Și totuși Țuțea avea dreptate

Aproape. Motto-ul „Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri” ar putea fi un citat de bun simț cu un minim efort de îndreptare.

În primul rând trecem peste cuvintele „Fără Dumnezeu”, incipitul care formulează intenția din spatele citatului. Apel la consecințele necredinței, după cum am mai spus, nu validează poziția credinciosului. Trecem mai departe. 

Urmează segmentul „omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor”, ce corespunde, în esență, cu realitatea: omul este un membru al regnului animal, este capabil de rațiune (deși n-aș spune că e rațional) și limbajul articulat este una din trăsăturile caracteristice al sale.

Și ajungem la partea cu impact maxim: „care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri”, pedeapsa țuțeană pentru necredință, blestemul ateului fără repere. Și totuși, fie că ne place sau nu, se poate spune că omul „vine de nicăieri”. Căutând originea lui, mergem din aproape-n aproape, generație cu generați până ne pierdem în negura evenimentului abiogenetic. Omul n-are o origine nobilă, edenică, nu putem spune că vine de undeva, la fel cum nu putem spune că istoria sa ar avea vreo direcție sau finalitate, deși mulți profeți au căutat sfârșitul istoriei. Într-adevăr, omul „merge spre nicăieri”, și asta e.

Așa că indiferent cu câtă ardoare dorim să dăm un sens măreț omului, credința în falsități nu ne va schimba condiția. Ca să-l parafrazez pe moș, „Cu sau fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri”.

Povestiri din familie - victima unui șarlatan

Toți avem personaje interesante în familie, și uneori aflăm, vorbind cu bunicii și părinții noștri tot felul de povești despre aceștia. Respectând tematica blogului, precum și o plăcere de-a mea de a vorbi despre strămoși - precum bunicul cel ateu, a cărui mamă a fost extrem de catolică - vă voi povesti despre cum încrederea în cei care pretind că posedă medicamente-minune poate avea consecințe tragice.

Bunica mea a avut un frate, pe care-l vom numi L., unchi pe care eu nu l-am cunoscut. Când a fost mic, de vreo 2 ani, făcuse o meningită, și adulții au crezut că e vorba de ceva mai inofensiv, o febră acolo - țineți cont că astea se întâmplau în anii '50, la sat, deci nu știu dacă aveau medic comunal. Oricum, ideea e că în urma bolii, a rămas cu un handicap destul de sever la picioare, având nevoie de cârje să umble.

Cu toate acestea, din ce mi s-a povestit, era o persoană foarte plină de viață, întreprinzător, căruia îi plăceau petrecerile și avea chiar și o motocicletă cu ataș, cu care călătorea prin țară. În timp ce a făcut școala pofesională din București (era una pt. persoane cu asemenea handicapuri locomotorii) și-a întâlnit și viitoare nevastă - femeie frumoasă se spune - cu care a avut și o fetiță.

Singura problemă a fost că nutrea speranța că există un remediu pentru boala sa, lucru care avea să-i fie fatal. Profitând de această speranță, cineva i-a vândut niște medicamente-minune, tratament care, chipurile, i-ar fi vindecat picioarele. Din păcate, acel tratament, cu toți banii investiți - sunt ferm convins că i s-a cerut o sumă mare, căci leacurile-minune nu cresc pe toate garduile - nu numai că nu l-a vindecat, dar i-a și afectat inima, provocându-i într-un final moartea. Avea 35 de ani.

Astfel de cazuri se întâmplă, zic eu, zilnic în România, și nu numai, căci de șarlatani nu ducem lipsă. Oameni care plătesc sute de euro pe tratamente ce nu fac nimic, pe magneți și cristale, pe placebouri scumpe ce consumă timp și energie și bani și oferă zero rezultate, în timp ce persoane precum Monica Tatoiu demonizează medicina convențională și recomandă pseudo-tratamente pt oprirea cancerului. E plină lumea de șarlatani, fie în sutană, fie în costum, bolborosind termeni științifici aiurea, și profită fără să clipească de vulnerabilitățile persoanelor din jur. Trist este gradul de încredere de care încă se bucură. Extrem de trist.

Şamanul mioritic

Scutǎ introducere

Se ştie faptul cǎ numeroase religii folosesc (sau foloseau) substanţe halucinogene pentru a induce şamanilor viziuni mistice, facilitând, în concepţia lor, o legǎturǎ între lumea materialǎ şi cea spiritualǎ. Asemenea practici erau rǎspândite în Grecia şi Egiptul antic, India sau în Americi - se presupune cǎ Misterele Eleusine ar fi avut o componentǎ psihedelicǎ, iar ciupercile psylocibe erau denumite de azteci "ciuperci divine" ("teonanacatl"). Astǎzi, în Amazonia peruanǎ încǎ se utilizeazǎ ayahuasca în practici şamanice tradiţionale, iar Biserica Amerindianǎ din Oklahoma, SUA, în cel mai pur spirit de ipocrizie, a primit dreptul de a folosi peyote în ritualuri religioase, în timp ce restul populaţiei nu se poate bucura de experienţe mistice.

Pacientul vizionar

Şi iatǎ aflu cǎ şi la noi în ţarǎ existǎ oameni ce reuşesc sǎ intre în contact cu divinitǎţi prin consum (involuntar, ce-i drept) de ciuperci. Citez din Monitorul de Suceava:

Un bărbat în vârstă de 29 de ani, din localitatea Gulia-Dolhasca, a ajuns, joi, în stare gravă la Spitalul Judeţean Suceava, după ce a mâncat ciuperci otrăvite. Pacientul, Mihai B., s-a prezentat la Unitatea de Primire a Urgenţelor în jurul orei 15.00, cu o stare generală bună, dar cu simptomele unui delir mistic, ceea ce înseamnă că avea viziuni legate de religie. Bărbatul se ruga la Dumnezeu şi striga în gura mare că-l vede pe Isus Hristos, motiv pentru care medicii nu exclud posibilitatea ca intoxicaţia cu ciuperci să-i fi declanşat o afecţiune psihică.

„Comunicarea cu el era destul de dificilă. Este posibil să fi fost o intoxicaţie cu ciuperci, deoarece în cursul zilei de ieri (n.r. joi), a mâncat ciuperci culese din pădure. Este posibil, prin încrucişări, să se fi strecurat o substanţă halucinogenă, care să dea astfel de manifestări. Vom încerca, în urma stabilizării lui, şi dacă suntem convinşi că nu a suferit efecte secundare, cum ar fi hepatopatii sau nefropatii provocate de substanţa toxică, să-l evaluăm şi psihiatric. Şi asta, pentru a vedea dacă nu cumva acest consum ocazional de ciuperci este şi momentul declanşării unei psihoze”, a arătat purtătorul de cuvânt al Spitalului Suceava, dr. Tiberiu Brădăţan [...]

Sunt convins cǎ mulţi ar lua la mişto ideea cǎ Iisus îi vorbeşte lui Mihai B. şi mulţi considerǎ cǎ un ins care stǎ la taclale cu Dumnezeu, asemeni lui Moise, e bun de dus la medic. Sau mai bine zis, un om ce aude vocea lui Dumnezeu, cǎci vorba aia: "Când vorbeşti cu Dumnezeu se numeşte rugǎciune, însǎ când Dumnezeu vorbeşte cu tine se numeşte schizofrenie"

Ignoranţa şi Indiferenţa - statuile moscovite

Existǎ în Moscova un monument interesant, reprezentând viciile adulţilor din societǎţile moderne prin nişte figuri alegorice, multe din ele cu trǎsǎturi zoomorfe, ce stau ameninţǎtor în jurul a doi copii legaţi la ochi, inocenţi prin cecitatea lor moralǎ.

De remarcat elementele sculpturale ce reprezintǎ douǎ din trǎsǎturile anti-intelectualismului zilelor noastre,

Ignoranţa şi Indiferenţa:

Restul sculpturilor ce fac parte din ansamblul lui Mihail Şemiakin se gǎsesc pe EnglishRussia, iar o descriere a pieselor gǎsiţi aici.

Oameni religioşi - copii abuzaţi

"[...]Abuzarea copiilor este doar una din numereasele efecte secundare ale dependenţei noastre faţǎ de superstiţiile religioase.

[...]De asemenea, copiii nu doar cǎ se nasc neabuzaţi, ci sunt şi profund anti-religioşi. (Dacǎ vǎ îndoiţi de acest fapt, încercaţi sǎ luaţi dulcurile de Halloween de la un copil de 4 ani, promiţându-i de 100 de ori mai multe dulciuri dupǎ moarte!)

Copiii au o viziune empiricǎ, secularǎ, raţionalǎ şi fundamental ştiinţificǎ. De fapt, evoluţia competenţelor în mintea unui copil urmǎreşte direct metoda ştiinţificǎ. De exemplu, în primi câţiva ani de dezvoltare, copilul începe sǎ recunoascǎ cauzalitatea, umǎrind un obiect cu privirea sau întorcând capul la vreun sunet, dupǎ care vine "pemanenţa obiectelor", cum ar fi recunoaşterea faptului cǎ o minge aflǎtǎ sub o pǎturǎ este încǎ acolo, dezvoltând ulterior o capacitate de a rezolva probleme cu aceste obiecte. Pe mǎsurǎ ce copilul îşi continuǎ dezvoltarea, aceste capacitǎţi de soluţionare a diverselor probleme se rafineazǎ printr-o utilizare mult mai formalǎ a logicii în toate aspectele vieţii: identitate, limbaj, valori, etc.

La fel cum, pentru a transforma un copil într-un Marxist-Leninist dogmatic, e nevoie de foarte multǎ propagandǎ de stat, la fel, e necesarǎ multǎ propagandǎ religioasǎ pentru a transforma copilul într-un ameţit ce venereazǎ fantome imaginare. Copiii nu sunt nici mǎcar agnostici în stare lor naturalǎ. Pentru a testa aceastǎ afirmaţie, daţi-i unui copil de ziua lui o cutie goalǎ drept cadou, şi spuneţi-i cǎ s-ar putea sǎ fie un iPod în el, da nu putem ştii sigur, aşa cǎ nici el nu poate spune cǎ nu e un iPod acolo. Sǎ vedem dacǎ vǎ mulţumeşte pentru "cadou" sau nu.

Astfel, subjugarea copiilor în context religios se bazeazǎ pe subjugarea copiilor la poveşti - poveşti ce exploateazǎ, abuzeazǎ, îngrozesc, dezorienteazǎ şi manipuleazǎ aceşti copii. În mod normal, este imposibil ca aceşti copii sǎ se supunǎ Bibliei, Coranului sau Torei, deoarece acestea sunt doar nişte cǎrţi fǎrǎ viaţǎ şi fǎrǎ capacitatea de a rǎsplǎti sau pedepsi. Nu, subjugarea copiilor reprezintǎ, în esenţǎ, sclavia acestora în faţa unor povestitori - obedieţǎ faţǎ de capriciile altora, prezentate ca absoluturi morale sau fapte metafizice.

Aservirea faţǎ de ideea cǎ poveştile altora sunt fapte absolute reprezintǎ o grea loviturǎ datǎ capacitǎţii copilului de a procesa în mod obiectiv realitatea, şi, spre beneficiul celor în poziţii de atoritate, de a critica sau pune la îndoialǎ greşelile "pedagogilor". Astfel, fiind învǎţaţi cu obedienţia automatǎ faţǎ de "poveşti", atunci când un pǎrinte abuziv le va spune o nouǎ "poveste" agresivǎ - cum cǎ agresiunea pǎrintelui a fost cauzat de acţiunile copilului - copilul nu poate decât sǎ accepte şi sǎ se învinovǎţeascǎ pe sine."

Sursǎ: FreedomainRadio via Reddit, img: Kamangir

Tulburari de personalitate - Profetul si Divinitatea

Profetul - Tulburare de personalitate de tip schizotipal [Wiki]

The World Health Organization's ICD-10 characterizes schizotypal personality disorder as:

A disorder characterized by eccentric behaviour and anomalies of thinking and affect which resemble those seen in schizophrenia, though no definite and characteristic schizophrenic anomalies have occurred at any stage. There is no dominant or typical disturbance, but any of the following may be present:

1. inappropriate or constricted affect (the individual appears cold and aloof);
2. behaviour or appearance that is odd, eccentric, or peculiar;
3. poor rapport with others and a tendency to social withdrawal;
4. odd beliefs or magical thinking, influencing behaviour and inconsistent with subcultural norms;
5. suspiciousness or paranoid ideas;
6. obsessive ruminations without inner resistance, often with dysmorphophobic, sexual or aggressive contents;
7. unusual perceptual experiences including somatosensory (bodily) or other illusions, depersonalization or derealization;
8. vague, circumstantial, metaphorical, overelaborate, or stereotyped thinking, manifested by odd speech or in other ways, without gross incoherence;
9. occasional transient quasi-psychotic episodes with intense illusions, auditory or other hallucinations, and delusion-like ideas, usually occurring without external provocation.

The disorder runs a chronic course with fluctuations of intensity. Occasionally it evolves into overt schizophrenia. There is no definite onset and its evolution and course are usually those of a personality disorder. It is more common in individuals related to schizophrenics and is believed to be part of the genetic "spectrum" of schizophrenia.



Divinitatea - Tulburare de personalitate de tip sadic (inca se studiaza)[Wiki]

Sadistic personality disorder is:

A) A pervasive pattern of cruel, demeaning, and aggressive behavior, beginning by early adulthood, as indicated by the repeated occurrence of at least four of the following:

1. has used physical cruelty or violence for the purpose of establishing dominance in a relationship (not merely to achieve some noninterpersonal goal, such as striking someone in order to rob him/her).
2. Humiliates or demeans people in the presence of others.
3. has treated or disciplined someone under his/her control unusually harshly.
4. is amused by, or takes pleasure in, the psychological or physical suffering of others (including animals).
5. has lied for the purpose of harming or inflicting pain on others (not merely to achieve some other goal).
6. gets other people to do what he/she wants by frightening them (through intimidation or even terror).
7. restricts the autonomy of people with whom he or she has a close relationship, e.g., will not let spouse leave the house unaccompanied or permit teenage daughter to attend social functions.
8. is fascinated by violence, weapons, injury, or torture.

B) The behavior in A has not been directed toward only one person (e.g., spouse, one child) and has not been solely for the purpose of sexual arousal

Recunosc, mi-a fost lene sa traduc.