Informații incomode despre Kony 2012

Un viral bântuie interneții. Dacă nu s-a întâmplat deja, în curând veți observa filmul documentar Kony 2012 făcându-și apariția peste tot pe Facebook (e reddit e plin deja). În esență, este un film care se dorește mobilizator împotriva unui lider de gherilă african, Joseph Kony, comandantul Armatei de Rezistență a Domnului. Acest Lord's Resistence Army este o mișcare mistic-creștină ce are prostul obicei de a răpii copii pentru a-i folosi ca soldați sau sclavi sexuali. Activă mai demult în nordul Ugandei, ulterior a migrat spre zona de la granița dintre Rep. Dem. Congo, Sudanul de Sud și Rep. Centrafricană. Este astfel de înțeles de ce mulți, inclusiv subsemnatul, doresc că Joseph Kony să fie prins și executat prin metode medievale.

Problema cu filmulețul de mai sus este organizația din spatele său, un ONG ce are o abordare discutabilă, abordare care s-ar putea să nu fie evidentă din filmuleț, dar care e necesar de știut în momentul în care la sfârșitul filmului sunteți îndemnați să contribuiți cu donații. Voi traduce părți dintr-un text critic, însă fără să includ și linkurile din textul original (le găsiți acolo):

„Invisible children a fost criticată de nenumărate ori. Fiind un ONG înregistrat, finanțele sale sunt publice. Anul trecut, organizația a cheltuit $8,676,614, din care numai 32% a mers pe servicii directe, restul fiind folosit pe salarii, cheltuieli de călătorie și transport, și producție de film. E departe de o situație ideală, iar Charity Navigator le dă un scor de 2/4 stele deoarece nu și-au supus finanțele la audit extern. Însă probleme sunt mult mai multe.

Organizația este în favoarea intervenției militare [americane] directe, iar banii lor finanțează armata guvernamentală ugandeză și diverse alte forțe armate [precum Armata de Eliberare Populară a Sudanului, azi armata sud-sudaneză]. [...] Asupra armatei ugandeze cât și asupra celei cea sud-sudaneze planează numeroase acuzații de viol și tâlhărie, însă Invisible Children le ia apărarea, susținând că armata ugandeză „este mai bine pregătită și echipată decât armatele naționale a celorlalte țări afectate”, deși Kony nu mai este activ în Uganda, și asta din 2006 potrivit și propriilor sale afirmații.

Vânătoare de Kony

Totuși grosul cheltuielilor celor de la Invisible Children nu se face pe  finanțarea milițiilor, ci pe răspândirea informațiilor (awareness) și pe filmări. Ceea ce ar putea fi un lucru bun, însă Foreign Affairs susține că Invisible Children (și nu numai ei) „manipulează faptele în scopuri strategice”. [...]  [Kony] este pe bună dreptate malefic, dar exagerările și manipulările pentru a capta atenția publică sunt contraproductive, și lipsite de profesionalism și sinceritate.[...]

Totuși Kony e un om rău, și e aici de ceva vreme, de aceea SUA s-a implicat în lupta împotriva sa de câțiva ani. Comandamentul Armatei SUA din Africa (AFRICOM) a executat multiple misiuni de-a lungul timpului, încercând să-l prindă sau să-l ucidă pe Kony, și au eșuat de fiecare dată, provocând numeroase măceluri retributive. Iar problema cu executarea unui om care folosește copii soldați este că și garda sa personală e formată din copii. Orice tentativă de de a-l ucide va avea ca rezultat moartea a numeroși copii, un impact ce ar trebui minimalizat pe cât posibil. [...] Kony a fost implicat  și în tratative de pace în trecut, care însă au eșuat. 


Invisible Children se concentrează acum pe intervenție militară. Intervenția militară poate să fie, sau poate să nu fie, o idee bună, însă persoanele care sprijină campania KONY 2012, s-ar putea să nu-și dea seama că sprijină armata ugandeză, care, la rândul ei, nu se sfiește să violeze și să jefuiască.[...]”

Includ și un pic de context istoric la această postare:

Museveni

În 1986, președintele ugandez Tito Okelle, un nordic, etnic Acholi, pierde puterea în fața armatei rebele a lui Yoweri Museveni, actualul președinte ugandez. Ca-ntotdeauna când politica devine etnică, cei din comunitatea Acholi, care până atunci era dominanți în armată, au început să fie persecutați, și ca-ntotdeauna, cei persecutați s-au răsculat, în cazul de față, printr-o armată mistic-creștină, Mișcarea Sfântului Duh, din care ulterior s-a desprins LRA-ul lui Kony.

Astfel, actuala putere este parțial responsabilă pentru situația din Acholiland (nordul Ugandei). De menționat că nici sprijinirea lui Museveni nu e tocmai coșer. Fiind de 26 de ani la putere, a eliminat restricțiile constituționale pe numărul de termene prezidențiale, persecută opoziția și, zic unii, își pregătește fiul să-i succeadă, deși zisese cândva că „nici un președinte african n-ar trebui să stea mai mult de 10 ani la putere”.

Dacă vreți, sprijiniți campania Kony 2012, dar informați-vă înainte să dați Like și Share, să știți pe cine susțineți.

Later Edit. Potrivit unui articol excelent, Kony e pe ducă de ceva vreme. A fost deja eliminat din Uganda, e înfometat și lipsit de resurse, mai are vreo 200-300 de oameni, maxim, și zero prieteni pe scena internațională. Mobilizarea asta e cam în al treisprezecelea ceas, iar Uganda are alte probleme mult mai presante, precum o boală convulsivă ciudată ce afectează momentan vreo 4000 de copii.

Edenul poluat: Marinetti, Chaplin și ecologia contemporană

Cimitir de mașini, Värmland, Sweden (sursă)

Și dacă tot sutem la păcate și căderea din „grădina raiului”, să vorbim și despre subiectul alienării față de natură, un subiect de mare actualitate. La începutul secolului XX, Tommaso Marinetti decreta, pe 20 februarie 1909, prin al său „Manifest futurist”:

„Anunțăm că splendoarea lumii s-a îmbogățit cu o nouă frumusețe: frumusețea vitezei. Un automobil de curse a cărei caresorie e împodobită cu țevi groase, ca niște șerpi cu respirația explozivă - o mașină ce se năpustește, alergând parcă pe alice, este mai frumoasă decât Victoria din Samotrace

Vrem să cântăm imnuri omului la volan, care aruncă lancea spiritului său pe orbita Pământului [...] vom cânta despre fervoarea nocturnă și vibrantă a arsenalelor și șantierelor navale arzând sub violente luni electrice; gări ce devorează șerpi cu penaj de fum și abur; uzine atârnate de nori prin firul fumului lor strâmb; poduri ce sar peste râuri asemeni unor gimnaști uriași, strălucind în soare cu scânteiri de cuțite; vase cu aburi ce adulmecă orizontul; locomotive cu plâmâni adânci, ai căror roți galopează pe șine asemeni unor cai uriași din oțel, cu lungi tuburi în loc de hățuri; și zborul fin al avioanelor ale căror motoare flutură zgomotos în vânt precum drapelele, și par să imite aplauzele mulțimilor cuprinse de extaz.”

Reacția la această modernitate mecanizantă a fost un soi de neo-romantism, o idealizarea a naturii cam în măsura în care romantismul a fost o nostalgie pentru medieval. Aceasta și-a găsit vocea în postmodernitate, dar se prefigura deja la câteva decenii după ce futuriștii proclamau secolul vitezei. Un exemplu rapid ar fi Charlie Chaplin în celebrul discurs din Marele Dictator, filmul din 1940:

„Am dezvoltat viteză dar ne-am închis în sine. Mecanizarea ce ne aduce abundență ne-a creat un gol în inimă. Cunoștințele ne-au făcut cinici. Știința ne-a făcut duri și nemiloși. Gândim prea mult și simțim insuficient. Mai mult decât mecanizare, avem nevoie de umanitate. Mai mult decât știință, ne trebuie bunătate și gentilețe. Fără aceste calități, viața va fi violentă și totul va fi pierdut. [...]

Soldați! [...] Nu vă supuneți acestor oameni denaturați - oameni mecanici, cu minți mecanice și suflete mecanice! Voi nu sunteți niște mașini! Voi nu sunteți vite! Sunteți oameni! Aveți dragostea umanității în inimi. Voi nu urâți! Doar cei neiubiți urăsc - cei neiubiți și denaturați!”

Mecanizarea denaturată versus umanitate, la o intensitate mică. Un discurs ce se va amplifica deceniu după deceniu până la obsesiile contemporane ce țin de natură și de ideea Pământului ca Eden poluat. Produsul natural și naturist, moda bio, eco sau verde; armonia ca principiu „zen” de interacțiune cu natura, opus modernității industriale care vede natura ca o resursă exploatabilă; sustenabilitatea ca mantră (cu toate că și postmodernitatea ar putea brutaliza „natura”, prin proiecte de geo-inginerie intrusive); obsesiile curente, legate de dezastre ecologice - și mă refer la încălzirea globală, gaura din stratul de ozon - spun multe despre zeitgeistul contemporan.

Ar mai fi înclinația spre salvat specii, spre limitarea gradului de suferință a diverselor animale, inclusiv cele domestice, mergând până la apariția veganismului etic, ce consideră violența sau exploatarea animalelor domestice ca fiind greșite sub orice formă. Tot aici intră și ideea de „great ape personhood”, cum că maimuțele antropoide ar trebui considerate persoane, asemănător oamenilor, și să beneficieze de drepturi suplimentare. Unele idei bune, altele discutabile.

O contralatură a acestor idei biocentrice este viziunea omului ca agent perturbator, chiar patogen, exterior (uneori) și inferior naturii. Aproape o formă a celebrului „white guilt” extins însă la nivel de omenire nu față de rasele non-albe ci față de speciile non-umane. O inversare a modernității care a fost adesea ariano-centrică și antropocentrică. Umanitatea a devenit, din stăpâna naturii, dușmanul naturii, dar, în mod ciudat, și un potențial salvatorul al naturii...

Uzină siderurgică abandonată, Newton, CT, SUA

Pauza muzicala - Jale bretona pe apocalipsa somaleza

Hoinarind pe un site cu initiale de corporatie fictiva*, MNU (Muzica Nu Ucide), si interese in domeniul muzical, am dat peste un post interesant. Autorul articolului propunea 7 piese pentru Marele Inexistent ca soundtrack pentru sfarsitul lumii, iar una din acele piese mi-a trezit simturile si curiozitatea.

Este vorba de un duet intre breton-francezul Denez Prigent si irlandez-australianca Lisa Gerrard, piesa intitulata "Gortoz a ran", sau mai pe romaneste, "(Eu) Astept", piesa ce se gaseste pe coloana sonora a filmului "Black Hawk Down", film inspirat dintr-o carte inspirata dintr-o batalie purtata intre americani si somalezi in desisul junglei urbane Mogadisciene prin anul 1993. Americanii, ca de obicei, au intrat in stil Rambo incecand sa captureze un warlord somalez, iar somalezii au aplicat tactica folosita si de vietnamezi... au fost si multi si la ei acasa, oferindu-le 'mperialistilor un mini-Armaghedon de 2 zile.

Dar sa ne intoarcem la melodia care ma obsedeaza de vreo 2 zile. Poate cei mai ageri dintre voi ati observat ca titlul piesei suna teribil de straniu. Asta pentru ca monsieur Prigent, originar din Mica Britanie (nord-vestul Frantei) canta in limba bretona, limba celtica inrudita de-aproape cu limba galeza (welsh) si cornica (cornish) - subgrupa brythonica -, si mai de departe cu limba irlandeza (irish-gaelic), scotiana (scotish-gaelic) si manx (din insula Man) - subgrupa goidelica. Stilul vocal al piesei se cheama gwerz, fiind de fapt o balada sau un cantec de jale tipic breton, insa este probabil primul astfel de cantec in care o parte din text este cantat intr-o limba inventata, in cazul asta, nascocita de madmoiselle Lisa Gerrard. Enjoy

Versiunea lunga (textul piesei in bretona si engleza):

*) e vorba de Multi National United din District 9

PS. Fiind un blog despre religie si, implicit, despre inviere, tin sa mentionez ca limba cornica/cornish, frate bun cu bretona din melodie, a fost inviat la inceputul secolului XX dupa ce daduse ortu popii prin secolul XVIII. Asta asa, ca fapt divers.

Agora şi Creation - gânduri diverse (spoiler alert)

În ultimele 2 sǎptǎmâni am apucat sǎ vǎd douǎ filme interesante, Creation şi Agora şi, din diverse motive, le voi lua împreunǎ, mai ales deoarece ambele filme trateazǎ integritatea ştiinţificǎ, în antichitate, şi-n perioada modernǎ, în contrast flagrant cu maleabilitatea fracturatǎ a gândirii religioase. În al doilea rând, şi asta mi se pare foarte important, cele douǎ filme reprezintǎ momente istorice foarte importante pentru spaţiul euro-mediteranean. De fapt, Agora nu reprezintǎ alt moment decât cel în care antichitatea pǎgânǎ pierde poziţia dominantǎ, fiind înlocuitǎ cu Epoca Creştinǎ, cunoscutǎ şi ca Evul Mediu (Întunecat). Pe de altǎ parte, evenimentele prezentate în Creation sunt cele care au ca finalitate Originea Speciilor, publicat in 1859, moment definitoriu pentru modernitatea post-medievalǎ.


Dacǎ Moartea Hypatiei reprezintǎ începutul dominaţiei divine în spaţiul european, prin distrugerea simbolicǎ a cunoştinţelor antice, atunci publicarea capodoperei darwiniene reprezintǎ detronarea Tatǎlui Celest, şi expunerea inutilitǎţii sale. Între cele douǎ momente se întinde noaptea culturalǎ reprezentatǎ de Evul Mediu Creştin.


Creation
Deşi filmul se bazeazǎ pe cartea Annie's Box de Randal Keynes, mult mai interesantǎ mi s-a pǎrut relaţia dintre Darwin şi soţia sa, Emma, ce reprezintǎ la nivel conjugal, relaţia dintre credinţǎ şi ştiinţǎ, aceea a unei coabitǎri zbuciumate. De asemenea este remarcabil modul în care Toby Jones dǎ viaţǎ personajului Thomas Huxley, care, deşi are parte de o apariţie scurtǎ în film, rǎmâne puternic întipǎrit în memoria privitorului prin agresivitatea sa caninǎ ce seamǎnǎ cu un neo-atheist dawkinsian avant la lettre.

Singura mea dorinţǎ neîmplinitǎ în acest film este faptul cǎ nu a prezentat momentul în care scrisoarea lui Alfred Russel Wallace şi ideile lui Darwin sunt prezentate în faţa Societǎţii Linnaeene la data de 1 Iulie 1858.


Agora
Filmul spaniolului Alejandro Amenábar nu este altceva decât o oglindǎ a creştinismului în care mulţi se tem sǎ priveascǎ. Filmul prezintǎ ascensiunea religiei "pǎcii" şi costurile ei, atât în termeni culturali, cât şi în vieţi omeneşti, necreştine. Se poate observa asemǎnarea cu fratele sǎu mai tânǎr întru Abraham, Islamul, religii unite prin tendinţe violente, prin practici de lapidare, prin poliţii religioase - parabolani - şi nu numai.

Existǎ o scenǎ în film ce meritǎ menţionatǎ: atunci când sclavul Davus, ce înainte de creştinare avea preocupǎri ştiinţifice, este eliberat de cǎtre Hypatia, devenind, de jure om liber, dar sacrificând libertatea sa de conştiinţǎ, devenind astfel închis în propria sa minte, un sclav de facto al creştinismului.

De asemenea, scenele fregvente în care se vede Terra de la distanţǎ, fac ca privitorul sǎ se substituie Divinitǎţii, fiind forţat sǎ emitǎ judecǎţi de valoare, din perspectivǎ divinǎ, asupra acţiunii drept-credincioşilor. Astfel, regizotul îi interzice publicului sǎ se ascundǎ în spatele unei "morale divine neinteligible".

Dacǎ ar fi sǎ critic Agora pentru ceva, atunci ar trebui sǎ fie scena morţii Hypatiei. Nu cred cǎ a avut parte nici mǎcar de acel minim de clemenţǎ oferit de Davus, al sufocǎrii ante-lapidare. Mai mult ca sigur cǎ a simţit fiecare piatrǎ ce i-a lovit trupul, murind în chinuri groaznice, sub privirile extatice ale "discipolilor" lui Iisus.


Pe post de încheiere, meritǎ amintit faptul cǎ ambele filme sunt producţii nehollywoodiene, primul fiind fǎcut de britanici (BBC) iar al doilea de cǎtre spanioli, probabil datoritǎ faptului cǎ deocamdatǎ SUA este prea cristofilǎ, iar filmul Creation aproape cǎ nu a fost distribuit în cinematografele americane.

Avatar si ideologiile

Inspirat dintr-un schimb de replici de pe forum.atei.ro, propun urmǎtoarea listǎ cu posibile explicaţii ideologice pentru filmul Avatar (SPOILER ALERT!):

Libertarianism: Un grup de Na'vi îşi apǎrǎ drepturile de proprietate asupra lumii Pandora împotriva agresorilor umani

Ecologism: Un grup de Na'vi apǎrǎ Natura/Ecosistemul/Planeta împotriva invadatorilor umani care nu înţeleg cǎ toatǎ lumea vie este interconectatǎ, şi vor sǎ exploateze resursele subsolului fǎrǎ sǎ le pese de naturǎ şi sustenabilitate

Comunism: O societate democratic-egalitaristǎ - Na'vi - se apǎrǎ împotriva agresiunii imperialisto-capitaliste (umane) ce doreşte sǎ(-i) exploateze fǎrǎ milǎ

Naţionalism/Rasism: Un grup de oameni (Na'vi) învinge un alt grup de oameni (invadatorii umani) datoritǎ superioritǎţii culturale şi/sau genetice, apǎrându-şi patria unde au murit strǎmoşii lor
Religie: Na'vi înving invadatorii umani datoritǎ superioritǎţii spirituale. Cei cu credinţǎ în zeitatea suprema - Eywa - înving mereu invadatorii mânaţi de materialismul amoral.
+
Mesianism: Na'vi înving invadatorii umani datoritǎ superioritǎţii spirituale. Ascultarea profeţiilor şi a voinţei divine fac din Jake Sully liderul providenţial şi al şaselea Toruk Makto

Tradiţionalism/Conservatorism: Un grup de Na'vi, care trǎiesc dupǎ tradiţiile lor milenare (eventual şi cu Monarhul şi Înalta Preoteasǎ în fruntea societǎţii), înving invadatorii umani, ce provin dintr-o societate industrialǎ dezrǎdǎcinatǎ (probabil americano-republicanǎ)

Relativism Cultural: Diferenţa strâsǎ din lupta dintre Na'vi cei tribali şi oamenii cei industrializaţi dovedesc faptul cǎ aceste societǎţi sunt aproape egale ca eficienţǎ, ne-existând diferenţe calitative între cele douǎ modurii de viaţǎ.

Pacifism: Cultura pacifistǎ Na'vi învinge umanitatea militarizatǎ datoritǎ superioritǎţii morale a pacifismului.

Antiterorism: Na'vi, dupǎ ce suferǎ şocul dǎrâmǎrii de cǎtre oameni a clǎdirii-copac Hometree, se hotǎrǎsc sǎ atace...ǎǎǎ... sǎ se apere de forţele teroriste ce au dezlǎnţuit violenţa pe teritoriul lor.

Lista rǎmâne deschisǎ pentru orice sugestie.