Agora şi Creation - gânduri diverse (spoiler alert)

În ultimele 2 sǎptǎmâni am apucat sǎ vǎd douǎ filme interesante, Creation şi Agora şi, din diverse motive, le voi lua împreunǎ, mai ales deoarece ambele filme trateazǎ integritatea ştiinţificǎ, în antichitate, şi-n perioada modernǎ, în contrast flagrant cu maleabilitatea fracturatǎ a gândirii religioase. În al doilea rând, şi asta mi se pare foarte important, cele douǎ filme reprezintǎ momente istorice foarte importante pentru spaţiul euro-mediteranean. De fapt, Agora nu reprezintǎ alt moment decât cel în care antichitatea pǎgânǎ pierde poziţia dominantǎ, fiind înlocuitǎ cu Epoca Creştinǎ, cunoscutǎ şi ca Evul Mediu (Întunecat). Pe de altǎ parte, evenimentele prezentate în Creation sunt cele care au ca finalitate Originea Speciilor, publicat in 1859, moment definitoriu pentru modernitatea post-medievalǎ.


Dacǎ Moartea Hypatiei reprezintǎ începutul dominaţiei divine în spaţiul european, prin distrugerea simbolicǎ a cunoştinţelor antice, atunci publicarea capodoperei darwiniene reprezintǎ detronarea Tatǎlui Celest, şi expunerea inutilitǎţii sale. Între cele douǎ momente se întinde noaptea culturalǎ reprezentatǎ de Evul Mediu Creştin.


Creation
Deşi filmul se bazeazǎ pe cartea Annie's Box de Randal Keynes, mult mai interesantǎ mi s-a pǎrut relaţia dintre Darwin şi soţia sa, Emma, ce reprezintǎ la nivel conjugal, relaţia dintre credinţǎ şi ştiinţǎ, aceea a unei coabitǎri zbuciumate. De asemenea este remarcabil modul în care Toby Jones dǎ viaţǎ personajului Thomas Huxley, care, deşi are parte de o apariţie scurtǎ în film, rǎmâne puternic întipǎrit în memoria privitorului prin agresivitatea sa caninǎ ce seamǎnǎ cu un neo-atheist dawkinsian avant la lettre.

Singura mea dorinţǎ neîmplinitǎ în acest film este faptul cǎ nu a prezentat momentul în care scrisoarea lui Alfred Russel Wallace şi ideile lui Darwin sunt prezentate în faţa Societǎţii Linnaeene la data de 1 Iulie 1858.


Agora
Filmul spaniolului Alejandro Amenábar nu este altceva decât o oglindǎ a creştinismului în care mulţi se tem sǎ priveascǎ. Filmul prezintǎ ascensiunea religiei "pǎcii" şi costurile ei, atât în termeni culturali, cât şi în vieţi omeneşti, necreştine. Se poate observa asemǎnarea cu fratele sǎu mai tânǎr întru Abraham, Islamul, religii unite prin tendinţe violente, prin practici de lapidare, prin poliţii religioase - parabolani - şi nu numai.

Existǎ o scenǎ în film ce meritǎ menţionatǎ: atunci când sclavul Davus, ce înainte de creştinare avea preocupǎri ştiinţifice, este eliberat de cǎtre Hypatia, devenind, de jure om liber, dar sacrificând libertatea sa de conştiinţǎ, devenind astfel închis în propria sa minte, un sclav de facto al creştinismului.

De asemenea, scenele fregvente în care se vede Terra de la distanţǎ, fac ca privitorul sǎ se substituie Divinitǎţii, fiind forţat sǎ emitǎ judecǎţi de valoare, din perspectivǎ divinǎ, asupra acţiunii drept-credincioşilor. Astfel, regizotul îi interzice publicului sǎ se ascundǎ în spatele unei "morale divine neinteligible".

Dacǎ ar fi sǎ critic Agora pentru ceva, atunci ar trebui sǎ fie scena morţii Hypatiei. Nu cred cǎ a avut parte nici mǎcar de acel minim de clemenţǎ oferit de Davus, al sufocǎrii ante-lapidare. Mai mult ca sigur cǎ a simţit fiecare piatrǎ ce i-a lovit trupul, murind în chinuri groaznice, sub privirile extatice ale "discipolilor" lui Iisus.


Pe post de încheiere, meritǎ amintit faptul cǎ ambele filme sunt producţii nehollywoodiene, primul fiind fǎcut de britanici (BBC) iar al doilea de cǎtre spanioli, probabil datoritǎ faptului cǎ deocamdatǎ SUA este prea cristofilǎ, iar filmul Creation aproape cǎ nu a fost distribuit în cinematografele americane.