Minaretul este un element arhitectural cu funcții similare turnului de biserică. Pe de o parte marchează vizual un loc care funcționează ca centrul unei comunități, fiind „sala de adunare” a credincioșilor, iar pe de altă parte oferă un mijloc de atenționare și convocare pe cale auditivă. La musulmani prin vocea muezinului, la creștini prin limba clopotului. Faptul că aceste elemente aciculare definesc de multe ori un peisaj este de la sine înțeles, iar asta pare să fi iritat poporul elvețian, care acum 2 ani a decis că minaretele nu se potriesc cu estetica burgului alpin.
Știm din înțelepciune lui Herr Darwin, că atunci când există presiuni selective puternice, organismele pot fie să se adapteze, fie să moară. Astfel, prin referendumul elvețian s-a creat o nouă presiune pe arhitectura moscheilor din Confederație. Și cred că există șanse mari ca „geamia elvețiană” să fie pur și simplu o nouă tipologie de lăcaș de cult islamic, fără minaret.
(╯°□°）╯︵ ┻━┻
Un exemplu posibil în acest sens ar putea fi ideea arhitecților Daniel Andersson și Christiane Flügel. Aceștia iau schema unei moschei, cu funcțiuni succesive, și o răstoarnă, astfel încât să creeze o „moschee verticală”. Trecerea de la funcțiunile publice, dinamice - recepția, piața - la cele private, contemplative - biblioteca, grădina publică, sala de rugăciune - , se face urcând nivelele. Simbolistica gestului de ascensiune este de neignorat, iar estetica este una foarte islamică, fațada lăsând o impresie de textil, având ca accent o „cută”, făcând trimitere, voit sau nu, spre Kaaba de la Mecca. Urcarea culminează cu terasa de la ultimul nivel, care devine minaretul de facto al clădirii, fără a mai păstra ceva din imaginea tradițională a acesteia.
Deși nu sunt de acord că sentimentul că minaretul ar fi simbol politic, cum cred mulți din tabăra „islam ist haram”, o comunitate - în cazul de față cea elvețiană - este îndreptățită să decidă ce reguli estetice se aplică în propriile localități, iar musulmanii, probabil, se vor adapta la noile restricții estetice.
Moscheea „Fascicul de lumină”
O altă moschee ce n-are minaret, în sensul clasic al cuvântului, este propunerea catalancelor de la ZEST Architecture la același concurs de idei, unde „turnul” este indisolubil de forma generală a clădirii. O formă care amintește în același timp de estetica dhowului și a corturilor arabe, dar și de exemple din arhitectură modernă, occidentală. Însă un aspect mai interesant este faptul că segregarea sexuală nu se face printr-un zid, cum de multe ori e cazul, ci printr-o perdea de lumină, cele două sexe fiind de fapt în aceeași încăpere - o idee utilă în situația în care la un moment dat va fi interzisă segregarea sexuală în „lăcașurile de cult”.
Și ca să încheiem pe o notă familiară, căci francofoni suntem și noi și ei, algerienii tocmai s-au apucat de a treia cea mai mare moscheie din lume (după cele de la Mecca și Medina), adică un fel de „Geamia Mântuirii Neamului”, având un minaret de 265 metri înălțime. Vă invit să consultați imaginile de pe ArchDaily pentru detalii.
Sagrada Familia este o biserică din Barcelona, proiectată de celebrul arhitect catalan Antoni Gaudi. Construcția ei a început în 1882 și, dat fiind faptul că finanțarea este făcută integral din donații private, încă se lucrează la ea, cu speranța că va fi gata în 2026, cu ocazia centenarului nașterii proiectantului.
Clădirea este vizitată anual de mai mult de 2 milioane de turiști, fiind inclusă, alături de alte opere ale lui Gaudi, în Patrimoniul Mondial UNESCO deoarece toate acestea sunt „o excepțională contribuție creativă” și „un important amestec de valori asociate curentelor artistice și culturale ale vremii respective”, reprezentând Modernismul Catalan.
Catedrala Mântuirii Neamului, pe de altă parte, este un lăcaș de cult din București, început în 2011, și a cărei construcție avansează în ritm alert. Deși fețele bisericești au zis că banii necesarei construirii se vor strânge din donațiile enoriașilor, politicienii s-au înghesuit să doneze din pușculița statului laic. Ba mai mult, după cum recunoaște primarului Ploieștiului, un alt politician darnic cu bugetul, Patriarhia a trimis „o cerere de sprijin” instituției primăriei. Mai mult ca sigur că nu este un caz izolat.
În ceea ce privește latura estetică a viitoarei catedrale, după cum am mai menționat, arhitecții spun că: „va avea dimensiuni prea mari, şi o amplasare defectuoasă. Este lipsită de identitate arhitecturală. Îţi dai seama că e o biserică doar pentru că are cruci pe ea.” sau că „nu are legătură cu tradiţia autentică a arhitecturii ortodoxe româneşti şi nici cu cea contemporană” iar Alexandru Paleologu credea că "rezultatul ar fi „un kitsch catastrofic, fatal", „un ceauşism ecleziastic", „parazitic, imoral şi impertinent" şi „un monument al condamnării noastre estetice şi etice", comparabil simbolurilor comuniste precum Casa Scânteii şi Casa Poporului."
De altfel, cred că mai potrivit ar fi să comparăm „catedrala neamului” cu Bazilica Notre-Dame de la Paix din Yamassoukro, capitala Coastei de Fildeș. Este cea mai mai mare biserică din lume, potrivit Guinness World Records, fiind construită în doar 5 ani (1985-1989), pe un buget de 300 milioane de dolari. Dovada că apucăturile faraonice din România sunt la nivelul mentalităților de lumea a 3-a...
După ce am vorbit despre betoanele ortodoxe apărute în România post-decembristă, asemeni unor ciuperci halucinogene, vă prezint patru exemple contemporane de proiecte de biserică ortodoxă, din care trei mi-au plăcut în mod deosebit. Fac asta, pe de o parte pentru a nu fi negativist, convins că un demers critic este mult îmbogățit atunci când se oferă exemple pozitive alternative, dar și pentru a adânci discrepanța dintre ce este și ce ar putea fi.
Trei dintre exemple sunt propuneri pentru un complex ortodox rus în Paris, ce include o biserică și un centru cultural iar cel de-al patrulea este o biserică ortodoxă macedoneană, propusă în Zagreb.
1. Exemplul Ameller și Dubois
Exemplul meu preferat, pe ideea planului în formă de cruce greacă, reușește performanța delicată de a fi contemporană ca estetică și abordare conceptuală dar și lizibil ortodoxă în același timp. Pentru detalii vezi ArchDaily
2. Exemplul Zündel & Cristea
Cea mai apropiată de sensibilitățile fluide ale postmodernității și ideală pentru o biserică, loc al misticismului și fumurilor tămâioase, antiteza rațiunii și deci, a liniei drepte în arhitectură. Pentru detalii vezi ArchDaily
3. Exemplul Arch Group (varianta câștigătoare)
O soluție un pic forțată, aș zice eu, o căsătorie de conveniență între nou și vechi, dar care merită totuși adusă în discuție. Pentru detalii vezi ArchDaily și articolul din Guardian
4. Exemplul-Bif Studio
Biserica macedoneană, este exemplul cel mai potrivit de inserție coerentă într-un cartier socialist de locuințe colective, spre deosebire de inserțiile autohtone ce sunt extrem de epatante, atât fonic cât și vizual. Asta nu înseamnă că este o biserică invizibilă, însă are, aș zice eu, o vizibilitate elegantă. Pentru detalii vezi DeZeen
Exemplele de mai sus nu înseamnă că sprijin construcția de biserici pe bani publici. Pur și simplu aș dori ca noile construcții ale Corporației BOR să aibă și valoare estetică. Dacă tot le-au făcut pe banii tuturor, să fie măcar plăcute la vedere. Mântuirea neamului n-ar trebui făcută prin damnare estetică, în stilul chicios al Ceaușimei.
În România postdecembristă s-a costruit un număr impresionant de biserici, într-un ritm de o biserică la 2 zile. Ce este și mai grav, e că marea majoritate a banilor provine din vistieria statului, în timp ce preoții plătesc zero taxe pe biznisurile lor. Dar să vedem ce s-a construit pe banii cetățenilor plătitori de taxe, și cam care este aportul cultural în sfera arhitecturală a bisericii.
Deși există biserici noi ce sunt plăcute din punct de vedere estetic (foarte probabil mulțumită insistențelor sisifice ale arhitectului) majoritatea bisericilor suferă de una, sau mai multe, din următoarele păcate:
1. Manelism
Aici avem două aspecte, ce adesea se găsesc în simbioză:
a. Obsesia dimensiunii (Complexul Falic)
De departe cel mai răspândit păcat, preasfintele betoane sunt o modalitate de compensare vizuală pentru impotența popimii în perioada comunistă. De asemenea, pornirile gargantuane sunt legate și de nevoia de dominație asupra zonei urbane înconjurătoare, fiind o modalitate de presiune vizuală. Comparând cu bisericle din lemn din maramureș, sau mănăstirile din Bucovina, mamuții postcomuniști arată un comlex de inferioritate față de Occidentul plin de catedrale ce se manifestă prin ignorarea tradiției autohtone. (Imagine: Biserica din Breb).
Tot la capitolul acesta trebuie inclusă și obsesia „Catedralei Mântuirii Neamului”, un proiect despre care, potrivitEvZ, arhitecții spun că: „va avea dimensiuni prea mari, şi o amplasare defectuoasă. Este lipsită de identitate arhitecturală. Îţi dai seama că e o biserică doar pentru că are cruci pe ea.” sau că „nu are legătură cu tradiţia autentică a arhitecturii ortodoxe româneşti şi nici cu cea contemporană”. Deși e o întreagă discuție pe această temă, mă rezum la un citat dintr-un post mai vechi: "[Legat de Catedrala Mântuirii Neamului, Alexandru] Paleologu credea că rezultatul ar fi „un kitsch catastrofic, fatal", „un ceauşism ecleziastic", „parazitic, imoral şi impertinent" şi „un monument al condamnării noastre estetice şi etice", comparabil simbolurilor comuniste precum Casa Scânteii şi Casa Poporului."
b. Obsesia valorii
Aici intrăm în manelismul extrovertit. Aici intră de exemplu ideea lui IPF CEO Daniel de a pune învelitoare aurie pe acoperișul catedralei din Bacău, o atitudine de tip "pune goldeanu' să vadă enoriaşii că BOR are valoare". O altă modalitate de a lua ochiul credinciosului este ceea ce unii consideră „iluminare modernă” de tipul celor întâlnite la Catedrala din Rovinari (stânga) sau la cea din Mioveni (dreapta).
Și tot din categoria „modernizări” este și fenomenul termopanizării lăcașelor de cult. Un exemplu recent (via RL):
Conducerea Direcţiei de Cultură Buzău va sesiza Poliţia după ce preotul unei biserici săpate în piatră, care datează din anul 1274, din localitatea buzoiană Aluniş, a decis să monteze la lăcaşul de cult geamuri termopan, informează Mediafax.[...] Reprezentanţii Arhipeiscopiei Buzăului şi Vrancei afirmă însă că noile dotări ale lăcaşului de cult nu reprezintă o problemă. "Dacă înaintaşii noştri ar fi avut geamuri termopan la construcţia acestor lăcaşuri vechi, cu siguranţă că şi ei ar fi folosit tot geamuri termopan", a spus purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, Adrian Ionescu.
2. Vandalism
O altă manifestare a lipsei de cultură a clerului găsim în modul în care se raportează la clădirile de patrimoniu. Citez din Raportul Comisiei prezidentiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice si Naturale, via eMM.ro:
”Realizatorii raportului au criticat comportamentul romanilor fata de ”casele vechi”, fapt care in opinia lor duce la distrugerea identitatii culturale. Edificii de cult au cazut in egala masura sub incidenta acestui gen de autism. Astfel, biserici de lemn din Maramures sau din alte zone ale tarii sunt direct sau indirect agresate de prestanta volumetrico-arhitecturala disproportionata a noilor biserici de zid, prezenta noilor constructii fiind excentrica in peisajul cultural si straina spiritului locului”, s-a precizat in raport, dandu-se ca exemplu biserica din satul Bogdan Voda (fost Cuhea), care a ”acoperit” cu umbra bisericuta din lemn, dar si al bisericii din Breb [vezi mai sus].
Un alt semnal de alarma a fost acela ca din lupta interconfesionala se ajunge la distrugerea unor monumente de cult, situatie intalnita si in localitatea maramureseana Saptanta – unde s-a intervenit la eliminarea unor modele arhitectonice specifice greco-catolicilor la biserica aflata in incinta Cimitirului Vesel. ”O varianta a manifestarilor distructive rezultate dintr-o mentalitate publica inca greu permeabila ideii de diversitate confesionala si etnica genereaza disparitia mai mult sau putin fortata a unor repere”, s-a semnalat in raportul comisiei prezidentiale.
Statul se face adeseori complice la această distrugere, după cum semnalează un articol EvZ:
Un proiect prin care specialişti în domeniu doreau să salveze de la dispariţie 60 de biserici de lemn din patru judeţe transilvănene este blocat din cauză că guvernul nu a mai virat Fundaţiei "Dala" cei aproximativ 890.000 de euro promişi [...]. Pentru multe dintre aceste biserici, monumente arhitectonice de categoria A datând din secolele XVII-XVIII, încă o iarnă grea şi o vară ploioasă echivalează cu distrugerea lor în totalitate.
Mai mult ca atât, a intervenit în structura şi planimetria bisericii şi mănăstirii prin construcţii contemporane — trepte de beton, amplasarea uşilor, geamurilor şi podelei în mănăstire prin deteriorarea spaţiilor istorice. Un exemplu în acest sens sunt lucrările de construcţie în cadrul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului» care, prin elementele arhitecturale şi culorile contemporane, au transformat acest lăcaş de cult într-un «Disneyland moldovensc». Personalul mănăstirii a construit fără autorizare un zid în jurul bisericii, care mai degrabă arată ca o fortificare a unei cetăţi medievale decât ca un gard obişnuit al unei biserici.[...] Şi amenajarea intrării în ograda bisericii a fost realizată contrar normelor de ocrotire a patrimoniului cultural. Elementele de arhitectură şi amenajare a landşaftului se suprapun peste urmele palisadei cetăţii getice, care este una dintre cele mai reprezentative cetăţi antice din spaţiul est-carpatic din sec. IV—III a.Chr.
[De asemenea] în spatele bisericii, călugării au amenajat o construcţie cu WC [...] dar, ca să vezi «minune», în cadrul acestei construcţii ei au mai amenajat şi o SAUNĂ?!, care în timpul vizitei era în plină pregătire pentru a fi folosită.
Și cu asta vroiam să ajung la știrea (văzută la Dollo) din Moldova noastră, unde Arhieiscopia Sucevei și Rădăuților a ajuns să șantajeze statul. Cazinoul din Vatra Dornei, clădire din secolul 19, a intrat in 2004 in proprietatea bisericii și e lăsat de atunci să se degradeze. Motivul: biserica santajeasa astfel statul sa-i retrocedeze toate padurile si proprietatile confiscate. Halucinant...
Și ca să nu credeți că preafericita incultură se găsește doar la noi, vă las, la încheiere, să admirați o creație din Skopje, un memorial, probabil dedicat culturii răpuse, după chinuri groaznice, de către spiritualitate.
Titlul poate pǎrea agresiv, însǎ asta este reacţia pe care mi-o provoacǎ comunicatul dat de BOR pentru justificarea construirii Catedralei Faraonice a Neamului. Textul se gǎseşte aici şi este extrem de vitriolic şi înşelǎtor, aşa cu îi şade bine ortodoxismului propovǎduitor de "iubire de aproape". Citez şi rǎspund pe mǎsurǎ:
"Ansamblului arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului, atribuirea legală a acestuia de către Statul român reprezintă, în primul rând, un act de dreptate, nu un privilegiu, aşa cum, în mod tendenţios, susţin cei se opun construirii Catedralei. Terenul atribuit în proprietate Patriarhiei Române reprezintă o reparaţie morală pentru cele trei biserici demolate din zona [...] şi cele două lăcaşuri de cult translatate pe alte amplasamente [...] Ca atare, Patriarhia Română consideră atribuirea în proprietate a terenului pentru construirea unei catedrale patriarhale de utilitate publică drept un act reparatoriu şi responsabil din partea legiuitorului."
1. Reparaţia moralǎ este un termen vag şi inutil. Drept reparaţie, BOR are dreptul de a primi sau a)despǎgubire bǎneascǎ echivalentul terenurilor pierdute şi bisericilor demolate (nu şi translatate, deoarece, alea încǎ existǎ) sau b) despǎgubire funciarǎ (terenuri) exact suprafaţa pierdutǎ + bani pt bisericile demolate. Evident, toate acestea doar în condiţiile în care şi BOR renunţǎ fǎrǎ drept de apel la toate proprietǎţile ce au aparţinut Bis. Greco-Catolice şi pe care le-au câştigat datoritǎ regimului comunist.
Şi construcţia ar trebui realizatǎ pe un teren ce nu este oferit în mod ilegal (vezi saitul AUR) de cǎtre stat. La urma urmei, cum poţi mântui un popor dintr-o catedralǎ înfiptǎ în ilegalitate şi corupţie.
"În ceea ce priveşte finanţarea construirii viitoarei Catedrale patriarhale, credincioşii ortodocşi români, din ce în ce mai săraci [hoţie pe faţǎ - notǎ Bezb.], sunt principalii susţinători ai construirii acesteia, alături de Statul român (care doreşte să contribuie la construirea catedralei pentru faptul că aproape 90% dintre contribuabilii la bugetul de Stat sunt de confesiune ortodoxă). [...]"
2. Deşi chiar BOR recunoaşte cǎ românii sunt "din ce în ce mai săraci", nu pare stresat de povara financiarǎ pe care o presupune acestǎ catedralǎ. Cǎ doar nu dau preoţii din buzunarul lor. Iar legat de povestea cu "aproape 90% [...] sunt de confesiune ortodoxă" şi eu pot spune cǎ aproape 20% nu sunt (rotunjirea merge în ambele direcţii), însǎ catedrala o sǎ fie 100% ortodoxǎ, nu "aproape 90%"
"Referitor la costurile de execuţie ale viitoarei catedrale patriarhale, estimate în prezent la 160-170 milioane euro pentru faza „la roşu” (echivalentul realizării a 8,5 km de autostradă în România anul 2010), cei care îşi exprimă îngrijorarea faţă de acest efort financiar, ignoră faptul că acestea vor fi eşalonate pe o perioadă de trei ani"
3. Aici Patriarhia ne spune exact cu cât ne furǎ, printr-o comparaţie grotescǎ: 120 m de catedralǎ = 8 km de autostradǎ. Ceea ce uitǎ distinşii domni este cǎ autostrǎzile creeazǎ pe raza lor mobilitate, progres şi dezvoltare, pe când o catedralǎ este un far al prostiei şi un monument al ignoranţei ( şi deci, pe bunǎ dreptate un " proiect [...] cu valoare de simbol pentru poporul român".). Cǎile de comunicaţii apropie oamenii şi, prin încurajarea comerţului, aduc pace, pe când religia îi tribalizeazǎ şi produc conflicte.
"Cât priveşte dimensiunile şi capacitatea noii catedrale, prin tema de proiectare s-a prevăzut ca dimensiunile să fie următoarele: 120 m lungime, 70 m lăţime, 120 m înălţime, iar la slujbele religioase din interiorul catedralei vor putea participa 5 000 de persoane, fiind ca suprafaţă de 10 ori mai mică decât clădirea Parlamentului din vecinătate."
4. Comparaţia cu Casa Poporului, al cǎrui descendent spiritual este, dǎ o notǎ ridicolǎ acestui comunicat. un proiect poate fi faraonic şi fǎra sǎ fie cât Marea Piramidǎ. Un cǎcat inutil mediu este la fel de inutil ca unul mare. Şi sǎ nu uitǎm cǎ deşi este odios dpdv estetic, Casa Poporului are o utilitate în administrarea ţǎrii.
5. Argumentul 5 nu-l reproduc. Spun doar cǎ, deşi se laudǎ cu activitǎţi sociale (bravo lor), asta nu e un argument sǎ construiascǎ acest hiper-muşuroi de termitǎ. Mai bine ar bǎga şi restul banilor tot în acţiuni sociale.
Cireaşa de pe tort:
"În acest context, aducem la cunoştinţa contestatarilor Catedralei, faptul că în Albania - una dintre cele mai sărace ţări din Europa, cu o populaţie de aproximativ 3 milioane de locuitori, dintre care ortodocşii reprezintă o minoritate de 20% - Biserica Ortodoxă albaneză a început în anul 2007 construirea unei mari catedrale [...] în centrul capitalei Tirana, fără să existe o opoziţie din partea majorităţii musulmane (70% din populaţie) sau a unor grupări cu interese oculte. "
6. Sǎ rectificǎm: ortodocşii din Albania (formaţi din albanezi şi greci) nu sunt "20%" ci 16%, iar majoritatea nu este de "70%" musulmanǎ. Musulmanii sunt de 38%, şi chiar şi aceştia sunt împǎrţiţi în douǎ facţiuni: 30% suniţi şi 8% bectaşii (o samurǎ sufistǎ de facturǎ şiitǎ) - vezi 1, 2 şi 3. Astfel, în Albania, nu existǎ majoritate religioasǎ. Existǎ diversitate, şi toleranţǎ, iar acolo într-adevǎr toate cultele au fost persecutate extrem de brutal, în mod regretabil, nu ca şi în România, unde cultul majoritar a ieşit din comunism mai gras decât a intrat. Vorbesc desigur de canibalizarea cultului greco-catolic.
De asemenea, ţin sǎ atrag atenţia celor care au redactat acest document, cǎ Biserica din Tirana este de aproximativ 30 m x 40 m, ci o înǎlţime la cornişǎ de aproximativ 15 m şi una totalǎ, pânǎ-n vârful cupolei de aproximativ 30 m (estimǎri fǎcute prin Wikimapia + Secţiunile de pe saitul proiectantului). Incomparabil mai mic decât catedrala noastrǎ de "120 m lungime, 70 m lăţime, 120 m înălţime" din care 60 pânǎ la cornişǎ + 60 m turla. Mai trebuie sǎ menţionez şi faptul cǎ încadrarea în sit, şi deci în trupul oraşului, este mult mai bine gândit la Tirana (vezi pozǎ).
În loc de concluzie, nu pot decât sǎ remarc limbajul marţial al comunicatului, şi spiritul denigrator al expresiilor de tip "opinii tendenţioase" sau "complexele şi interesele oculte", titlul mincinos când priveşti din perspectivǎ greco-catolicǎ - Patriarhia construieşte, nu demolează clădiri simbol - iar acest post a fost redactat ca reacţie comunicatul Înaltului Şaman Imhotep.
O tu, cel aplecat peste machete şi planuri mǎreţe, O, tu, cel ce vede ansamblul şi ce înţelege detaliul. Iatǎ, a venit ziua, iatǎ ziarele scriu despre tine şi-ţi disecǎ viziunea. Şi unii din cei care citim, înţelegem. Ştim. Eşti într-o poziţie supremǎ de putere, şi simţi cum istoria îţi dǎ târcoale-n cǎlduri, cum te ademeneşte şi vrei s-o cucereşti, s-o rǎpui. La urma urmei meriţi, eşti un om mare. Ştii asta, dar trebuie sǎ le arǎţi şi celorlalţi, sǎ înţeleagǎ cǎ nu eşti un om limitat - cel puţin nu de conştiinţǎ. Vrei sǎ te respecte şi fǎrǎ frica aceea pe care pǎşeşti zi de zi. Inviţi plebea la festin, le vei hrǎni şi lor narcisismul, dar te vei înfrupta şi tu. Vei demonsta cǎ eşti Cineva şi cǎ acest popor este aşa cum îl vrei tu sǎ fie. Şi dacǎ nu este, ar trebui sǎ fie. Gândirea heterodoxǎ nu e permisibilǎ, disidenţa ideologicǎ e un moft, gândirea occidentalǎ, un pǎcat.
Toţi sunt egali în faţa Întâiului, trebuie s-o simtǎ. Vei pune piatrǎ peste piatrǎ, vei constui, vei înǎlţa un lǎcaş pentru popor, o casǎ pentru acest neam. Cǎci în curând va veni ziua mult aşteptatǎ - sfârşitul istoriei - iar pentru asta, omul trebuie exorcizat de egoism, trebuie purificat de plǎceri, trebuie egalizat şi uniformizat. Iar pentru asta, oraşele trebuie populate coloşi şi mamuţi, astfel încât omul sǎ înţeleagǎ cǎ e este mic şi neajutorat, dar cǎ-n acelaşi timp, cineva-l vegheazǎ. Cǎ cineva-l iubeşte cu stricteţe. Iar tu, Înţeleptule, îi vei arǎta asta. Tu meştere vei clǎdi, pentru ca posteritatea sǎ te cunoascǎ. Îţi vei sculpta propria piatrǎ funerarǎ în carnea urbei.
Bravo Preaiubitule! Pomenit vei fi!
Aceastǎ epistolǎ este adresatǎ lui Daniel, dar la fel de bine putea s-o scrie cineva, acum un sfert de veac, pentru Nicolae. Ambii sunt avatarele unor ideologii mincinoase, gulaguri ale minţii şi infernuri ale simţǎmintelor. Nu mai hrǎniţi monştri cu picioare de eter, ce se hrǎnesc din fricǎ şi trǎiesc din ignoranţǎ! Altfel, istoria vǎ va ţine minte ca pe sclavii egiptenii îngropaţi la picioarele piramidelor, contorsionaţi sub povara iraţionalitǎţii.
Un interesant TED cu Bjarke Ingels, în principal depre arhitecturǎ, dar meritǎ sǎ subliniez douǎ idei interesante ce se regǎsesc în filmuleţ:
a) procesul creativ în arhitecturǎ este foarte asemǎnǎtor cu modelul selecţiei naturale din biosferǎ, cu menţiunea cǎ este vorba de idei şi obiecte arhitecturale, nu unitǎţi biologice
b) cazul concret al proiectului de urbanism şi urbanizare a insulei deşertice Zira, aratǎ cum Arhitectul se joacǎ "de-a Dumnezeu", creind un ecosistem viabil pe o insulǎ ce fusese lǎsatǎ stearpǎ de cǎtre Divinitate. Deşi consider cǎ "playing god" este o activitate curajoasǎ şi nu un "pǎcat", nu m-ar mira sǎ vǎd pe viitor credincioşi pichetând birouri mari de arhitecturǎ.
