Dictatori iraţionali - Hitler

De multe ori, discuţia legatǎ de ateism/religie ajunge la argumentul dictatorilor, care acuzǎ faptul cǎ marii dictatori ai istoriei (recente) au fost atei, şi cǎ genocidurile secolului XX sunt efectele directe ale ateismului. Din pǎcate, argumentul acesta este greşit din mai multe motive.

În primul rând, trebuie remarcat faptul cǎ marile genocide au avut loc în contextul unor sisteme politice specifice, autoritare, şi dominate de ideologii rigide - aşa numitele religii politice. În al doilea rând, se traseazǎ poblema în sine de parcǎ ar fi o luptǎ între ateism şi religie. De fapt, problema se pune din perspectiva omului raţional versus omul iraţional. Este foarte posibil ca unii lideri comunişti sǎ fi fost atei (cei de extremǎ dreapta, mai puţin probabil), însǎ asta este irelevant dacǎ aceiaşi lideri erau persoane profund iraţionale. Sǎ nu uitǎm de asemenea cǎ mai şi controlau societǎţi rigide, închise, sub ideologii quasi-religioase.


Iatǎ şi un exemplu legat de modul de gândire al lui Adolf Hitler:

"Concentrându-ne pe partea întunecatǎ a spectrului uman, descoperim faptul cǎ procesele cognitive de tip borderline ale lui Hitler aveau structura iluziilor izvorâte din emoţii; dupǎ cum observau unii, gândirea sa "mergea de la emoţional la factual în loc sǎ porneascǎ de la date, cum procedeazǎ un intelectual în mod normal. Aceastǎ caracteristicǎ a gândirii sale fǎcea ca Hitler sǎ fie greu de înţeles de cǎtre oamenii obişnuiţi, iar acţiunile sale sǎ fie dificil de anticipat" (Aceasta este un ecou sinistru al cazului Miloşevici, care, dacǎ ţineţi minte, se hotǎrea întâi ce i-ar fi convenabil de crezut, iar apoi credea asta [indiferent de dovezi]) [- vezi confirmation bias sau cherry picking]

Dupǎ cum remarca psihanalistul Walter Langer, Hitler era într-atât de iscusit în a gǎsi date care sǎ-i confirme impulsurile emoţionale încât pǎrea sǎ ia decizii raţionale, când de fapt nu era deloc aşa. Asta era cazul mai ales în discuţii, unde Hitler era "incapabil de a purta o argumentaţie inteligentǎ şi la obiect cu cineva. Îşi expunea opiniile pe larg, însǎ nu o apǎra prin metode logice." Un observator remarca: "Îi era fricǎ de logicǎ. [...] Se eschiveazǎ de la subiect şi ajunge sǎ-ţi arunce-n faţǎ un argument fǎrǎ nici o legǎturǎ cu subiectul discutat." [ - vezi red herring] Gândirea magicǎ quasi-schizofrenicǎ a lui Hitler l-a fǎcut sǎ creadǎ "cǎ 'voinţa' sa va infǎptui ceea ce alţii considerau a fi imposibil, el netolerând astfel sǎ fie contrazis de oameni inferiori. Puterea absolutǎ obţinutǎ de el i-a întǎrit deci convingerea cǎ voinţa sa este magicǎ"

Citatul este din cartea "Evil Genes" de Barabara Oakley.
Vezi şi TLP - Hitler Creaţionistul
Va urma...

Vizualizarea conştiinţei umane

Citez din cartea "Evil Genes" de Barabara Oakley, carte pe care o recomand cu cǎldurǎ:

"Vizualizarea conştiinţei umane

Metodele moderne de imagisticǎ medicalǎ ne aratǎ faptul cǎ conştiinţa umanǎ, simţul moralitǎţii, şi etica [...] nu mai sunt jucǎriile filozofilor. Au fost mapate chiar regiuni neurologice ce ţin de moralitate. În 2002, cercetǎtorul brazilian Jorge Moll şi colegii sǎi au publicat rezultatele unui studiu în care le-au fost arǎtate participanţilor imagini ce în mod normal ţin de simţul moralitǎţii, ca de exemplu copii abandonaţi, abuzuri fizice sau victime de rǎzboi. Imaginile cu creierele lor scanate prin rezonanţǎ magneticǎ funcţionalǎ (fMRI) dupǎ ce au vǎzut acele poze au fost comparate cu imagini fǎcute dupǎ vizualizarea unor poze neutre, sau unor poze ce provocau o reacţie de dezgust. Zonele creiarului activate de cǎtre moralitate includ zone ce sunt de importanţǎ criticǎ pentru comportamentul social şi pentru percepţie.[...]

Un alt studiu, efectuat de neurologul Scott Huettel de la Centru Medical al Universitǎţii Duke, a arǎtat faptul cǎ persoanele ce tind sǎ fie altruiste au activitate sporitǎ în cortexul temporar posterior superior. Aceasta este zona creierului ce ţine de perceperea intenţiilor şi acţiunilor altcuiva. Altruismul pare sǎ fie fondat pe intelegerea faptului cǎ alţii au motivaţii şi acţiuni similare cu ale noastre. Huettel explicǎ astfel: "S-ar putea ca altruismul sǎ nu fi apǎrut dintr-un sentiment cǎlduţ de bine-facere, ci din simpla recunoaştere a faptului cǎ acea chestie de acolo este o persoanǎ cu intenţii şi ţeluri. Şi poate ar fi bine sǎ îi tratez la fel cum aş vrea sǎ mǎ trateze ei pe mine."

Un al treilea studiu a arǎtat cǎ sentimentele de vinǎ şi de ruşine, la fel ca şi altruismul, activeazǎ zone specifice din creier. Ruşinea diferǎ faţǎ de vinǎ prin activarea câtorva zone suplimentare. Chiar şi resentimentele sau iertarea par sǎ fie legate de zone neuronale specifice [...]"

Empatia şi neuronii-oglindǎ

Empatia - înţelegerea şi identificarea cu o altǎ persoanǎ - pare sǎ fie legatǎ de distribuţia unor complexe de unitǎţi neuronale ce sunt controlate parţial de neuroni-oglindǎ, [...] neuroni ce se activeazǎ nu doar atunci când o persoanǎ face o acţiune ci şi când o persoanǎ vede pe cineva cum face aceeaşi acţiune. Deocamdatǎ, neuroni-oglindǎ au fost gǎsiţi în cortexul premotor şi în cortexul parietal inferior, şi se crede cǎ s-ar mai gǎsi şi în alte zone ale creierului uman. S-ar putea ca acest tip de neuroni sǎ fi evoluat pentru a permite animalelor sǎ înţeleagǎ ce fac alte animale, sǎ recunoascǎ acţiunile altuia. Se pare totuşi cǎ neuronii-oglindǎ umani sunt mult mai flexibili şi evoluaţi faţǎ de alte animale. Dr-ul Marco Iacoboni, un neurolog ce se ocupǎ cu studiul neuronilor-oglindǎ, afirmǎ:

"Când mǎ vǎ vezi cǎ sǎvârşesc o acţiune - ca de exemplu ridicarea unei bâte de baseball - tu simulezi în mod automat acţiunea în minte. [...] Însǎ tu înţelegi acţiunea deoarece ai în minte un model al acţiunii bazat pe propriile tale mişcǎri. Şi dacǎ mǎ vezi cǎ ma înec [...] neuronii oglindǎ simuleazǎ suferinţa mea. În mod automat empatizezi cu mine. Ştii ce simt pentru literalmente simţi ce simt şi eu."[...]"

Concluzia, în caz cǎ n-ar fi evident:

"În alte cuvinte, moralitatea [la fel ca şi altruismul, empatia, sentimentele de vinǎ sau ruşine, etc] presupune procese neurologice tangibile." Şi nu edicte divine codificate în calupuri decimale sau ameninţarea cu pedepse de tip gulag-etern. Sursa moralitǎţii este sus în cap, nu sus în cer!