Betoanele postdecembriste și vandalizarea culturii

În România postdecembristă s-a costruit un număr impresionant de biserici, într-un ritm de o biserică la 2 zile. Ce este și mai grav, e că marea majoritate a banilor provine din vistieria statului, în timp ce preoții plătesc zero taxe pe biznisurile lor. Dar să vedem ce s-a construit pe banii cetățenilor plătitori de taxe, și cam care este aportul cultural în sfera arhitecturală a bisericii.

Deși există biserici noi ce sunt plăcute din punct de vedere estetic (foarte probabil mulțumită insistențelor sisifice ale arhitectului) majoritatea bisericilor suferă de una, sau mai multe, din următoarele păcate:

1. Manelism

Aici avem două aspecte, ce adesea se găsesc în simbioză:

a. Obsesia dimensiunii (Complexul Falic)

De departe cel mai răspândit păcat, preasfintele betoane sunt o modalitate de compensare vizuală pentru impotența popimii în perioada comunistă. De asemenea, pornirile gargantuane sunt legate și de nevoia de dominație asupra zonei urbane înconjurătoare, fiind o modalitate de presiune vizuală. Comparând cu bisericle din lemn din maramureș, sau mănăstirile din Bucovina, mamuții postcomuniști arată un comlex de inferioritate față de Occidentul plin de catedrale ce se manifestă prin ignorarea tradiției autohtone. (Imagine: Biserica din Breb).

Tot la capitolul acesta trebuie inclusă și obsesia „Catedralei Mântuirii Neamului”, un proiect despre care, potrivit EvZ, arhitecții spun că: „va avea dimensiuni prea mari, şi o amplasare defectuoasă. Este lipsită de identitate arhitecturală. Îţi dai seama că e o biserică doar pentru că are cruci pe ea.” sau că „nu are legătură cu tradiţia autentică a arhitecturii ortodoxe româneşti şi nici cu cea contemporană”. Deși e o întreagă discuție pe această temă, mă rezum la un citat dintr-un post mai vechi: "[Legat de Catedrala Mântuirii Neamului, Alexandru] Paleologu credea că rezultatul ar fi „un kitsch catastrofic, fatal", „un ceauşism ecleziastic", „parazitic, imoral şi impertinent" şi „un monument al condamnării noastre estetice şi etice", comparabil simbolurilor comuniste precum Casa Scânteii şi Casa Poporului."

b. Obsesia valorii

Aici intrăm în manelismul extrovertit. Aici intră de exemplu ideea lui IPF CEO Daniel de a pune învelitoare aurie pe acoperișul catedralei din Bacău, o atitudine de tip "pune goldeanu' să vadă enoriaşii că BOR are valoare". O altă modalitate de a lua ochiul credinciosului este ceea ce unii consideră „iluminare modernă” de tipul celor întâlnite la Catedrala din Rovinari (stânga) sau la cea din Mioveni (dreapta).

Și tot din categoria „modernizări” este și fenomenul termopanizării lăcașelor de cult. Un exemplu recent (via RL):

Conducerea Direcţiei de Cultură Buzău va sesiza Poliţia după ce preotul unei biserici săpate în piatră, care datează din anul 1274, din localitatea buzoiană Aluniş, a decis să monteze la lăcaşul de cult geamuri termopan, informează Mediafax.[...] Reprezentanţii Arhipeiscopiei Buzăului şi Vrancei afirmă însă că noile dotări ale lăcaşului de cult nu reprezintă o problemă. "Dacă înaintaşii noştri ar fi avut geamuri termopan la construcţia acestor lăcaşuri vechi, cu siguranţă că şi ei ar fi folosit tot geamuri termopan", a spus purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, Adrian Ionescu.

2. Vandalism

O altă manifestare a lipsei de cultură a clerului găsim în modul în care se raportează la clădirile de patrimoniu. Citez din Raportul Comisiei prezidentiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice si Naturale, via eMM.ro:

”Realizatorii raportului au criticat comportamentul romanilor fata de ”casele vechi”, fapt care in opinia lor duce la distrugerea identitatii culturale. Edificii de cult au cazut in egala masura sub incidenta acestui gen de autism. Astfel, biserici de lemn din Maramures sau din alte zone ale tarii sunt direct sau indirect agresate de prestanta volumetrico-arhitecturala disproportionata a noilor biserici de zid, prezenta noilor constructii fiind excentrica in peisajul cultural si straina spiritului locului”, s-a precizat in raport, dandu-se ca exemplu biserica din satul Bogdan Voda (fost Cuhea), care a ”acoperit” cu umbra bisericuta din lemn, dar si al bisericii din Breb [vezi mai sus].

Un alt semnal de alarma a fost acela ca din lupta interconfesionala se ajunge la distrugerea unor monumente de cult, situatie intalnita si in localitatea maramureseana Saptanta – unde s-a intervenit la eliminarea unor modele arhitectonice specifice greco-catolicilor la biserica aflata in incinta Cimitirului Vesel. ”O varianta a manifestarilor distructive rezultate dintr-o mentalitate publica inca greu permeabila ideii de diversitate confesionala si etnica genereaza disparitia mai mult sau putin fortata a unor repere”, s-a semnalat in raportul comisiei prezidentiale.

Statul se face adeseori complice la această distrugere, după cum semnalează un articol EvZ:

Un proiect prin care specialişti în domeniu doreau să salveze de la dispariţie 60 de biserici de lemn din patru judeţe transilvănene este blocat din cauză că guvernul nu a mai virat Fundaţiei "Dala" cei aproximativ 890.000 de euro promişi [...]. Pentru multe dintre aceste biserici, monumente arhitectonice de categoria A datând din secolele XVII-XVIII, încă o iarnă grea şi o vară ploioasă echivalează cu distrugerea lor în totalitate.

Situații de primitivism întâlnim și la vecinii de peste Prut:

Mai mult ca atât, a intervenit în structura şi planimetria bisericii şi mănăstirii prin construcţii contemporane — trepte de beton, amplasarea uşilor, geamurilor şi podelei în mănăstire prin deteriorarea spaţiilor istorice. Un exemplu în acest sens sunt lucrările de construcţie în cadrul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului» care, prin elementele arhitecturale şi culorile contemporane, au transformat acest lăcaş de cult într-un «Disneyland moldovensc». Personalul mănăstirii a construit fără autorizare un zid în jurul bisericii, care mai degrabă arată ca o fortificare a unei cetăţi medievale decât ca un gard obişnuit al unei biserici.[...] Şi amenajarea intrării în ograda bisericii a fost realizată contrar normelor de ocrotire a patrimoniului cultural. Elementele de arhitectură şi amenajare a landşaftului se suprapun peste urmele palisadei cetăţii getice, care este una dintre cele mai reprezentative cetăţi antice din spaţiul est-carpatic din sec. IV—III a.Chr.

[De asemenea] în spatele bisericii, călugării au amenajat o construcţie cu WC [...] dar, ca să vezi «minune», în cadrul acestei construcţii ei au mai amenajat şi o SAUNĂ?!, care în timpul vizitei era în plină pregătire pentru a fi folosită.

Și cu asta vroiam să ajung la știrea (văzută la Dollo) din Moldova noastră, unde Arhieiscopia Sucevei și Rădăuților a ajuns să șantajeze statul. Cazinoul din Vatra Dornei, clădire din secolul 19, a intrat in 2004 in proprietatea bisericii și e lăsat de atunci să se degradeze. Motivul: biserica santajeasa astfel statul sa-i retrocedeze toate padurile si proprietatile confiscate. Halucinant...

Și ca să nu credeți că preafericita incultură se găsește doar la noi, vă las, la încheiere, să admirați o creație din Skopje, un memorial, probabil dedicat culturii răpuse, după chinuri groaznice, de către spiritualitate.

Numeroase imagini au ca sursă blogul Căși de Lucs