duminică, 10 ianuarie 2010

Hiper-Statul român versus Anarhia somaleză


Ştirea catalizatoare:
Ieri citesc urmǎtoarea ştire pe Evenimentul Zilei şi nu ştiu cum sǎ reacţionez:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/882076/Romanii-sfatuiti-sa-evite-Somalia/
AVERTISMENT. Ministerul Afacerilor Externe (MAE) le recomandă românilor să evite călătoriile în Somalia, iar persoanele care se află deja în apele teritoriale ale acestei ţări sau prin apropiere sunt sfătuite să părăsească imediat zona.

Motivul: securitatea din regiune este puternic afectată atât de acţiunile de piraterie practicate la scară largă, cât şi de luptele dintre diversele facţiuni politice şi militare, după cum se arată într-un avertisment postat pe site-ul MAE.


Culmea este cǎ situaţia din Somalia nu este o noutate pentru mai nimeni, decât poate pentru statul român, care probabil va afla prin 2015 cǎ a picat regimul Saddam Hussein din Irak.

Fiind o persoanǎ care urmǎreşte informaţii provenite şi din colţurile ignorate ale lumii (vezi threadurile Africa sau Nebunii Non-abrahamice pe forum.atei.ro), sunt oarecum confuz legat de acest anunţ, vǎzând cǎ situaţia în Somalia este "business as usual", adicǎ anarhie free for all.

Recapitulare a situaţiei:
Somalia nu mai are guvern central din 1991, când a cǎzut regimul "tovarǎşului" Mohamed Siad Barre, iar abia în 2006 a apǎrut Guvernul Federal de Tranziţie (Transitional Federal Government - TFG), o tentativǎ de guvern legitim, singurul recunoscut oficial pe plan internaţional, dar care posedǎ influenţǎ relativ limitatǎ. Actualmente, Somalia poate fi împǎrţitǎ în 3 zone, deşi graniţele propriu zise ale acestor zone sunt destul de volatile.

În primul rând avem zona nordicǎ, cea care cîndva a fost colonie britanicǎ, şi care în 1991 s-a autointitulat Republica Somaliland, fiind un stat de facto independent, şi chiar funcţional, deşi nerecunoscut de comunitatea internaţionalǎ. La est şi sud-est, ceea ce ar fi considerat "vârful Somaliei" şi zona centralǎ a statului, se aflǎ sub controlul nominal al Guvernului Federal, fiind împǎrţitǎ în mai multe state, dintre care cea mai cunoscutǎ este Puntland-ul. Spre deosebire de Somaliland, Puntland nu şi-a declarat niciodatǎ independenţa, deşi era de facto de sine stǎtǎtoare, considerând starea de anarhie la nivel statal ca fiind una temporarǎ, şi dorind sǎ se integreze într-un viitor stat federal somalez.

A treia zonǎ este însǎ cea care dǎ dureri de cap atât Guvernului Federal Somalez, cât şi comunitǎţii internaţionale, şi anume, sudul aflat sub dominaţia miliţiilor islamiste. Dacǎ în nord şi centru, securitatea era asiguratǎ de formaţiuni statale de tip Puntland şi Somaliland, în sud, vidul de putere a facilitat apariţia unui sistem krytocratic, unde guvernarea era asiguratǎ de tribunale. Tribunalele şaria din sud au început prin oferirarea de servicii judecǎtoreşti, extinzându-se apoi în domeniile educaţiei, serviciilor medicale şi într-un final al forţelor de ordine - poliţii locale. Tribunalele, având interese comune, s-au organizat în Uniunea Tribunalelor Islamice (Islamic Courts Union - ICU), au format o armatǎ comunǎ şi au pornit spre nord, cucerind şi Mogadişu la un moment dat. Deşi uniunea a fost într-un final învinsǎ de cǎtre Guvernul Federal, în 2009, însǎ numai datoritǎ intervenţiei armatei etiopiene, elemente din ICU au format miliţiile al-Shabaab şi acum sudul se aflǎ în continuare sub control islamist, deşi anumite zone aparţin Hizbul Islam, tot o grupare islamofascistǎ, dar care, momentan, se aflǎ în conflict cu al-Shabaab. Dacǎ vi se pare complicat, gândiţi-vǎ doar la faptul cǎ toate aceste fenomene se suprapun peste o societatea organizatǎ tribal, ceea ce mai adaugǎ o dimensiune la aceste evenimente. Sau gândiţi-vǎ la faptul cǎ Sharif Sheikh Ahmed, fostul comandant al armatei Uniunii Tribunalelor Islamice este actualmente Preşedintele Somalez în cadrul Guvernului Federal de Tranziţie.

Şi urmǎrind Legea lui Murphy, situaţia se complicǎ şi cu apariţia pirateriei (marinǎreşti, nu digitale) pe coasta de est a Somaliei, fenomen ce, deşi porneşte o datǎ cu dezintegrarea statului, în anii '90, începe sǎ devinǎ unul serios abia dupǎ 2005. Se pare cǎ Ministerul de Externe al României a observat cǎ dispar marinari români prin zonǎ, dat fiind faptul cǎ se face referire şi la acest fenomen în comunicat.

În loc de concluzie:

Ideea la care vreau sǎ ajung e cǎ îmi doresc sǎ trǎiesc într-un stat eficient şi "subţire" - adicǎ unul cu mai puţine prerogative - unde ministerele nu se trezesc la realitate în ceasul al 13-lea. Totuşi, deşi anarhismul somalez reprezintǎ un experiment social interessant (vezi Wiki şi Reuters), n-aş dori sǎ vǎd un stat atâta de "subţire" în România. Cam atât deocamdatǎ.
trimite pe proddit

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu