Jihadisti anti-extremism

Ahlu Sunna Waljama'a ("Majoritatea") sau ASWJ este un grup paramilitar somalez constând în musulmani sufiști moderați ce se opun milițiilor islamice radicale al-Shabaab. ASWJ luptă pentru a opri impunerea Wahhabismului în Somalia și a unei forme stricte de șariat și pentru a proteja tradiția islamică moderată (sunnito-sufistă) a țării și opiniile religioase moderate. Grupul a devenit cunoscut în 2008, în momentul în care a pornit o revoltă armată anti-extremistă ca reacție la distrugerea mai multor morminte conținând sfinți sufiști. Grupul se opune interzicerii muzicii, a narcoticului local Khat și utilizării pedepsei capitale și tăierii de membre ca forme de pedeapsă.

Miliția a purtat numeroase victorii împotriva grupului talibanoid al-Shabaab, actualmente făcând parte din guvernul federal somalez, cu 5 portofolii ministeriale.

Tot în legat de Somalia, în localitatea Garissa din estul Kenyei, locuită majoritar de etnici somalezi, au avut loc atacuri cu grenade și arme de foc asupra creștinilor din mai multe biserici. Atacurile brutale, marca al-Shabaab et Co. (supărați pe ajutorul dat de Kenya guvernului federal somalez) par să fi oripilat opinia publică kenyană într-atât încât Consiliul Suprem al Musulmanilor Kenyani a spus că musulmanii vor organiza miliții cetățenești pentru protejarea bisericilor din Garissa, și oriunde or mai cere creștinii. Liderul Consiliului a afirmat că „dat fiind faptul că acei creștini sunt o minoritate acolo, musulmanii consideră că aceștia trebuie protejați cu orice preț”

Între timp, în Mali, au loc evenimente foarte similare cu cele care au determinat formarea grupului somalez „Majoritatea”. Șapte morminte ale unor sfinți musulmani au fost distruse în ultimele zile în orașul Timbuktu de către gruparea radicală Ansar Dine, și aceștia au amenințat că vor distruge toate mausoleele pe care le consideră „păgâne” și toate moscheile ce conțin astfel de „sfinți”. În „orașul celor 333 de sfinți” - inclus pe lista patrimoniului UNESCO -, acesta nu este un lucru mărunt. Ba mai mult, procurorul-șef al Curții Penale Internaționale a afirmat că aceste acțiuni s-ar încadra la capitolul „crime de război”. 

Evenimentele sunt similare cu distrugerea statuilor budiste de la Bamyan, din Afghanistan, doar că aici e vorba de distrugeri inter-musulmane. E timpul ca lumea islamică să preia modelul somalez de jihad anti-taliban și să să facă curățenie în ograda cu orătănii de sorginte extremistă, înainte ca istoria lor să fie anihilată de târnăcoape și picamăre.

Tineretul marxist-leninist de ieri, anarho-capitaliștii de azi

Imediat după prăbușirea Uniunii Sovietice stânga occidentală și-a văzut șubrezită semnificativ poziția în plan ideologic. Marxismul fiind distrus ca imagine publică, tineretul progresist a trebuit să se reorienteze spre alte ideologii. Unii au ales ecologismul, dând naștere la celebra poantă prin care ecologiștii sunt ca lebenițele: „verzi pe dinafară, roșii pe dinăuntru”. Însă există o porțiune a acestui sector demografic care a sărit gardul mesianic taman în direcția opusă, al anarho-capitalismului. Pare paradoxal, însă există anumite asemănări interesante între cele două discursuri, marxist și libertarianismului anarhist.

În linii mari, libertarianismul poate fi definit ca o filosofie politică ce pune accentul pe libertatea inviduală maximă a omului ferit de orice fel de coerciție, în special cea a statului. Spectrul libertarian cuprinde indivizi începând cu minarhiștii, fanii statului „paznic-de-noapte” și până la anarho-capitaliștii cei mai duri (mă voi axa în special pe aceștia din urmă, fiind cei mai ideologizați, la fel ca și comunismul marxist pe spectrul socialismului). În partea opusă, avem marxismul, o filosofie politică al cărui accent cade pe respingerea capitalismului și a proprietății private în favoarea celei colective, precum și pe determinismul istoric ce va avea ca finalitate societatea comunistă, unde statul este abolit la ca și clasele sociale, după o fază intermediară, puternic etatistă. Se observă lesne filonul anarhist al ambelor ideologii, deși marxismul s-a cam blocat în practică la etapa etatistă, cu toate că în perioada în care a apărut și și-a făcut simțită prezența era de multe ori acompaniat de diverse forme de anarhism de stânga. De notat totuși că ambele denumiri cuprind de fapt ideologii largi cu numeroase ramificații. 

Și totuși poveștile se aseamănă. „Capitalismul exploatează omul muncitor”, proletarul. „Statul jefuiește omul muncitor”, patronul. Dacă în secolul XIX profeții egalității vorbeau către marea masă a neavuților, regăsiți în fabrici în vestul industrializat și pe ogoare în estul retrograd, astăzi ideologia libertății vorbește către burghezul contemporan, membru al middle-class-ului capitalist, exploatat de birocrația parazitară. 

Iar soluția este, în funcție de situație, fie altruismul și colectivismul, fie egoismul și individualismul. Societatea ideală este fie o linie de producție, fie un bazar. Ambele ideologii par să ignore faptul că omul este atât o ființă individualistă, care delimitează o sferă privată cu posesiuni, cât și una socială, ce va forma grupuri ce apoi vor căuta să își impună voința chiar și agresiv. În acest caz, ambele ideologii încearcă să reducă esența omului la ce le convine. „Omul nou” este fie unul căruia i s-a amputat simțul proprietății private, fie unul căruia i s-a amputat instinctul de grup, și care va adopta, dintr-un moralism simplu „principiul non-agresiunii”, deși calculele sale îi spun că e mai profitabil să fii agresiv și rapace. O societate colectivistă este la fel de mare fantezie precum o societate care a s-a raliat în totalitate la pacifism libertarian și e omogen-anarhistă. 

Totuși, se pune întrebare ce împiedică adoptarea acestor rețete-minune care ne vor scăpa marile necazuri ale lumii? Dacă în marxism orice problemă era un avatar al capitalismului și gândiri burgheze (și anti-revoluționare), problema libertarianismului e efectul agresiunii malefice a statului, fie în sens clasic, fie extins, . Adepții celor două ideologii vor argumenta că atunci când acestea erau pe cale să fie puse în practică, au fost suprimate, fie de „capitalismul imperialist”, fie de „etatismul sclavagist”.

Sau poate n-au fost puse în practică deloc. URSS nu e marxism(-leninism), e stalinism, e „capitalism de stat”. Somalia nu e anarho-capitalism, nici pe departe,  căci orice trib, „lord al războiului” este un proto-stat. Nu putem trage concluzii decât din implementarea lor corectă, iar până acum, nu putem vorbi de așa ceva. Sau poate putem  din trecutul îndepărtat pe care-l mulăm pe ideologie: nobilul sălbatic era pentru stângiști un om cu precădere comunist, într-o stare edenică, la care comunismul spera să se întoarcă, într-o formă actualizată. O idee oarecum similară este la libertarieni ideea că omul în stare pură este un individ autonom, cu posesiunile proprii ce intră în schimburi libere cu semenii săi, dar care, de-a lungul istoriei, datorită apariției statului, a decăzut la stadiul de rob al statului.

Totuși, îmi permit să fac și eu o profeție. Ca orice utopie, și la fel ca marxismul, socieatea libertariană nu se va împlini. Ideologia va exercita o anumită influență asupra gândirii umane, iar apoi umanitatea va purcede spre alte ideologii. La fel cum a făcut mereu...

Pauza muzicala - Jale bretona pe apocalipsa somaleza

Hoinarind pe un site cu initiale de corporatie fictiva*, MNU (Muzica Nu Ucide), si interese in domeniul muzical, am dat peste un post interesant. Autorul articolului propunea 7 piese pentru Marele Inexistent ca soundtrack pentru sfarsitul lumii, iar una din acele piese mi-a trezit simturile si curiozitatea.

Este vorba de un duet intre breton-francezul Denez Prigent si irlandez-australianca Lisa Gerrard, piesa intitulata "Gortoz a ran", sau mai pe romaneste, "(Eu) Astept", piesa ce se gaseste pe coloana sonora a filmului "Black Hawk Down", film inspirat dintr-o carte inspirata dintr-o batalie purtata intre americani si somalezi in desisul junglei urbane Mogadisciene prin anul 1993. Americanii, ca de obicei, au intrat in stil Rambo incecand sa captureze un warlord somalez, iar somalezii au aplicat tactica folosita si de vietnamezi... au fost si multi si la ei acasa, oferindu-le 'mperialistilor un mini-Armaghedon de 2 zile.

Dar sa ne intoarcem la melodia care ma obsedeaza de vreo 2 zile. Poate cei mai ageri dintre voi ati observat ca titlul piesei suna teribil de straniu. Asta pentru ca monsieur Prigent, originar din Mica Britanie (nord-vestul Frantei) canta in limba bretona, limba celtica inrudita de-aproape cu limba galeza (welsh) si cornica (cornish) - subgrupa brythonica -, si mai de departe cu limba irlandeza (irish-gaelic), scotiana (scotish-gaelic) si manx (din insula Man) - subgrupa goidelica. Stilul vocal al piesei se cheama gwerz, fiind de fapt o balada sau un cantec de jale tipic breton, insa este probabil primul astfel de cantec in care o parte din text este cantat intr-o limba inventata, in cazul asta, nascocita de madmoiselle Lisa Gerrard. Enjoy

Versiunea lunga (textul piesei in bretona si engleza):

*) e vorba de Multi National United din District 9

PS. Fiind un blog despre religie si, implicit, despre inviere, tin sa mentionez ca limba cornica/cornish, frate bun cu bretona din melodie, a fost inviat la inceputul secolului XX dupa ce daduse ortu popii prin secolul XVIII. Asta asa, ca fapt divers.

Hiper-Statul român versus Anarhia somaleză

Ştirea catalizatoare:
Ieri citesc urmǎtoarea ştire pe Evenimentul Zilei şi nu ştiu cum sǎ reacţionez:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/882076/Romanii-sfatuiti-sa-evite-Somalia/

AVERTISMENT. Ministerul Afacerilor Externe (MAE) le recomandă românilor să evite călătoriile în Somalia, iar persoanele care se află deja în apele teritoriale ale acestei ţări sau prin apropiere sunt sfătuite să părăsească imediat zona.

Motivul: securitatea din regiune este puternic afectată atât de acţiunile de piraterie practicate la scară largă, cât şi de luptele dintre diversele facţiuni politice şi militare, după cum se arată într-un avertisment postat pe site-ul MAE.

Culmea este cǎ situaţia din Somalia nu este o noutate pentru mai nimeni, decât poate pentru statul român, care probabil va afla prin 2015 cǎ a picat regimul Saddam Hussein din Irak.

Fiind o persoanǎ care urmǎreşte informaţii provenite şi din colţurile ignorate ale lumii (vezi threadurile Africa sau Nebunii Non-abrahamice pe forum.atei.ro), sunt oarecum confuz legat de acest anunţ, vǎzând cǎ situaţia în Somalia este "business as usual", adicǎ anarhie free for all.

Recapitulare a situaţiei:
Somalia nu mai are guvern central din 1991, când a cǎzut regimul "tovarǎşului" Mohamed Siad Barre, iar abia în 2006 a apǎrut Guvernul Federal de Tranziţie (Transitional Federal Government - TFG), o tentativǎ de guvern legitim, singurul recunoscut oficial pe plan internaţional, dar care posedǎ influenţǎ relativ limitatǎ. Actualmente, Somalia poate fi împǎrţitǎ în 3 zone, deşi graniţele propriu zise ale acestor zone sunt destul de volatile.

În primul rând avem zona nordicǎ, cea care cîndva a fost colonie britanicǎ, şi care în 1991 s-a autointitulat Republica Somaliland, fiind un stat de facto independent, şi chiar funcţional, deşi nerecunoscut de comunitatea internaţionalǎ. La est şi sud-est, ceea ce ar fi considerat "vârful Somaliei" şi zona centralǎ a statului, se aflǎ sub controlul nominal al Guvernului Federal, fiind împǎrţitǎ în mai multe state, dintre care cea mai cunoscutǎ este Puntland-ul. Spre deosebire de Somaliland, Puntland nu şi-a declarat niciodatǎ independenţa, deşi era de facto de sine stǎtǎtoare, considerând starea de anarhie la nivel statal ca fiind una temporarǎ, şi dorind sǎ se integreze într-un viitor stat federal somalez.

A treia zonǎ este însǎ cea care dǎ dureri de cap atât Guvernului Federal Somalez, cât şi comunitǎţii internaţionale, şi anume, sudul aflat sub dominaţia miliţiilor islamiste. Dacǎ în nord şi centru, securitatea era asiguratǎ de formaţiuni statale de tip Puntland şi Somaliland, în sud, vidul de putere a facilitat apariţia unui sistem krytocratic, unde guvernarea era asiguratǎ de tribunale. Tribunalele şaria din sud au început prin oferirarea de servicii judecǎtoreşti, extinzându-se apoi în domeniile educaţiei, serviciilor medicale şi într-un final al forţelor de ordine - poliţii locale. Tribunalele, având interese comune, s-au organizat în Uniunea Tribunalelor Islamice (Islamic Courts Union - ICU), au format o armatǎ comunǎ şi au pornit spre nord, cucerind şi Mogadişu la un moment dat. Deşi uniunea a fost într-un final învinsǎ de cǎtre Guvernul Federal, în 2009, însǎ numai datoritǎ intervenţiei armatei etiopiene, elemente din ICU au format miliţiile al-Shabaab şi acum sudul se aflǎ în continuare sub control islamist, deşi anumite zone aparţin Hizbul Islam, tot o grupare islamofascistǎ, dar care, momentan, se aflǎ în conflict cu al-Shabaab. Dacǎ vi se pare complicat, gândiţi-vǎ doar la faptul cǎ toate aceste fenomene se suprapun peste o societatea organizatǎ tribal, ceea ce mai adaugǎ o dimensiune la aceste evenimente. Sau gândiţi-vǎ la faptul cǎ Sharif Sheikh Ahmed, fostul comandant al armatei Uniunii Tribunalelor Islamice este actualmente Preşedintele Somalez în cadrul Guvernului Federal de Tranziţie.

Şi urmǎrind Legea lui Murphy, situaţia se complicǎ şi cu apariţia pirateriei (marinǎreşti, nu digitale) pe coasta de est a Somaliei, fenomen ce, deşi porneşte o datǎ cu dezintegrarea statului, în anii '90, începe sǎ devinǎ unul serios abia dupǎ 2005. Se pare cǎ Ministerul de Externe al României a observat cǎ dispar marinari români prin zonǎ, dat fiind faptul cǎ se face referire şi la acest fenomen în comunicat.

În loc de concluzie:
Ideea la care vreau sǎ ajung e cǎ îmi doresc sǎ trǎiesc într-un stat eficient şi "subţire" - adicǎ unul cu mai puţine prerogative - unde ministerele nu se trezesc la realitate în ceasul al 13-lea. Totuşi, deşi anarhismul somalez reprezintǎ un experiment social interessant (vezi Wiki şi Reuters), n-aş dori sǎ vǎd un stat atâta de "subţire" în România. Cam atât deocamdatǎ.