel de cărți în casă „Biblia pentru credincioși și necredincioși” și „Cum se nasc, trăiesc și mor zeii și zeițele”, ambele scrise de un anumit Emilian Iarolavski. care Iaroslavski era șef peste propaganda antireligioasă în URSS, în perioada interbelică - înainte ca Stalin să o lase mai moale, pe motiv că Biserica Ortodoxă era bună la însuflețit soldatul rus ce lupta întru apărarea Patriei de fasciști - , și care, printre altele, edita o revistă numită „Bezbozhnik” (pe rusă „Безбожник”, vezi imaginea de mai sus) care încerca să ridiculizeze religiile tradiționale pentru a putea fi substituite de noua religie numită Comunism. În orice caz, ce vroiam să spun, în termeni hipsterieni, este că citeam cărți antireligioase înainte să fie mainstream, și deși trebuiau filtrate părțile de propagandă pro-comuniste, gen „lupta de clasă”, „URSS iz dă best” și alte asemenea bazaconii, cărțile erau destul de interesante dpdv factual. De altfel, nu e greu să arăți cât de auto-contradictorie este Biblia sau cât de ridicole sunt poveștile din diverse religii, și totuși, cât de asemănătoare. Mai în detaliu despre aceste cărți, poate într-o postare viitoare.

Dasvidanya tavarișci!
trimite pe proddit

miercuri, 16 martie 2011

Opera filantropică pe banii altora

„Romania este una dintre putinele tari in care misiunea sociala a bisericii dominante in societate nu este definitorie” - Raluca Turcan

Subiectul zilei la capitolul „Stat + Beserică = Lovă” este legea Parterteneriatului stat-culte în domeniul serviciilor sociale. Au trata-o blogurile ateiste (vezi lista lu' Caveat), a tratat-o și presa, și printre altele, lumea a căzut de acord că e vorba de o mită electorală consistentă. Nu contest c-ar fi vorba despre asta, mai ales că alegerile-s peste un an. Însă am senzația că mai există un aspect destul de important, și anume, faptul că legea e și o tentativă de spălare a imaginii BOR.

Știm deja că popularitatea BOR e în scădere, nu cu mult, dar ceva s-a mișcat. Faptul că s-a înfruptat din porții bugetare consistente, deși statul se plânge că e criză și banii-s puțini, nu le-a plăcut unora. Au încercat s-o dreagă pe partea filantropică, însă „opera social-caritabilă” e evidentă mai mult prin abență. Ulterior cifrele au confirmat că Bisericile Catolice fac mai mult decât tot BORul, deși enoriații sunt de aproximativ 15 ori mai puțini.

Și aici intervine aspectul cel mai pervers al legii. Pe lângă faptul că Biserica parazitează bugetul constant, acum își va face și renume pe banii contribuabililor. Li s-a tot reproșat Preafericiților că suferă de cecitate socială și uită că cei nevoiași sunt și oameni, pe lângă mielușei obedienți. Că între vorbele pravoslavnice și faptele „creștinești” (ce expresie hidoasă) e o prăpastie imensă. Ori madam Turcan s-a gândit că e de datoria ei și a Statului de a scoate biserica din letargie, că ea trebuie să stimuleze transformarea BOR dintr-o Corporație Mizantropă într-o Armată a Salvării, precum unele din suratele ei mai occidentale. Banii populației finanțează practic o campanie de PR.

Nu mă credeți? Iată ce a zis inițiatoarea legii pt Hotnews:

[P]ot sa va marturisesc ca si pentru mine exista o ingrijorare cu privire la cresterea numarului de biserici in Romania si existenta unui numar destul de redus, in paralel, de centre de asistenta, de locuri prin care biserica sa vina in sprijinul comunitatilor. Dar, in acelasi timp, nu voi putea niciodata sa minimalizez rolul pe care biserica il are in societate, in special in locuri unde exista mai multa saracie. Sunt o persoana credincioasa si am vazut oameni care isi gasesc sprijin spiritual si moral prin intermediul bisericii, asa cum vad si aspectul opus, prin care biserica ar trebui sa ofere mult mai multa compasiune si sprijin in societate. Practic, scopul proiectului este de a revigora misiunea sociala a bisericii in societate, de a o apropia de oameni si prin sprijin concret, material.

O zice și România Liberă: „Opera caritabilă şi socială a Domnului, prin intermediul lumesc al Bisericii, se va împlini acum din banii contribuabililor”

Am ajuns în situația în care parlamentarii au ajuns târfele bisericii, în care gândul unui parlamentar este „cum să ajutăm biserica, draga de ea?” în timp ce oamenii sunt informați că nu mai sunt bani... pentru medicamente, pentru pensii, pentru spitale, pentru școli. Ca exemplu, azi am aflat că Institutul Inimii din Cluj a rămas fără fonduri. Pula vată, pula mănuși, pula operații. Statul poate pierde orice fărâmă de legitimitate datorită spitalelor infecte și scolilor-ruină, dar, doamne ferește ca Preafericitul să se plângă de ceva...

La final, bomboana de pe colivă, un enunț de-o prostie angelică:

In adancul sufletului meu, cred ca daca fiecarui om i-ar pasa atat de mult de semeni cat imi pasa mie, sau macar fiecarui om politic, Romania ar avea mai putini oameni tristi si nevoiasi.

Hotărâți voi: râdem sau plângem?

Imagine 1: La un ceai la Mâtişci, lângǎ Moscova (1862) - Vasilii Grigorevici Perov
trimite pe proddit

joi, 10 martie 2011

Îndoctrinarea-n școli - ieri și azi

Cândva profet ne era Marx si dogmă ne era Comunismul. Astăzi am schimbat „Capitalul” pe „Biblie”...

Sustin, evident, campania ASUR contra îndoctrinării-n scoli!
trimite pe proddit

sâmbătă, 5 martie 2011

Un comentariu ș-un răspuns

Articolul meu despre „euro-nativism”, în care discutam despre ideea de „islamofobie” ca fiind două concepte separate („islamo-critică” și „nativism anti-musulman”), a atras un comentariu pe care prefer să-l tratez într-o postare separată. Mi-am permis să reordonez paragrafele acelui comentariu:

”Cred ca a compara islamul din zilele noastre cu catolicismul "nedomesticit" e o mica monstrozitate si ma suprinde s-o gasesc pe blogul tau. Toate religiile sunt gresite, bla bla, dar nu toate sunt egale. Islamul este prin insasi esenta lui fundamental mai ostil si mai opresiv decat crestinismul ar fi putut fi vreodata. Un predicator excentric care spunea povesti cu prietenii lui pescari nu poate fi, obiectiv, comparat cu generalul unei armate imperialiste ce ucidea, cucerea, viola si inrobea. In extremis, e suficient sa ne gandim ca cea dintai religie ne-a dat oratoriile lui Bach si cea din urma a executat muzicienii si melomanii oriunde a capatat putere. Primitivismul, ura si violenta islamica nu au paralel in toata istoria religiilor”

Din păcate, ignori istoria creștinismului și a islamului ca întreg, și te axezi pe părțile care-ți convin. N-am spus că religiile ar fi egale, dar hai să nu facem din creștinism o binecuvântare.

Nu putem reduce comparația la figurile centrale ale celor două religii. Evident că Mohamed nu e Iisus, dar acest punct este aproape irelevant. Imperialismul, violul, robia sunt prezente în proporție mare și în istoria creștinismului, mai ales în evul mediu. Creștinarea Europei de nord-est a fost un proces sângeros. Exterminarea ereticilor idem. De fundamentele antisemitismului nici mai vorbesc.

Cât despre monstruoasa comparație dintre Bach și melomanii executați, faci o selecție observațională de zile mari. Este oare onest dacă eu compar Europa medievală versus Epoca de Aur în Islam? Trogloditizarea islamică a fost o reacție (justificat oare?) la agresivitatea cruciaților, ce i-a împins într-o formă de naționalism religios. Un fel de nativism intelectual.

Nu invoca istoria religiilor dacă n-o stăpânești.

„Fara sa fiu nativist sau izolationist, cred ca acceptam mult prea usor etichete de tipul "islamofob" cu privire la anumite categorii de oameni, e drept, unii dintre ei cu vederi politice naive sau simpliste, care manifesta o ingrijoarare perfect legitima cu privire la explozia de radicalism din tarile lor. Douglas Murray o spune mai bine ca mine in clipul de mai jos - EDL este o reactie perfect justificabila la o societate in care jihadismul a capatat respectabilitate in discursul public si academic, si e ridicol sa-i desfiintam drept fascisti pe de-a-ntregul”

Și îngrijorarea mea față de puseurile fascistoide din Occident este o reacție perfect justificabilă. EDL nu este „naivă” și cu „vederi simpliste”, este un pericol social. Dușmanul dușmanului meu nu îmi este prieten, dacă e la fel de idiot ca dușmanul meu. Nu voi trata cu mănuși frustrații „noștri”, doar pentru că frustrații „lor” sunt periculoși.

„nu cred ca putem castiga singuri batalia cu islamul, si va trebui ca toti cei ce realizam pericolul real venit din directia asta sa ne coalizam - atei si crestini, budisti si hindusi, neoconservatori si socialisti, cosmopoliti si izolationisti deopotriva.”

Pornim cu toții o cruciadă. Islamul este the enemy?
Despre vise umede legate de „unitate” am mai discutat.

„Termenul "islamofobie" a devenit strigatul de atac al acelei sectiuni din stanga occidentala multiculturalist-postmoderniste care s-a solidarizat totalmente cu islamofascismul si jihadismul, pe care le vede ca pe noi manifestari ale teologiei eliberarii latino-americane.”

Las acest citat la final pentru a servi ca exemplu la secțiunea „generalizări crase”. Nu așa se poartă o discuție într-o lumea ce abundă în nuanțe.

Imagine: „Masacrul din Chios” de Chudiakov (sursă)
trimite pe proddit

miercuri, 2 martie 2011

Imnul țiganilor și blestemul lui Iisus


Dacă Împăratul Utopic s-a ocupat de Imnul internațional al țiganilor, eu musai a completa acea postare cu una dedicată Imnului țiganilor din Ungaria, căci, în cel mai pur „spirit autonomist”, romii din Magyarország au propriul lor imn, și, fideli tradiției, e o melodie tare mișto, ce, pe deasupra, se leagă și de povestea crucificării lui Iisus.


Imnul se bazează pe o poveste populară europeană, originară din lumea greacă, potrivit căruia Iisus, sau maică-sa (depinde de versiune), l-ar fi blestemat pe fierarul-țigan prezent la crucificare, fie pentru că el a făcut cuiele, fie pentru că ar fi furat unul din ele. Există versiuni în care țiganul fierar ar fi fost binecuvântat, deoarece furând unul din cele patru cuie, a rămas un singur cui pentru ambele picioare, iar astfel s-a evitat situația jenantă în care Cristos ar fi fost crucificat cu picioarele crăcănate. Potrivit legendei, pentru fapta sa, țiganul ar fi primit dezlegare la furat o dată la 7 ani, fără să se considere păcat. O analiză interesantă a legendei și originii ei găsiți aici.

În orice caz, una din versiunile legendei a fost culeasă de un anume Bari Károly, iar pornind de la acea variantă, Varga Gusztáv a scris textul cântecului în limba maghiară. Melodia a devenit populară în rândul țiganilor din Ungaria în 1993, când au avut loc proteste pentru drepturi civile în localitatea Eger, și a fost adoptată ulterior ca imn.

Textul melodiei, în maghiară:

Zöld az erdő, zöld a hegy is
A szerencse jön is, megy is
Gondok kése husunkba vág
Képmutató lett a világ

Egész világ ellenségünk
Űzött tolvajokként élünk
Nem loptunk mi csak egy szöget
Jézus vérző tenyeréből

Isten, könyörülj meg nékünk
Ne szenvedjen tovább népünk
Megátkoztál, meg is vertél
Örök csavargóvá tettél

Și o traducere personală în limba română:

Verde-i pădurea, verzi și munții
Norocul vine, norocul trece
Cuțitul grijilor taie în carnea noastră
Ce fățarnică a devenit lumea

Toată lumea ne dușmănește
Trăim ca niște hoți hăituiți
N-am furat noi decât un cui
Din palma însângerat-a lui Cristos

Doamne, miluieşte-ne pe noi
Să nu ne sufere-n continuare neamul
Ne-ai blestemat, ne-ai și bătut
Niște vagabonzi eterni ne-ai făcut

Există o altă versiune a melodiei, cea de mai jos, scrisă de Orsós Jakab în limba băiașilor, considerat de asemenea, un imn al acestui neam aparte de țigani. Dacă vi se pare că melodia sună românește pe alocuri, asta-i deoarece limba băiaşilor e româna veche, vorbită în Banat şi în Ardeal în urmă cu câteva sute de ani, învăţată în anii de robie. Un articol foarte interesant despre băiași a fost publicat și în Evenimentul Zilei. Merită citit.


Textul în băiașă:

Pădură verdie, pădură verdie,
Norocul vinie, norocul merge,
Gîndu' bace, bubuiaşce,
Lume-ţara mişuniaşce.

Lume-ţara ăi străiniu nostru,
Che-i beaşu' numai lotru,
N-am furat, noi, numa' un cui,
Den crușe-lu Dimizo.

Iartă, iartă, Dimizoie,
Hinie ieșce lume-ţara,
Nie bătut tu, cum ai ghendit,
Lume-ţara ni-o ăstrănit.

Melodia a apărut parțial și-n filmul Latcho drom, a lu' Tony Gatlif (acelaș tip care a făcut filmu Gagiu Dilău, pe plaiuri mioritice) în limba țigănească - partea a doua a filmulețului:


Textul melodiei în țigănește (găsit ca și comentariu pe YouTube la melodia de mai sus):

Zeleno vesh, zeleno plaj,
amari bax, avel thaj zhal,
gindongo buss ando mas del
andej luma buzhanglipej.

Intrego luma dushmanoj,
sako rom sar chor nashadoj,
chi chordam jekh karfin numa,
andaj Jezusheski palma.

Devla zhutin pe amende,
na de mila pe romende,
amaja dan thaj vi mardan,
nashadeske amen shutan.

Sursă imagine: mercuriustour.ro
trimite pe proddit