O prietenǎ de-a mea mi-a relatat un fapt incredibil. Cineva a întrebat-o, în secolul 21, în România, ţarǎ nominal europeanǎ, dacǎ ştie faptul cǎ pasca (evreiascǎ) se face cu sânge uman [nu sunt sigur dacǎ a zis şi "creştin"]. Culmea este cǎ aceastǎ prietenǎ este evreicǎ, iar cel care punea întrebarea ştia asta. Trecând peste şocul iniţial, amestecat furie şi greaţǎ, începi sǎ-ţi pui problema cǎ a fi evreu în România este un handicap, iar alte discuţii avute cu ea mi-a confirmat faptul cǎ de multe ori se loveşte de diverse reacţii ciudate când lumea aflǎ de apartenenţa ei etnicǎ.
Ştiam cǎ existǎ mitul antisemit al sacrificiilor de sânge - în englezǎ "blood libel" -, însǎ nu credeam cǎ cineva în Europa mai poate crede aşa ceva, eventual prin unele ţǎri musulmane, gen Siria sau Iran, dar nu pe vechiul continent. M-am înşelat.
Mulţi ştiu cǎ existǎ în Tora (Pentateuh pt. creştini) un cod alimentar, unde se spunce ce animale sunt comestibile, şi cum trebuie preparate sǎ fie kosher. Ceea ce mulţi s-ar putea sǎ nu ştie este cǎ una din principalele prevederi ale acestui regulament este interdicţia consumului de sânge. Aşa cǎ nu numai sângele uman este interzis (prin porunca "Sǎ nu ucizi!") dar chiar şi sângele de animal, fie el şi gǎtit - ca de exemplu sângeretele. (Vezi Leviticul 17:12-13)
Este interesant faptul cǎ în afarǎ de o acuzaţie din Antichitate (~sec 1 e.n.), aceste acuzaţii cum cǎ evreii sacrificǎ copii şi le folosesc sângele în mod ritualic apar abia în secolul 12 în Evul Mediu Întunecat - acea perioadǎ în care Creştinismul trǎia la intensitate maximǎ în vestul Eurasiei. Iar de atunci au continuat pânǎ-n zilele de astǎzi, pierzând în ultima vreme din forţǎ în spaţiul european, cam materialist şi dezcreştinizat, însǎ gǎsind noi adepţi în sânul Orientului Mijlociu - zonǎ ce şi-a redescoperit în ultima vreme rǎdǎcinile religioase. Probabil ideologiile tribale favorizeazǎ xenofobia... cine ştie?
Culmea este cǎ deşi mitul acesta antisemit a fost rǎspândit cu ardoare de cǎtre creştinism, tocmai creştini au fost printre cei care au suferit din cauza unor acuze similare. În societatea romanǎ, unii credeau cǎ "sângele Domnului" din ritualul împǎrtǎşaniei este literalmente sânge (uman). Asta nemaivorbind de faptul cǎ Ginza Rba, numitǎ şi Cartea lui Adam, una din cǎrţile sfinte ale religiei Mandeene, menţioneazǎ un grup de creştini care "omoarǎ un copil evreu, îi iau sângele, îl gǎtesc în pâine şi o oferǎ drept hranǎ.". Oh, the irony!
De asemenea nu pot sǎ nu amintesc una din cele mai groaznice pogromuri pornite de la acuzaţii false similare, şi anume pogromul de la Kielce. Nu magnitudinea evenimentului este cea care provoacǎ groazǎ - deşi uciderea a 42 de evrei, 3 polonezi şi rǎnirea a încǎ 40 de persoane nu este un lucru mǎrunt - ci contextul. Evenimentul a avut loc la 4 iulie 1946, iar cei ucişi şi rǎniţi fǎceau parte din cei aproximativ 200 de supravieţuitori ai Holocaustului ce se întorseserǎ în Kielce. Deşi incidentul a fost alimentat de cǎtre forţele de ordine comuniste, meritǎ amintite reacţiile oficialilor romano-catolici (foarte asemǎnǎtoare cu retorica ortodoxǎ folositǎ recent la Chişinǎu). Deşi fusese rugat de comunitatea evreiascǎ sǎ-şi îndemne enoriaşii la calm, episcopul de Kielce a refuzat, motivând cǎ "interferenţa evreiascǎ în politicǎ insultǎ sensibilitǎţile naţionale ale polonezilor". Situaţia s-a repetat şi cu Episcopul de Lubin, iar când Papa Pius XII a fost rugat sǎ condamne pogromurile, acesta s-a spǎlat pe mâini spunând cǎ este dificilǎ comunicarea dincolo de Cortina de Fier.
Biserica Catolicǎ a repudiat existenţa unor ritualuri evreieşti de acest tip abia în 1960, destul de târziu, în condiţiile în care sultanul otoman Suleiman Magnificul fǎcuse acelaşi lucru în 1553/1554. Totuşi trebuie menţionat faptul cǎ papalitatea s-a opus - fǎrǎ prea mare eficienţǎ - cultului ce venera copii-victime ca un fel de martiri creştini - în realitate nişte victeme ale unor crime ordinare - şi papa Inocenţiu IV a criticat, în 1247, clerul catolic ce alimenta acest mit. De exemplu, cultul lui Andreas Oxner, considerat victimǎ a evreilor, a fost încurajat de unii prelaţi catolici, sub pretextul cǎ nu s-a dovedit cǎ acesta nu a fost victima unui sacrificiu ritualic.
Vezi şi: Blood Libel against the Jews
Da, consumul de sânge este interzis, prin Legea lui Moise...
RăspundețiȘtergere