Revolta comunistă din Persia zoroastriană

Mâine e ziua „toți-îl-desenează-pe-Mohamed”, însă n-am chef să particip. Am bifat evenimentul anul trecut. Dar dacă tot vorbim despre islam, una din notele de subsol ale cărții „Religie și stat în Islam” descrie un eveniment interesant. E vorba despre o revoltă „proto-comunistă” în Persia de la cumpăna secolelor V-VI, înainte de invazia islamică. Mi s-a părut un eveniment interesant, dat fiind lunga tradiție de revolte egalitarist-reformiste din creștinism (așa numitele milenarisme) ce au fost și precursoare ale comunismului marxist. Citez:

"Revolta „comunistă" a fost condusă de un membru al clerului zoroastrian, pe nume Mazdak (c. 460-529). Conform istoricului arab Tabari, mazdakiştii „declarau că Dumnezeu le-ar fi dat oamenilor bunurile lor, ca să le împartă egal între ei, dar că oamenii ar fi făcut cu acest prilej mare nedreptate unii altora. Ei afirmau că vor să ia de la bogaţi pentru a le da săracilor şi astfel să-i ajute pe neavuţi să redobândească ce fusese a lor, pe socoteala celor avuţi. Căci cei care ar avea prea mulţi bani, prea multe femei şi alte bunuri, încă nu se cheamă că ar avea drepturi mai multe decât ceilalţi. Gloata folosi această învăţătură ca un prilej binevenit, se strânse în jurul lui Mazdak şi alor săi şi trecu de partea lui. Astfel lumea a fost foarte necăjită de mazdakişti, iar aceştia ajunseseră atât de puternici încât puteau îndrăzni să intre în casa cuiva şi să-i ia locuinţa, femeile şi averea, fără ca să li se poată opune. Căci şahinşahul Kavad îi obliga să aprobe toate astea (...) Curând lucrurile au evoluat, astfel că tatăl nu mai ştia cine este fiul său şi nici fiul cine este tatăl său". Potrivit unui izvor dintr-o epocă mai târzie, Mazdakar fi afirmat: „este de dezaprobat şi cu totul necuviincios, ca cineva să aibă o poziţie importantă, iar altul să trăiască în sărăcie şi să fie lipsit de mijloace. De aceea, credinciosul este dator să-şi distribuie averea între cei de o credinţă (...). Oricine nu este de acord cu acest fel de lucrare, este prin aceasta un adept al lui Ahriman, şi de la el trebuie obţinut prin forţă, ceea ce este dator să ofere" (B. Brentjes, op.cit, p. 210 şi 214). Şahinşahul Kavad a sprijinit mişcarea mazdakistă, pentru a se elibera de supremaţia marilor nobili. Abia în ultimii ani ai domniei a pus capăt „dictaturii maselor", iar fiul şi succesorul său, Chosroe I, a putut efectua ampla reformă socială şi administrativă a Imperiului persan."

Vezi și pagina de Wikipedia despre Mazdak.

Religie și stat în islam - recenzia bezbojnicului

O carte bună terminată prost. „Religie și stat în Islam” de Paul Brusanowski este, pe scurt, e o istorie a orientului mijlociu, creuzetul în care s-a format și reformat islamul. Cartea e excelentă nu doar pentru cei care vor să înțeleagă istoria „mohamedanismului”, ci pentru cei care susțin sau contestă ideea că islamul este inerent teocratic.

Opera lui Brusanowski - doctor teolog și conferentiar la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu - parcurge practic perioada de la apariția islamului până la anul 1945, trecând prin toate schismele, sectele, curentele de idei și școlile juridice apărute între Egipt și Arghanistan, într-un limbaj accesibil, zic eu, pentru cititorul obișnuit. O istorie bazată pe instituții - califatul, sultanatul, ulemalele, etc. -, contextul apariției lor, prerogativele lor și relațiile dintre ele.

Din istoria mai recentă a zonei, am aflat, printre altele, cum au ajuns clericii iranieni atâta de puternici încât să reușească să acapareze revoluția din 1979, cum s-a închegat statul Liban dintr-o provincie autonomă a creștinilor din imperiul otoman sau de ce alawiții și sunniții au, sau au avut, un rol dominant în Siria, respectiv Irak, deși au fost (și sunt) minorități.

Și totuși am o nemulțumire, una mare. Sfârșitul este ciudat: ultimul subcapitol tratează (relativ rapid) istoria evreilor până la războiul de independență israelian, iar penultimul subcapitol termină istoria islamică la punctul 1945. Concluzie ioc, doar un final în coadă de pește, ce, sper eu, va fi revizuit sau continuat printr-o nouă carte. Până atunci însă, un citat ce poate fi luat ca și o concluzie de facto a autorului:

„Unul din clişeele cele mai des întâlnite în lumea occidentală, referitor la Orientul Apropiat, este acela că, spre deosebire de societatea creştină, în cea islamică există o unitate între religie şi politică. Aserţiunea corespunde doar parţial adevărului, clişeul datorându-se faptului că occidentalii sunt prea puţin informaţi cu privire la istoria şi realităţile actuale din lumea islamică. Desigur, dreptul islamic - şaria - cuprinde norme privitoare la relaţiile musulmanului cu Dumnezeu şi cu semenii. Din acest punct de vedere, şaria constituie, în viziunea islamică, norma juridică ideală, conform căreia ar trebui să fie organizată societatea. Totuşi, normele şariei reglementează doar sfera religioasă (adică ceea ce numesc arabii din), relaţiile interumane fiind parte integrantă din aceasta (având deci caracter sacru). în schimb, şaria nu reglementează sfera politicului (adică ceea ce numesc arabii siyasa) şi nici modul „guvernării" (davla) sau al „exercitării puterii" (sultaniya). Cu alte cuvinte, şaria dispune cum ar trebui să fie organizată societatea, nu însă şi de către cine, sau, cel puţin, cine ar fi dator să implementeze normele religioase şi sociale în cadrul instituţiei statale, care există în realitate, dar nu este menţionată în nici un chip de normele dreptului islamic. Această lacună importantă a şariei a creat numeroase dileme, dispute şi neînţelegeri de-a lungul Întregii istorii a lumii musulmane.” - pag. 276

Moment Poetic - Sharia

Sharia Law

she's buried chest high

her arms can't stop the stones that fly

or wipe the tears that have already dried

for a crime she so persistently denied

she's buried chest deep

the moderates asleep

no matter how hard she weeps

worth half of a man, her testimony's cheap

Allah subhana wa ta'ala has come up with such a fair rule

dictators of history couldn't be so cruel

told by mohammed sallahu 'alhe wa salam

teaching us allah's divine referendum

what becomes of those who have a sip of rum

drinks to forget or wants to be numb

or those who play the game of chance

poker buddies escaping the religious trance

allah's prescribed in his merciful script

their flesh be ripped their blood be dripped

at the tip of a muslims whip

she's buried chest high

her arms can't stop the stones that fly

or wipe the tears that have already dried

for a crime she so persistently denied

and this is allah's eternal reply

1400 years of backwards law

a tragic flaw of the primitive claw

the tribe of homosexuals

koum lot as they say

sharia is clear on how they should pay

the price for their gay display

life doesn't matter which way

abu baker got them with a tumbling wall

ali muhammad's cousin and son in law

had people burned for their sexual call

an entire village children and all

she's buried chest deep

the moderates asleep

no matter how hard she weeps

worth half of a man her testimony's cheap

apostates remember those who have bled

to speak the word Muslims leave unsaid

killed for the sake of those mislead

submit now or be left dead

allah subhana wa ta'ala has come up with such a fair rule

the devil himself couldn't be so cruel

she's buried chest high half way deep

while the moderates are still fast asleep

while the world stands silent

her testimony's cheap.

stones thrown by religious sheep.

witches were burned long ago

til the flame of freedom began to glow

and we learned to say the word 'no'

no! know that your laws are unjust

not worthy of respect only disgust

beheading those with a knifes thrust

oh but in Allah we blindly trust

she's buried head high

in a heap of stones.

no more crying no more moans

all that's left is skin and bones

Allah has come up with such a fair call

the true justice of sharia law

Alege-ti Dictatorul Preferat

Una din temele cele mai vehiculate în aceastǎ campanie electoralǎ a fost tema dictaturii. Pe de o parte erau cei care-l acuzau pe Bǎsescu, cǎ prin populismul lui şi mişcǎrile antiParlament ar duce (voit) ţara spre o dictaturǎ personalǎ. Pe de cealaltǎ parte erau cei care, dintr-un sentiment halucinant de istoricism, îl acuzau (indirect) pe Geoanǎ cǎ vrea sǎ resovietizeze România, fiind marioneta unor bolşevici nerecuperaţi, vânduţi Moscovei.

Personal, tema dictaturii, comuniste sau fasciste, este ,în esenţǎ, praf în ochii alegǎtorilor, un strigǎt de luptǎ demn de Goering, fiecare parte mizând pe ideea unui rǎu suprem ce trebuie evitat, fiecare candidat declarându-se implicit, drept Preşedintele-Mesia, cel care va salva ţara de pe marginea prǎpastiei. Cum bine spunea CTP-ul, o campanie unde s-a votat în funcţie Fricǎ şi Urǎ, şi unde "raţiunea n-are drept de vot".

Dar dacǎ tot am fost, ca şi alegǎtor, victimǎ colateralǎ a acestor rafale de acuzaţii de dictaturǎ şi comunism, atunci sǎ duce ideea dictaturii pânǎ la capǎt. Sǎ vedem, cu ce dictatori avem de-a face:

1. Marele Câştigǎtor - Traian Bǎsescugo Chavez

Existǎ câteva elemente comune între Bǎse şi Chavez, printre care se numǎrǎ populismul anti-clasǎ politicǎ, precum şi evenimente comune, cum ar fi un referendum de suspendare (H.C. 2004, T.B. 2007) sau trecerea de la Bicameralism la Unicameralism (Venezuela 1999, România în curând?). De asemenea existǎ un spirit latin comun al amebelor ţǎri, precum şi un spirit de "republicǎ bananierǎ".

2. Marele Perdant - Mircea-Mahmur Ahmedinegeoanǎ
(sub domnia lui Ayatollahului Rouge-Allah Kommuni)

Deşi Geoanǎ este considerat incapabil pentru a stabili o dictaturǎ, faptul cǎ se aflǎ sub mandatul mult-hulitului Ayatollah Roşu, patriarhul spiritual al poiticii postdecembriste, îl fac sǎ parǎ un veritabil Ahmedinejad, cu ambiţii nu(prea)clare. De asemenea, preşedintele iranian a preluat nişte vechi teme din ideologia superioritǎţii nemţeşti.

3. Marele Alb - KlauSS Rromanis von Hermannstadt

Ştiu cǎ n-a fost candidat la preşedenţie, dar tot candidat a fost pt postul de prim-ministru, şi mergând mânǎ-n mânǎ cu Ahmedinegeoanǎ, meritǎ menţionat. Şi cum tot s-a mizat pe calitatea lui nativǎ de a fi neamţ, pe asta mizez şi eu, când îi pun poza de viitor posibil Kanzler von Rumänien.

4. Marele Calm - Floare de Crin
(Rege al Vitanului, Titanului şi toatǎ ţeara Loldovei)

Paralela cu Jigme Khesar Namgyel Wangchuck, regele Buthanului(încǎ o ţarǎ "parţial liberǎ" - potrivit FreedomHouse -, nu este o democraţie, iar rolul regelui - actualmente tânǎr şi reformist - este încǎ mare) având în vedere seninǎtatea cu care Crin contracara torpilele maliţioase ale Preşedintelui în timpul dezbaterilor. Afişând relaxare cvasi-budistǎ, şi protejaţi de eşarfe galbene şi idei liberale, asemǎnǎrile sunt de netǎgǎduit

5. Marele Mitic - "Papa Doc" DuCartier Oprescu

Motivele sunt evidente. E doftor. Iar ţara asta pare dominatǎ de poveşti vodou, cu zombie. Unii chiar considerǎ cǎ vraciul-şef-de-România al mortului-viu-din-Ierusalim este reper de moralitate. Nu şi Papa Doc mioritic. El a fost la vraciul-şef din Vatican, cel din neamul lui Johaniss.

6. Marele Nagy - Ramzan Kelemenov Hunor

Pentru cǎ Republica Autonomǎ Maghiarǎ a Secuimii are nevoie de un lider cu mânǎ forte, care sǎ opreascǎ mujahedinii anti Federaţia Râsului (zisǎ şi România), acei separatişti numiţi şi Partidul Civic Maghiar, ţinuţi încǎ la distanţǎ de udemerişti - trupe loiale lui Kelemenov, acest Kadârov de Carpaţi.

7.Marele Trombon - Vadim Jong-Il

Pentru cǎ-i dus cu pluta. Punct.

8.Marele Merino - Mielamar Djidji Beqalhy

Pentru cǎ ambii-s nişte beduini la origine, catapultaţi în politicǎ şi de acolo-n ridicol.

9.Marea Alternativǎ - Remus Chernea
(nom du guerre Isa al-Khidr)

Ştiu cǎ Guevara n-a fost dictator. Dar despre Remus Christ, Dictatorul Celest, am mai scris. Aşa cǎ rǎmânem la Chernea, acest tânǎr revoluţionar, mânat de idealismul ce promite o lume mai bunǎ. Hasta Siempre Candidate!

Acest articol este un pamflet izvorât din campania electoralǎ prin care tocmai am trecut.

Post inspirat şi din: Utopia Balcanicǎ - Barba Verde de Acasǎ

Administratia firmei "Universul & Existenta SRL"

Divinitatea abrahamicǎ, denumitǎ generic Dumnezeu, este unul din cei mai proşti organizatori posibili. Având în vedere cǎ credincioşii îl considerǎ omniscient şi omnipotent, este pur şi simplu surprinzǎtor numǎrul de erori pe care aceastǎ divinitate le comite. Sǎ luǎm istoria "oficialǎ" dreptcredincioasǎ:

Primul cuplu este unul insubordonat, iar primul lor nǎscut îşi omoarǎ fratele, dovedind cǎ experimentul divin este total haotic., şi deja a scǎpat de sub control. O altǎ dovadǎ este insubordonarea totalǎ a populaţiei (care teoretic se aflǎ la degetul mic al 'mniezoului). Avem astfel de-a face cu o resetare a sistemului, o tentativǎ de a şterge greşelile, de tip "format C:". Aici se poate observa lenea Creatorului, preferând sǎ îi spunǎ unui om, Noe, sǎ facǎ prima grǎdinǎ zoologicǎ plutitoare, decât s-o facǎ el, şi dupǎ ce e gata, inundǎ planeta.

Dupǎ asta Zeul îşi alege un popor preferat, deoarece populaţia era prea mare şi greu de administrat, îi freacǎ doar pe evrei la cap. Desigur, moralitatea absolutǎ este revelatǎ doar lui Moise, pânǎ atunci Dumnezeu negǎsind timpul necesar sǎ se ocupe şi de aceastǎ problemǎ. Cu directivele în braţe, evreii aşteaptǎ câteva sute de ani pânǎ când Adonai, în atotschizofrenia lui se trimite pe sine în formǎ carnalǎ, ca propriul sǎu fiu Ioşua, sau Iisus, sǎ predice printre poporul sǎu. Deşi el zice cǎ mesajul sǎu era penru evrei, îşi dǎ seama dupǎ ce s-a ridicat înapoi la cer cǎ de fapt mesajul era pentru toate neamurile. Astfel, aflat în situaţia cuiva care pe tren realizeazǎ cǎ a uitat ceva acasǎ, îşi sunǎ un prieten, pe Saul din Tars, sǎ rectifice problema în numele lui.

Trec şase secole, pǎnǎ când Tatǎl Nostru realizeazǎ cǎ mesajul lui a fost prost înţeles şi prost tradus în alte limbi, şi se gândeşte cǎ un pedofil epileptic este candidatul ideal pentru a rǎspândi moralǎ divinǎ şi a efectua corecţiile necesare, într-o nouǎ limbǎ, araba (noroc cǎ Mohamed o vorbea). Iarǎşi, dupǎ câteva secole, în anii 1800, un persan poreclit Baha'u'llah primeşte ceva imformaţii suplimentare, însǎ el nu este important pentru cǎ apoape nimeni nu a auzit de el.

Rezultatul: Haos total, varzǎ "a la Cluj". Sǎ le ştii pe toate şi sǎ dai greş în aşa hal? Planul ǎstta divin nu pare gândit pânǎ la capǎt. Slab pentru "Şeful Lumii", managerul general al celor vǎzute şi nevǎzute. Dacǎ D-zeu era angajat în sectorul privat, ar fi fost demis de multǎ vreme.

Catrenele lui Omar Haiām

Omar Haiām a fost un poet, matematician, filosof şi astronom persan, cunoscut mai ales pentru catrenele (rubayatele) sale, poezie pe care, dacǎ ar fi trǎit azi s-o scrie în Iran, i-ar fi adus cu siguranţǎ o condamnare la moarte pentru blasfemie. Din acest motiv, Christopher Hitchens îi dedicǎ al doilea capitol din "The Portable Atheist: Essential Readings for the Non-Believer". Iatǎ versiunea în englezǎ a catrenelor, traduse de Richard LaGallienne, şi interpretate superb de cǎtre user-ul Youtube pe nume SpokenVerse:







Dedicat tuturor celor care luptǎ împotriva dictaturii în Iran.

Iran, Twitter şi Anonymous (sau ce se mai întâmplǎ prin teocraţia mea favoritǎ)

Preluat de pe Neuro-Gamer.ro [defunct], se leagǎ de religie doar în sensul în care e vorba de evenimentele politice din Iran, o Teocraţie şiitǎ care jinduieşte la focosul nuclear sǎ spargǎ niscaiva atomi peste Israel:

Pe data de 12 iunie, au avut loc alegeri prezidenţiale în Iran, preşedintele Ahmadinejad câştigând în mod detaşat, şi în mod cel puţin ciudat, din primul tur. Şi asemeni cazului din Republicii Moldova, suporterii opoziţiei au ieşit în stradǎ, potrivit BBC, fiind o gloatǎ lungǎ de 9 km. Şi ca-n orice autocraţie care se respectǎ, s-a dat drumul instant la represiune şi cenzurǎ. Însǎ existenţa Internetului a început sǎ complice lucrurile şi douǎ fenomene nǎscute în era digitalǎ, Revoluţiile Twitter/Facebook şi comunitatea Anonymous probabil vor avea un impact însemnat asupra desfǎşurǎrii evenimentelor. Şi totuşi, despre ce e vorba şi de unde a pornit?

Ca mijloc de transmitere a informaţiei, Internetul s-a transformat dintr-o reţea de schimb facil de informaţie între cercetǎtori, în anii '70, într-un mijloc de comunicare cu implicaţii enorme. Fenomenul numit azi Web 2.0 a fǎcut ca revista TIME sǎ acorde premiul Persoana Anului 2006 internautul, cel a cǎrui contribuţie la democratizarea informaţiei şi dispersarea conţinutului generat de utilizatori (user-generated content) a fost dramaticǎ. Wikipedia, YouTube, Facebook precum şi comunitatea Linux sunt doar câteva din cele mai importante realizǎri ale lui homo digitalis.

Una din cele mai interesante fenomene culturale nǎscute din strǎfundurile World Wide Web-ului este comunitatea 4chan. Site-ul 4chan.org a apǎrut ca o versiune occidentalǎ a unui imageboard japonez, şi anume Futaba Channel (2chan). Genul acesta de site permite schimbul liber de imagini, iniţial de anime/manga, ulterior altele, fiind împǎrţit în diverse categorii, în funcţie de subiect (/a/ pt anime/manga, /v/ pt. jocuri, sau /jp/ pt. lucruri legate de japonia). Însǎ una din categorii, acela de Random, denumit /b/, a prins viaţǎ şi a devenit ceva total nou. Una din caracteristicile acestui tip de forum este cǎ permite postarea în mod anonim, utilizatorii aceştia primind ca username "Anonymous". Aceastǎ anonimitate, care absolva utilizatorul de reponsabilitate în ceea ce priveşte conţinutul postat (doar pornografia infantilǎ este interzisǎ), face ca secţiunea /b/ sǎ semene cu peretele veceurilor publice, unde fiecare scrie ce vrea. Însǎ impactul în ceea ce priveşte Internet culture a fost imensǎ, site-ul fiind o fabricǎ de meme. De la Lolcats pînǎ la bufniţa ORLY, de la enervantul "Chocolate Rain" pânǎ la farsa Rickrolling, toate au ieşit din maşinǎria 4chan.

Însǎ aceastǎ comunitate, ale cǎrui valori sunt "(auto-)ironia, cinismul, provocarea şi Lulz-urile", duc de ceva vreme o campanie socialǎ de foarte mari dimensiuni, împotriva bisericii Scientologe, folosind identitatea colectivǎ asumatǎ prin acest site: "Anon(ymous)" (Pe lîngǎ asta au contribuit şi la arestarea unui pedofil canadian, Chris Forcand, în 2007). Încercarea bisericii respective de a cenzura un video în care apare Tom Cruise a avut un efect de bumerang, numit "efectul Streisand", iar comunitatea s-a mobilizat pentru a se apǎra, şi descoperind pericolul reprezentat de ceea ce mulţi numesc o sectǎ, au început sǎ organizeze proteste. Datoritǎ faptului cǎ scientoligii sunt cunoscuţi pentru politica de "fair game", prin care oricine criticǎ biserica devine ţintǎ legitimǎ, protestatarii îşi ascund feţele, de obicei în spatele unor mǎşti Guy Fawkes, precum cel din V for Vendetta. Imaginea personajului lui Alan Moore este, consider eu potrivitǎ, având în vedere natura oarecum anarhicǎ şi anti-establishment a grupului Anonymous. De asemenea este imposibil sǎ nu observi paralele evidente cu comunitatea Fight Club, din romanul omonim al lui Palahniuk. Asemǎnǎri ce se regǎsesc şi în "Regulile Internetului", întocmit de cǎtre /b/.

Un alt fenomen destul de mediatizat, cel puţin la noi în ţarǎ, a fost revolta alegǎtorilor de la Chişinǎu, în urma alegerilor parlamentare din 5 aprilie. Ca urmare a unei campanii asimetrice purtate de cǎtre Partidul Comuniştilor, şi victoriei lor la alegeri, aproximativ 15.000 de protestatari au ieşit în stradǎ, evenimentele soldându-se cu 3 morţi si peste 250 de rǎniţi, precum şi cu incendierea clǎdirii parlamentului. Una din aspectele interesante ale acestor manifestaţii a fost utilizarea Internetului de cǎtre participanţi, pentru a se organiza şi pentru a raporta informaţii. Tag-ul #PMAN (de la Piaţa Marii Adunǎri Naţionale, locul protestelor) a fost printre primele ca frecvenţǎ pe Twitter în acele zile. Facebook-ul, LiveJournal precum şi site-urile independente de ştiri colcǎiau de informaţie în acele zile, informaţie ce se dorea cenzuratǎ (televiziunea de stat dǎdea desene animate cu veveriţe şi alte emisiuni în acest rǎstimp). Potrivit Foreign Policy însǎ, care are o analizǎ foarte bunǎ pe aceastǎ temǎ, şi în timpul revoltelor din decembrie 2008, din Grecia, s-a folosit Twitter-ul pentru disipare de informaţie (sub tag-ul #griots). Existǎ şi pe TED un video interesant (vezi finalul articolului) despre noile metode de comunicare oferite de Internetul de acum, iar mediatizarea imediatǎ a cutremurului din Sichuan, China, din 12 mai 2008, se datoreazǎ imposibilitǎţii cenzurǎrii informaţiilor ce pleacǎ pe aceastǎ cale.

Şi care este relevanţa acestor douǎ fenomene pentru situaţia din Iran? În primul rând noile tehnologii permit rǎspândirea rapidǎ a acestor informaţii. Twitter a anulat o operaţiune de maintenance pentru ca sǎ poatǎ fi folosit de cǎtre protestatari. Tot prin acest serviciu s-au organizat atacuri virtuale de tip DDOS împotriva site-urilor guvernamentale. De asemenea comunitatea Anonymous a creat un site special dedicat Iranului, pentru a informa internauţii din aceastǎ ţarǎ cum pot circumnaviga cenzura impusǎ de guvern. The Pirate Bay are link pe prima paginǎ cǎtre acest site, iar Internetul se mobilizeazǎ pentru a susţine ceea ce mulţi denumesc "Revoluţia Verde" (dupǎ culoarea electoralǎ a candidatului opoziţiei, Mir-Hossein Mousavi). Deocamdatǎ protestele sunt în toi, şi se pare cǎ au început arestǎrile, însǎ Ahmadinejad nu-şi dǎ seama cǎ se pune cu o altǎ faţǎ a comunitǎţii internaţionale, şi nu are de-a face cu ONU, ci cu Internetul, cu o organizaşie îmbǎtrânitǎ, ci cu o mişcare socialǎ dinamicǎ.

"Because none of us are as cruel as all of us. We are Anonymous. We are Legion. We do not Forgive. We do not Forget." The Internet is here, domnule Ahmadinejad.