Informații incomode despre Kony 2012

Un viral bântuie interneții. Dacă nu s-a întâmplat deja, în curând veți observa filmul documentar Kony 2012 făcându-și apariția peste tot pe Facebook (e reddit e plin deja). În esență, este un film care se dorește mobilizator împotriva unui lider de gherilă african, Joseph Kony, comandantul Armatei de Rezistență a Domnului. Acest Lord's Resistence Army este o mișcare mistic-creștină ce are prostul obicei de a răpii copii pentru a-i folosi ca soldați sau sclavi sexuali. Activă mai demult în nordul Ugandei, ulterior a migrat spre zona de la granița dintre Rep. Dem. Congo, Sudanul de Sud și Rep. Centrafricană. Este astfel de înțeles de ce mulți, inclusiv subsemnatul, doresc că Joseph Kony să fie prins și executat prin metode medievale.

Problema cu filmulețul de mai sus este organizația din spatele său, un ONG ce are o abordare discutabilă, abordare care s-ar putea să nu fie evidentă din filmuleț, dar care e necesar de știut în momentul în care la sfârșitul filmului sunteți îndemnați să contribuiți cu donații. Voi traduce părți dintr-un text critic, însă fără să includ și linkurile din textul original (le găsiți acolo):

„Invisible children a fost criticată de nenumărate ori. Fiind un ONG înregistrat, finanțele sale sunt publice. Anul trecut, organizația a cheltuit $8,676,614, din care numai 32% a mers pe servicii directe, restul fiind folosit pe salarii, cheltuieli de călătorie și transport, și producție de film. E departe de o situație ideală, iar Charity Navigator le dă un scor de 2/4 stele deoarece nu și-au supus finanțele la audit extern. Însă probleme sunt mult mai multe.

Organizația este în favoarea intervenției militare [americane] directe, iar banii lor finanțează armata guvernamentală ugandeză și diverse alte forțe armate [precum Armata de Eliberare Populară a Sudanului, azi armata sud-sudaneză]. [...] Asupra armatei ugandeze cât și asupra celei cea sud-sudaneze planează numeroase acuzații de viol și tâlhărie, însă Invisible Children le ia apărarea, susținând că armata ugandeză „este mai bine pregătită și echipată decât armatele naționale a celorlalte țări afectate”, deși Kony nu mai este activ în Uganda, și asta din 2006 potrivit și propriilor sale afirmații.

Vânătoare de Kony

Totuși grosul cheltuielilor celor de la Invisible Children nu se face pe  finanțarea milițiilor, ci pe răspândirea informațiilor (awareness) și pe filmări. Ceea ce ar putea fi un lucru bun, însă Foreign Affairs susține că Invisible Children (și nu numai ei) „manipulează faptele în scopuri strategice”. [...]  [Kony] este pe bună dreptate malefic, dar exagerările și manipulările pentru a capta atenția publică sunt contraproductive, și lipsite de profesionalism și sinceritate.[...]

Totuși Kony e un om rău, și e aici de ceva vreme, de aceea SUA s-a implicat în lupta împotriva sa de câțiva ani. Comandamentul Armatei SUA din Africa (AFRICOM) a executat multiple misiuni de-a lungul timpului, încercând să-l prindă sau să-l ucidă pe Kony, și au eșuat de fiecare dată, provocând numeroase măceluri retributive. Iar problema cu executarea unui om care folosește copii soldați este că și garda sa personală e formată din copii. Orice tentativă de de a-l ucide va avea ca rezultat moartea a numeroși copii, un impact ce ar trebui minimalizat pe cât posibil. [...] Kony a fost implicat  și în tratative de pace în trecut, care însă au eșuat. 


Invisible Children se concentrează acum pe intervenție militară. Intervenția militară poate să fie, sau poate să nu fie, o idee bună, însă persoanele care sprijină campania KONY 2012, s-ar putea să nu-și dea seama că sprijină armata ugandeză, care, la rândul ei, nu se sfiește să violeze și să jefuiască.[...]”

Includ și un pic de context istoric la această postare:

Museveni

În 1986, președintele ugandez Tito Okelle, un nordic, etnic Acholi, pierde puterea în fața armatei rebele a lui Yoweri Museveni, actualul președinte ugandez. Ca-ntotdeauna când politica devine etnică, cei din comunitatea Acholi, care până atunci era dominanți în armată, au început să fie persecutați, și ca-ntotdeauna, cei persecutați s-au răsculat, în cazul de față, printr-o armată mistic-creștină, Mișcarea Sfântului Duh, din care ulterior s-a desprins LRA-ul lui Kony.

Astfel, actuala putere este parțial responsabilă pentru situația din Acholiland (nordul Ugandei). De menționat că nici sprijinirea lui Museveni nu e tocmai coșer. Fiind de 26 de ani la putere, a eliminat restricțiile constituționale pe numărul de termene prezidențiale, persecută opoziția și, zic unii, își pregătește fiul să-i succeadă, deși zisese cândva că „nici un președinte african n-ar trebui să stea mai mult de 10 ani la putere”.

Dacă vreți, sprijiniți campania Kony 2012, dar informați-vă înainte să dați Like și Share, să știți pe cine susțineți.

Later Edit. Potrivit unui articol excelent, Kony e pe ducă de ceva vreme. A fost deja eliminat din Uganda, e înfometat și lipsit de resurse, mai are vreo 200-300 de oameni, maxim, și zero prieteni pe scena internațională. Mobilizarea asta e cam în al treisprezecelea ceas, iar Uganda are alte probleme mult mai presante, precum o boală convulsivă ciudată ce afectează momentan vreo 4000 de copii.

Patapievici și Onfray în oglindă

„Sînteți unul dintre filozofii europeni cu cele mai bune vînzari în ultimii ani. Cum explicați acest succes? De ce credeți că sînt cititorii atît de interesați de cartile dvs.?

Sînt greu de explicat lucrurile acestea. Să zicem că scriu într-o limbă simplă, clară, recurg la o franceză care refuză neologismele și obscuritatea, nu mă îngrijoreaza problemele pur conceptuale, nu scriu filozofie pentru filozofii de meserie, ci, ca toți filozofii Antichitatii grecești și romane, scriu pentru persoana care este interesată de filozofie în afara universității și în perspectiva autoconstruirii. Mă preocupă probleme existențiale: viața, suferința, moartea, iubirea, plăcerea, politica, bioetica, arta… 

Sînt, deci, concret, practic, clar, util – poate că aici trebuie văzut un răspuns la întrebarea dvs.”

Michel Onfray, interviu din Dilemateca (aug. 2011)

„Iremedial vorbind, târcopitudinea celest-concupiscentială functioneaza anizotropomorfic, Iisus Christos.”

„Condiţia omului de după Cădere mai poate străluci divin doar în semitonurile litotei.”

„Această poltronerie face un frumos pandant filistinei laşităţi de care a dat dovadă Marx faţă de fiul său nelegitim, pe care a refuzat toată viaţa să-l vadă şi pe care nu l-a ajutat cu nimic.”

„Am descoperit, scriind-o, că rana este o valoare feminină şi că a răni pe cineva înseamnă, simbolic, a-i deschide un uter. Mormintul este un uter, mortul il fecundează.”

„Confortul în care te instalează gîndul că descinzi din primate este deliterios.”

„Aş dori să dezvolt, în acest articol, cîteva din consecinţele care decurg din ideea că romanitatea ar fi ceva substanţial, o esenţă cu haecceitate proprie, un fel de (altfel spus) sentiment paraguaian al fiinţei.”

H.-R. Patapievici, citate diverse, 
via pagina „Ce-a vrut Patapievici sa zica ?”

Inițial, am dorit ca postarea de față să cuprindă doar citatele de mai sus, să ilustrez diferențele dintre doi filosofi contemporani din perspectiva modului în care se raportează la limbă. Evident, nu se dorea o analiză în detaliu, ci doar o mică juxtapoziție între cineva care consideră că ideile filosofice pot și trebuie să fie popularizate, și cineva care, aș zice eu, se străduie să se se ascundă după cuvinte, într-un fel de „slavonă filosoficească” destinată mai degrabă unei caste de inițiați. Din păcate, în urma unui articol apărut în presă recent, în care Patapievici deplânge (din nou) decreștinarea Europei, am avut revelația unei alte situații contrastante între franțuz și valah. Citez:

„Crestinatatea (care a facut Europa) si soarta civilizatiei noastre (cu drepturile omului, cu democratia liberala) vor avea aceeasi soarta. De aceea, soarta crestinismului in epoca noastra ma ingrijoreaza la fel de mult ca si soarta civilizatiei noastre, a valorilor in care credem. [...] Crestinismului i-a fost interzis accesul in spatiul public in mai multe forme: in invatamant, in spatiul public ca dezbatere politica, in preambulul proiectului de constitutie europeana. Parca am innebunit! Suntem intr-o stare pe care psihiatrii o numesc "denial", sau "ura de sine". Ne detestam valorile care ne-au facut. Altfel spus: vrem sa murim!”

Horia-Roman Patapievici, conferința "Intrebari esentiale. Putem vorbi impreuna despre D-zeu?"

„Ati scris mult despre necesitatea unui materialism radical si a unui ateism militant. Nu este religia deja învinsa în lumea contemporana? Mai trebuie înca luptat împotriva ei?

Religia functioneaza pe doua niveluri: un prim nivel se refera la practica religioasa, credinta în dogme, frecventarea bisericilor, supunerea fata de învataturile Vaticanului. De fapt, aceasta religie pare decrepita, cel putin în Europa. 

Dar exista un al doilea nivel, cel al impregnarii intelectuale: necredinciosi, rau-credinciosi, agnostici, anticlericali, atei au fost, de fapt, educati în spiritul religiilor monoteiste. Îmi lipseste spatiul ca sa arat aici cît de mult sînt impregnate de spiritul iudeo-crestin etica, politica, estetica si alte domenii. 

Un singur exemplu: gîndirea juridica. Pretorii nostri europeni fac o dreptate care presupune, dupa cum ne învata crestinismul, si în special Geneza cu genealogia raului, ca sîntem liberi, capabili sa facem binele si raul în mod voluntar. Sîntem, deci, responsabili, deci vinovati, deci în masura sa fim pedepsiti. Daca aparati ideea ca nu sîntem liberi, idee anticrestina, ci determinati de inconstient, societate, mediu, familie, atunci lantul se rupe: responsabilitatea, vina, pedeapsa nu mai sînt valabile. Iata de ce înca mai trebuie sa descrestinam.[...]”

Michel Onfray, idem

Și ca să închei într-o notă filosofică și echidistantă, un video - via Lex, care a scris și el despre Patapievici - ce tratează moștenirea gândirii creștine în occidentul „post-creștin”. Enjoy:

Deceniul 2000 și dumnezeu

Partea I


Partea a II-a

Comunismul, religie politică - un video ș-un text

A apărut cartea „Despre comunism, destinul unei religii politice” de Vladimir Tismăneanu. Sună foarte interesant și abia aștept s-o cumpăr și s-o citesc. Promit și o recenzie când se va întâmpla asta. Până atunci, vă las cu discursul autorului de la lansarea cărții și fragmentele interesante dintr-un articol relevant:

"Joi, pe 16 iunie [2010], a avut loc la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, in cadrul seriei de conferinte Monica Lovinescu, o conferinta a lui Vladimir Tismaneanu, despre comunism ca religie seculara. Prezentarea sa a fost completata de cea cu aceeasi tema a lui Vlad Muresean.[...]

Principala idee de la care pleaca prelegerea lui Vladimir Tismaneanu este aceea ca splendoarea si mizeria comunismului provin din faptul ca acesta e o religie politica, este un regim politic bazat pe o ideologie salvatoare ce detine o eshatologie revolutionara. Raymond Aron inca din 1944, de pe vremea cand era director la France libre, foloseste expresia de „religii seculare“ si de „mistici temporale“ pentru a descrie atat comunismul cat si nazismul, cu deosebirea intre cele doua ca in timp ce nazismul este o patologie a particularului, comunismul este o patologie a universalului. Mistica revolutionara e raspunsul la intrebarea de ce comunismul a reusit sa fascineze atatia oameni. Una dintre mirarile cercetatorilor in arhive, subliniata de profesorul Tismaneanu, este aceea ca in majoritatea cazurilor membrii partidelor comuniste chiar credeau in ideologie si nu erau doar niste oportunisti politici. Iar aceasta credinta este explicata prin regula celor 3M activati de comunism: Magie, Miracol, Mistica.

Prezentarea lui Vlad Muresean, profesor de filosofie la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, pleaca de la titlul unei carti „Calauza ateismului“ descoperita intr-un anticariat. Titlul, ce aduce aminte de filmul lui Tarkovski, se incadreaza foarte bine in contextul religiilor politice. Ca sa pleci de la Nimic si sa ajungi Nicaieri ai cu adevarat nevoie de o calauza, comenteaza ironic Vlad Muresean. Marxismul apare ca un proiect de raspuns la criza modernitatii starnita de Nietzsche, un raspuns ce incearca sa salveze problema sensului inlocuind eshatologia crestina cu o eshatologie umanista. Termenul eshatologie nu este ales intamplator ca sa se potriveasca interpretarii prin prisma religiilor politice. El atrage atentia asupra faptului ca sistemul comunist se prezinta pe sine ca o apocalipsa, ca o judecata finala a capitalismului si a burgheziei ce va duce la distrugerea totala a raului in interiorul sau. Comunismul se vrea un tribunal al istoriei in fata caruia se prezinta toti cei ce au tradat umanitatea in numele individualismului burghez sau a individualismului nationalist de tip fascist.

Comunismul este, in termenii conferentiarilor, o inversare a sintagmei din rugaciunea Tatal Nostru, „Precum in cer, asa si pre pamant“, ce reuseste un dublu proces de desacralizare a cerului si de desacralizare a politicului. Abordarea aceasta prin prisma religiilor politice nu este una noua, despre ea se vorbeste in mod constant in ultimii 50 de ani, ceea ce cred ca este important de subliniat si nu am gasit explicat in literatura de specialitate este principalul motiv de „fecunditate“ al acestei abordari. Evident, analogia este justificata de rolul jucat de istoria partidului care se prezinta ca o biserica pentru credinciosi, de faptul ca adeptilor li se cere supunere de tip religios, de faptul ca exista un punct central de reper – Moscova –, asa cum in crestinism exista Roma, de faptul ca exista congresele partidului in care se stabileste corectitudinea dogmei, cum in crestinism au existat concilii ecumenice.[...]

Pentru a duce mai departe ideea religiilor politice trebuie subliniat ca pe langa o perspectiva asupra comunismului aceasta ofera si o explicatie asupra jocului de atractie si repulsie dintre comunism si crestinism. Asemanarea comunismului cu crestinismul provine, in perspectiva filosofului iezuit Gaston Fessard, din faptul cele doua asigura functii sociale comparabile. Misticii comunistii, la fel ca si crestinii, cer de la conceptia lor despre lume o „cunoastere absoluta, ca aceea pe care ne-a revelat-o Hrsitos!“ (1). [...]

Elementul cel mai interesant al analizei pe care Fessard o face marxismului lui Marx este prezentarea acestuia ca un teoretician inconstient si ca un constructor al Corpului Mistic al lui Hristos (2). Oricat de paradoxala ar parea aceasta exprimare ea se refera la faptul ca sistemul comunist rezolva misterul istoriei si ca este constient de faptul ca il rezolva. Clasa muncitoare corespunde exact Fiului conceput de Tatal, principiul fara principiu, insarcinat cu o misiune mantuitoare care va duce la eliberarea tuturor oamenilor (3). Comunismul transporta eshatologia crestina pe modelul temporal si terestru, in timp ce URSS – incercarea de a construi o societate fara clasa si fara stat – joaca in constiinta comunista acelasi rol pe care il are biserica, in constiinta crestina.

Aceasta interpretare a comunismului, dar si a fascismului prin prisma religiilor politice revine in scrierile parintelui Fessard, putem spune ca este chiar punctul central al interpretarii sale. Identice in ceea ce priveste dorinta de mantuire, comunismul si nazismul se deosebesc in mod radical prin maniera in care fiecare concepe proiectul de mantuire. Intruparea idealului determinat de sinteza intre natura si individ, in nazism, este facutã de rasa, de la care individul asteapta salvarea si pentru care este gata sa se sacrifice. In mod contrar, nerecunoscand decat raportarea individului in general, la natura, comunismul asteapta salvarea de la munca, prin care omul umanizeaza natura inumana. Astfel, reconcilierea transcendentei cu intruparea se face la primii printr-un Popor de stapani, ce domina si organizeaza universul, si la ceilalti printr-o Societate fara clase si fara stat.[...]"

Statul pios-cocălăresc

Suntem fascinați de cocalari. Avem saituri gen cocalari.com, veritabile agregatoare de imagini cu homo cocalaricus. Ne place să râdem de omul întins pe canapea, ca o sirenă înotând în euroi, sub privirea caldă a femeii răpite din serai. Lanțul gros, cât dej'tu' - pe el - geanta luisviton - pe ea. Aur, aur aur. Mai o ocazională poză c-un beemveu sau merțan. Omul care încearcă să proiecteze imaginea de bogăție, dar eșuează. O imagine grotescă, ca rapperii cu blinguri mega-super-hidraulico-sofisticate. Râdem de ei că-s proști și probabil săraci. Și ne și simțim bine pe deasupra.

Însă românul „cel de toate zilele” e și el infectat cu virusul cocălăriei. Dilema Veche vorbește de abundența de mașini bune în România, ca simptom:

„Pînă acum o săptămînă credeam că România devine o ţară bogată. [...] Maşinile noastre cele noi [multe și scumpe] spun exact contrariul. Şi anume, că aparţinem de fapt unui grup sărac, dar decis să nu pară aşa. Ipoteza e verificată de mai mulţi autori [...] ai unui studiu făcut în America, pe cîteva grupuri sociale, în mod semnificativ mai puţin avute decît media: negrii şi hispanicii. În ambele cazuri au observat acelaşi lucru: cheltuielile pentru maşini, haine şi bijuterii ale celor fără multe mijloace sînt cu pînă la 25% mai mari decît ale populaţiei majoritare. Cum venitul nu e ca elasticul, banii ăştia trebuie să vină de undeva: studiul arată că sînt tăiate cheltuieli pentru educaţie, [sănătate,] amenajări interioare şi distracţie (alta decît liniuţele cu maşina cea nouă!). Practic, investiţiile sînt preferate în măsura în care sînt vizibile. Nu se vede ce-ai citit (mă rog, nu cînd taci), însă se vede ce porţi la mînă. Iei ceasul, nu enciclopedia. [...] Revenind la România, e clar că sîntem acum, într-un fel, hispanicii Europei.”

Și statul român este, întru imaginea fidelă a cetățenilor săi, mexicanul Europei. Cocalarul pios.

„Pentru anul 2011 - ne spune doamna Săftoiu, (doamnă creștină de altfel) -, Emil Boc a acordat educaţiei cu aproximativ unu la sută mai puţin comparativ cu anul 2010. Atât de prioritară e educaţia, încât Emil Boc taie fără să clipească. Adaugă însă la biserici.[...] Când spitalele se închid din lipsă de bani şi nicidecum că sunt prea mulţi medici la un bolnav, când şcolile se comasează nu pentru că sunt multe şi nefolositoare, ci pentru că aşa înţelege Emil Boc reforma, decizia de a da bani bisericilor nu poate părea decât scandaloasă.”

Încercând să afișeze pioșenie, statul finanțează biserici peste biserici. Păcat că la calculul Indicelui Dezvoltării Umane nu se ia în considerare numărul besericilor pe cap de ovină, ci doar educația, sănătatea și dezvoltarea economică. Cocălărie frate! Fără număr: 25 de milioane la Culte din fondul de rezervă? No problem! Însă Ministerul Cultrii n-are bani să cumpere manuscrisele lui Cioran de la Paris. 400.000 de euro (1,6 mil. lei) e o avere pentru cultură. Sunt curios dacă erau manuscrisele lui Petre Țuțea, era la fel?

Știți care-i Răspunsul?

Mituri românești cu substrat totalitar

Există o serie de mituri în conștiința colectivă a țării, ce îmi provoacă o puternică stare de anxietate. E vorba de niște reflexe de tip totalitar, ce necesită a fi marginalizate, pentru a putea păstra și extinde libertățile câștigate în ultimii 20 de ani.

Mitul Unității

Cred că toată lumea a auzit, cel puțin o dată-n viață, fraza următoare, rostită ca o constatare savantă:

„Problema noastră (a românilor) e că nu suntem uniți”

Și nu doar românii au această obsesie a unității. Evident, ideea pornește de la o constatare de bun simț, dar, cum adesea este cazul, se ignoră realitatea. Întradevăr o ideea susținută de toți românii ar dispune de un însemnat capital uman și ar presupune că 20 de milioane de oameni lucrează pentru același țel, dar să fim realiști: oamenii sunt diferiți între ei, provin din familii diferite, primesc educații diferite, și ajung să aibă scopuri diferite în viață. Să îți imaginezi că toată țara va avea o singură direcție (probabil cea pe care o are și cel care deplânge lipsa unității) nu este doar o iluzie gigantică ci și un simptom al unui mod de gândire totalitar. Dacă istoria ne învață ceva, e faptul că diversitatea de opinii, cuplată cu un nivel înalt de libertate, este benefică unei societăți, fiind combustibil al progresului. Nu trebuie să ne dorim un popor „unit în cuget și simțiri” ci o societate cât mai pluralistă în exprimare și idei, fără impulsuri neofobe.

Mitul liderului providențial

O altă expresie des întâlnită este versul eminescian deformat „unde ești tu Țepeș doamne?” (despre mitul Țepeș am mai discutat), folosit ca rugăciune atunci când românul este confruntat cu imagine haotică a politicii dâmbovițene. În ultimii 20 de ani, românii au votat de 2 ori, plini de speranță, un președinte-panaceu ('96 și '04), ca să se mire că sunt dezamăgiți de prestația acestuia. Dorința asta obsesivă a unui bărbat protector, care să ne rezolve problemele trebuie să dispară. Lucrurile se schimbă în bine atunci când plebea pune osul și mintea la contribuție, nu atunci când Vodă dictează ce e bine și ce-i rău.

Oricum, mesianofilia românilor se înscrie într-un context mai larg al dragostei față de übermensch de diferite feluri (geniul, liderul providențial, „marele părinte duhovnicesc”), create de psihicul mioritic din lene. „De ce să ne implicăm în viața cetății? Să vină Vodă să vorbească pentru noi. De ce să învățăm cu toții să gândim? Să ne spună Geniul sau Duhovnicul cum și ce trebuie s-o facem! Să ne dea șablonul după care să gândim!”. În acest context, cei de la Dilema Veche au publicat mai demult un articol foarte interesant despre „cultul genialității”, pe care vă sugerez să-l citiți.

Următoare 3 mituri le găsim adeasea împreună (un exemplu recent ar fi în SETimeas, într-un articol despre violența-n școli). Mitul lipsei de modele, al crizei/degradării morale și al excesului de libertate sunt tot simptome ale gândirii de mai sus. Iarăși se dorește un model, de data asta în materie de moralitate. Iarăși dorința de a primi ordine, de a ni se da un manual cu instrucțiuni. Și iarăși avem de-a face cu povești cinegetice.

În primul rând nu consider că ducem lipsă de modele. Poate-s mai rare ca la alții, dar avem, totul e să căutăm. De asemenea nu scrie nicăieri că modelele noastre trebuie să fie din România. Idei inteligente se fabrică și în străinătate, și încă cum.

În al doilea rând, vreau să știu ce anume este o „criză morală”, pentru că am impresia că e vorba de o expresie frumoasă fără conținut. Moralitatea are o bază biologică comună, dar mulți parametri se definesc în mod individual, și nu de către o autoritate „superioară”. La nivel social, moralitatea se modifică treptat. Unde-s aceste crize pe care le văd unii? Criza economiă o poți simți, dar criza morală nu. De fapt ideea degradării morale a societății este un mit vechi, dar care nu exprimă decât puncte de vedere refractare la nou, nicidecum o realitate obiectivă.

Despre așa numitul „exces de libertate” nu mai vorbesc. Ea exprimă clar o dorință de îngrădire socială, soluția tipică pentru genul de mentalitate de care vorbesc mai sus.

PS. Dedicație de 1 decembrie - Ziua „Unității” - o țară unită în cuget și simțiri, pe muzică funky

Da, Domnule (Prim-)Ministru!

Douǎ clipuri din serialul britanic "Yes, (Prime) Minister", legate de Bisericǎ, în cazul de faţǎ, cea anglicanǎ. Primul clip, în special, este relevat în discuţia recentǎ legatǎ de BOR ca instituţie religioasǎ versus BOR corporaţia bǎnoasǎ, bunǎ de taxat ca orice altǎ afacere. Enjoy.

Scenele sunt din episodul 7, sezonul 4 (sau 1 din Y,PM), The Bishop's Gambit. Alte scene mişto din serial sunt cel în care Sir Humphrey explicǎ Politica Externǎ a Marii Britanii vizavi de UE, sau cea vizavi de Conflictul Arabo-Israelian, sau Politica de Apǎrare. Mai e si clipul legat de Sondaje de Opinie, sau cel despre Transparenţa în Guvernare. Vezi şi pagina de pe Wikiquote. Un serial extrem de captivant, o satirǎ de-un umor cum numai britanicii ştiu sǎ facǎ. Recomand cu cǎldurǎ!

Moment Poetic - Sharia

Sharia Law

she's buried chest high

her arms can't stop the stones that fly

or wipe the tears that have already dried

for a crime she so persistently denied

she's buried chest deep

the moderates asleep

no matter how hard she weeps

worth half of a man, her testimony's cheap

Allah subhana wa ta'ala has come up with such a fair rule

dictators of history couldn't be so cruel

told by mohammed sallahu 'alhe wa salam

teaching us allah's divine referendum

what becomes of those who have a sip of rum

drinks to forget or wants to be numb

or those who play the game of chance

poker buddies escaping the religious trance

allah's prescribed in his merciful script

their flesh be ripped their blood be dripped

at the tip of a muslims whip

she's buried chest high

her arms can't stop the stones that fly

or wipe the tears that have already dried

for a crime she so persistently denied

and this is allah's eternal reply

1400 years of backwards law

a tragic flaw of the primitive claw

the tribe of homosexuals

koum lot as they say

sharia is clear on how they should pay

the price for their gay display

life doesn't matter which way

abu baker got them with a tumbling wall

ali muhammad's cousin and son in law

had people burned for their sexual call

an entire village children and all

she's buried chest deep

the moderates asleep

no matter how hard she weeps

worth half of a man her testimony's cheap

apostates remember those who have bled

to speak the word Muslims leave unsaid

killed for the sake of those mislead

submit now or be left dead

allah subhana wa ta'ala has come up with such a fair rule

the devil himself couldn't be so cruel

she's buried chest high half way deep

while the moderates are still fast asleep

while the world stands silent

her testimony's cheap.

stones thrown by religious sheep.

witches were burned long ago

til the flame of freedom began to glow

and we learned to say the word 'no'

no! know that your laws are unjust

not worthy of respect only disgust

beheading those with a knifes thrust

oh but in Allah we blindly trust

she's buried head high

in a heap of stones.

no more crying no more moans

all that's left is skin and bones

Allah has come up with such a fair call

the true justice of sharia law

Imnul Hip-Hop Rationalist

O piesǎ de Jay-Z şi Timbaland cu text adaptat şi cântat de Baba Brinkman (cel cu Natural Selection Rap), animaţie de Tommy Nagle, cu materiale video oferite de New Humanist Magazine, şi realizat pentru Geek Pop Festival.

Ontopic: Dawkins Rap

_

Herding cats

"Organizing atheists has been compared to herding cats, because they tend to think independently and will not conform to authority." - Richard Dawkins

Povestea lui Iisus (non)istoric în limbaj neacademic

Pǎrţile 2-6 le gǎsiţi AICI.
_

Internetul - cimitirul zeilor

Louis CK si Biserica Catolica

Still a Lie (Portal Parody)

The cake is a lie...

Pauza muzicala - Jale bretona pe apocalipsa somaleza

Hoinarind pe un site cu initiale de corporatie fictiva*, MNU (Muzica Nu Ucide), si interese in domeniul muzical, am dat peste un post interesant. Autorul articolului propunea 7 piese pentru Marele Inexistent ca soundtrack pentru sfarsitul lumii, iar una din acele piese mi-a trezit simturile si curiozitatea.

Este vorba de un duet intre breton-francezul Denez Prigent si irlandez-australianca Lisa Gerrard, piesa intitulata "Gortoz a ran", sau mai pe romaneste, "(Eu) Astept", piesa ce se gaseste pe coloana sonora a filmului "Black Hawk Down", film inspirat dintr-o carte inspirata dintr-o batalie purtata intre americani si somalezi in desisul junglei urbane Mogadisciene prin anul 1993. Americanii, ca de obicei, au intrat in stil Rambo incecand sa captureze un warlord somalez, iar somalezii au aplicat tactica folosita si de vietnamezi... au fost si multi si la ei acasa, oferindu-le 'mperialistilor un mini-Armaghedon de 2 zile.

Dar sa ne intoarcem la melodia care ma obsedeaza de vreo 2 zile. Poate cei mai ageri dintre voi ati observat ca titlul piesei suna teribil de straniu. Asta pentru ca monsieur Prigent, originar din Mica Britanie (nord-vestul Frantei) canta in limba bretona, limba celtica inrudita de-aproape cu limba galeza (welsh) si cornica (cornish) - subgrupa brythonica -, si mai de departe cu limba irlandeza (irish-gaelic), scotiana (scotish-gaelic) si manx (din insula Man) - subgrupa goidelica. Stilul vocal al piesei se cheama gwerz, fiind de fapt o balada sau un cantec de jale tipic breton, insa este probabil primul astfel de cantec in care o parte din text este cantat intr-o limba inventata, in cazul asta, nascocita de madmoiselle Lisa Gerrard. Enjoy

Versiunea lunga (textul piesei in bretona si engleza):

*) e vorba de Multi National United din District 9

PS. Fiind un blog despre religie si, implicit, despre inviere, tin sa mentionez ca limba cornica/cornish, frate bun cu bretona din melodie, a fost inviat la inceputul secolului XX dupa ce daduse ortu popii prin secolul XVIII. Asta asa, ca fapt divers.

Moment muzical - Geneza - Iisus ma stie

Va mai aduceti aminte?


Wiki dixit:
In videoclip, la minutul 1:40 se pot vedea mai multe persoane ce ridica o pancarta cu inscriptia "Genesis 3:25", ce face referire nu la Geneza din Biblie, ci la faptul ca formatia are trei membri ce canta de 25 de ani (trupa s-a format in 1967, clipul e din 1992, desi doar Banks si Rutherford sunt membri de la inceput). Unii privitori, neintelegand aceasta aluzie, au crezut ca e vorba de o greseala sau o gluma, dat fiind faptul ca al treilea capitol din Geneza are doar 24 de versete. Daca era vorba de o aluzie biblica, s-ar putea interpreta ca o condamnare a "tele-evaghelizarii ca o noua forma a Caderii in Pacat", deoarece capitolul 3 din prima carte a lui Moise trateaza subiecul Caderii Omului in Pacat.

Ca fapt divers, personajul lui Phil Collins din videoclip se aseamana cu personajul "Phil Mayhew" din serialul Miami Vice (episodul "Phil the Shill" - 1985), un escroc ce se ocupa cu tele-evanghlizare, personaj jucat de acelasi Collins. Acesta este al doilea videoclip, dupa "I Can't Dance" in care Banks si Rutherford trebuie sa-l "evacueze fortat" pe Collins.

Fatwa anti-rasta?

Via Telegraph.co.uk

O organizaţie islamicǎ din Indonezia, ce a emis edicte religioase împotriva a ce considerǎ ei a fi comportamente nepotrivite, de la practicarea yoga pânǎ la refuzul de a vota în ziua alegerilor, se gândeşte sǎ combatǎ noua modǎ apǎrutǎ în rândul elevilor din şcolile religioase şi internatele afernte. Clerici din estul insulei Java cer emiterea unei fatwa împotriva frezelor rasta, tunsorilor punk şi alte "freze dubioase". Deşi secretarul adjunct al Comisiei Edictelor , Aminudin Yakub, a susţinut cǎ deocamdatǎ aceasta nu este o prioritate, neexistând o necesitate apǎsǎtoare, îi vǎd în stare sǎ emitǎ o asemenea fatwa. Never say never când e vorba de minţile "luminate" ale clericilor, mai ales în lumea islamicǎ.

Astfel, dedic o melodie viitoarelor victime ale nebuniei religiase, cei cu freze "neislamice". Partidele lui 'Mniezo te vor tuns, rastafariene!



Disclaimer: Nu cǎ aş fi mare adept al frezelor rasta, sau al religiei rastafariene, totuşi, nu pot sǎ nu spun cǎ rastafarianismul este probabil una din cele mai inofensive mişcǎri religioase existente. La urma urmei, nu cred cǎ adepţii unei religii ce are ca percepte fumarea cannabisului ar putea vreodatǎ sǎ poarte vreun rǎzboi religios. Ar fi prea relaxaţi, şi prea pacifişti :).

Ontopic: TLP - Credinţa Strămoşească - Canabisul?

Haiti - Crestinism versus Voodoo

Notǎ. Parte din acest post este transferat din postul anterios legat de cutremurul din Haiti



Imagine: Antiminunea de la Port-au-Prince

Viziunea curocefalǎ asupra cutremurului din Haiti(via EvZ):

Pat Robertson, un pastor american, a declarat ieri pentru televiziunea americană CNN că seismul devastator din Haiti a fost o pedeapsă divină pentru că locuitorii insulei ar fi încheiat "un pact cu diavolul".

Clericul de peste Ocean susţine că haitienii nu ar fi reuşit să se elibereze de sub dominaţia franceză în urmă cu mai bine de 200 de ani dacă nu ar fi încheiat o înţelegere cu diavolul.

"Haitienii erau sub stăpânire franceză.Dar s-au adunat şi au făcut un pact cu diavolul. Au jurat că îi vor sluji diavolului dacă îi va scăpa de francezi. Iar diavolul a acceptat", a explicat Robertson pentru jurnaliştii postului CNN.

În 1804, revolta din Haiti le-a adus câştig de cauză băştinaşilor, care au proclamat independenţa noului stat. "Haitienii s-au revoltat şi au devenit liberi. Dar de atunci au fost loviţi de blesteme", a mai spus pastorul american.

Nu este prima declaraţie controversată făcută de Pat Robertson. La puţin timp după ce uraganul Katrina a lovit oraşul New Orleans şi a lăsat în urmă 1800 de victime, pastorul american a spus că dezastrul care se abătuse asupra celebrei metropole era o pedeapsă a lui Dumnezeu.

Mi-a plǎcut foarte mult reacţia ambasadorului Haitian din SUA, un adevǎrat domn, imho:



Dar totuşi de unde aceastǎ idee cum cǎ Haiti ar fi o ţarǎ vândutǎ diavolului?

Haiti este o ţarǎ unde majoritatea populaţiei este descendentǎ din sclavi africani, iar la fel ca în alte asemenea state, religia creştinǎ a stǎpânului alb a fost hibridizatǎ cu practici originare din Africa de vest, zona de provenienţǎ a sclavilor importaţi. Noua religie sincreticǎ se numeşte Voodoo şi este similarǎ cu Santeria din Cuba şi Candomble-ul din Brazilia, şi deşi are încǎ o reputaţie foarte proastǎ, în esenţǎ, ea nu diferǎ cu nimic de religia creştin(-ortodox)ǎ. Existǎ preoţi, numiţi houngani, existǎ ritualiri complexe, existǎ sǎrbǎtori, şi existǎ o grǎmadǎ de poveşti cu forţe supranaturale care sunt înghiţite pe nemestecate de adepţii religiei. O religie ca oricare alta.

Trebuie menţionat totuşi un eveniment foarte important în istoria acestei religii afro-sincretice, şi anume Ceremonia din Pǎdurea Caïman, din 14 August 1791, când un hougan pe nume Dutty Boukman (un jamaican musulman [sic!] - vezi wiki), printr-un ritual Voodoo, a dat startul la Revoluţia Haitianǎ. În urma acestei revoluţii, Haiti a devenit primul stat liber din America Latinǎ, primul stat negru post-colonial şi singurul stat fondat în urma unei rǎscoale a sclavilor.

Probabil evenimentul la care face referire Pat Robertson, acel "pact cu diavolul" mitizat, nu este altceva decât Ceremonia din Pǎdurea Caïman, varianta Voodoo a unei slujbe creştine clandestine. Se pare cǎ originea acestui mit porneşte de la ignoranţa creştinǎ, şi de la practica uzualǎ a creştinului de a atribui caracteristici demonice oricǎrei alte religii cu care intrǎ în contact.

Sunt totuşi curios dacǎ poate vreun creştin moderat sǎ îmi spunǎ de ce cutremurul din Haiti n-ar fi mâna divinitǎţii, dat fiind faptul cǎ Sodoma şi Gomora au fost, potrivit Bibliei, opera dumnezeului cel milostiv?

Reclame liber-cugetatoare

Am gǎsit nişte reclame drǎguţe, fǎcute de userul orleyorg de pe Youtube. Enjoy






Comentariu la ultimul filmuleţ:

First off, let me give some credit where credit is due. Most of the video from this piece comes from a trio of Scientology commercials. While I obviously don't agree with pretty much everything that they stand for, they do make some very beautiful commercials. The song in the background is "Mercury" by John Murphy off the soundtrack for the movie Sunshine (great movie). In the first two amateur commercials I made, I did some writing but the foundation is usually a poem (by Michael Pain usually). However, I wrote the voice over for this commercial from scratch. The voice is also mine. I try to make it sound professional, but I have never actually done voice-overs before... so don't be too critical of my gorgeous voice.

Remus Cernea - The Musical

Douǎ clipuri pro-Remus care mi-au plǎcut, fǎcute pe douǎ melodii, una folk, una hip-hop. Enjoy:


Victor Socaciu - Mama lor la toţi (versuri)


Guess Who - Noi în anul 2000 (versuri)

La vot! Viva Remus Christ!