duminică, 5 decembrie 2010

Patimile lui Iisus Assange

Imaginea de mai sus este o completarea personală la articolul lui Paul Vîrvea de pe VoxPublica, intitulat „Evanghelia după Julian Assange sau despre limitele adevărului”, din care îmi permit să reproduc niște fragmente:

„[...] În opinia mea, amploarea fenomenului WikiLeaks atinge proporţii biblice, iar de aici la paralela evanghelică e doar la un pas.

Şi Iisus pretinde că a spus Adevărul – “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”, în numele Tatălui său, care este Adevărul însuşi, iar creştinismul a devenit, în opinia creştinilor, căutarea perpetuă a Adevărului, unic şi de netăgăduit. Assange nu o face în numele tatălui, ci al “transparenţei” – noua definiţie a adevărului greu de suportat. Şi australianul a trîntit un adevăr în faţă, copleşitor prin amploarea lui şi frust, care are în acest moment cîţiva apostoli, foarte mulţi farisei şi extrem de mulţi soldaţi romani împotrivă.

Suntem, în această paralelă, cam pe la episodul grădinii Ghetsimani – Julian Assange este hăituit de Interpol, de poliţia suedeză şi, mai nou, şi de procurorii din ţara lui, Australia. Site-ul WikiLeaks a fost ultra-atacat, dat afară de pe serverele gazdă – şi-a găsit refugiu în neutra Elveţie, care şi ea, acum, e supusă presiunilor pentru a-l închide. PayPal, compania de gestiune a plăţilor electronice a cedat aceloraşi presiuni, iar acum refuză să accepte donaţii către Wikileaks. Assange are şi Iudele lui – cîţiva foşti colaboratori care nu-i recunosc “aura” mesianică, au fost deranjaţi de comportamentul lui dictatorial, iar acum vor să facă un site concurent. Ba, colac peste pupăză, are şi o mamă care-l plînge prin presă şi-şi vrea fiul înapoi. Cu presiunea infernală a guvernelor care-i vor capul, este doar o chestiune de timp pînă cînd cel mai controversat personaj al momentului va ajunge, într-un fel sau altul, pe mîna autorităţilor.

De aici, paralela biblică nu poate fi decît fabulaţie. Nu m-ar mira însă prea tare dacă povestea se va repeta – Julian Assange să fie “martirizat” cumva (închis fără vină evidentă, judecat incorect ori asasinat), destinul şi sacrificarea lui să devină mit, iar apostolii transparenţei anti-sistem să-i preia, multiplice şi dezvolte mesajul şi, în vreo urmă, actuala ordine mondială sub hegemonie americană să fie răsturnată şi înlocuită cu o alta, cum s-a întîmplat cu Imperiul roman.[...]”

Vezi și: Primul meu Iisus: Remus Christ

trimite pe proddit

9 comentarii:

  1. Tinand cont ca mitul lui isus este o adunatura dintr-un mix de multe alte mituri foarte vechi, in timp ce assange e un tip real, care are proprietatea, controversata, de a exista

    si

    considerand ca romanii, ca popor ce inoata intr-o cultura crestina, producand anumite arhetipuri usor de recunosc in alte contexte ("patterns")


    Zic ca e doar o perceptie amuzanta a unei situatii foarte serioase, o romanizare. Se pot face comparatii mult mai bune, in locul celei mesianice din crestinism.

    Pe de alta parte, aceste discutii si dezbateri si barfe pe seama acestui subiect dovedesc faptul ca sistemul de imagine al wikileaks functioneaza: assange atrage toata atentia, el e paratraznetul; permitand restului echipei sa faca munca adevarata.

    P.S. opinia mea despre Vox Publica: de cacat

    RăspundețiȘtergere
  2. considerand ca romanii, ca popor ce inoata intr-o cultura crestina, producand anumite arhetipuri usor de recunosc in alte contexte ("patterns")

    What?

    Also, eu sunt de părere că și Ioșua a existat, doar c-a fost mitizat și remixat cu alte mituri. Poate și Asange va ajuge așa. Nu trebuie decât o moarte în condiți suspecte (plauzibil, zic eu).

    De asemenea, nu înțeleg ce relevanță are că există comparații mai bune?

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai tinand cont ca suntem atei, putem apela la metafore sau analogii necontaminate de religie..

    RăspundețiȘtergere
  4. Mda, tocmai am pierdut un comentariu lung :D

    RăspundețiȘtergere
  5. E un subiect serios.

    Sa resintetizez:

    articolul din Vox Pulica:

    - trage linii bazate pe drama
    - se foloseste de stereotipuri tragice arhicunoscute
    - lasa un final deschis, evitand pronosticuri pentru a distrage atentia de la faptul ca e un rationament foarte superficial, care "da bine" la prima citire

    Adica se foloseste de stimulare sentimentala, nu intelectuala.

    esecul metaforei

    - mitul Isus este o poveste biografica, nu un roman plin de actiune internationala

    - Isus nu se ascunde, ci este un personaj public

    - Isus este central povestii, in timp ce Assange are rolul de a face "relatii cu publicul"

    - Isus moare foarte previzibil si foarte stupid; si degeaba

    - Viata si executia personajului este degeaba la nivel de politica locala, regionala sau internationala in perioada contemporana

    - Fan clubul sau ajunge sa se incorporeze in imperiul ce i-a asuprit in trecut, in acelasi imperiu ce le-a executat liderul... devenind astfel o inversiune ironica tragica

    RăspundețiȘtergere
  6. @Dumnezero: Excesul de seriozitate dăunază grav bunei dispoziții. În plus, voxpublica e o platformă de jurnalism de opinie, adică, mai comun și nou cunoscut sub numele de „blogging”.

    Subscriu, dude, stay frosty...

    RăspundețiȘtergere
  7. "hahahaha. sunteti haiosi copiii mei!" Assange!

    RăspundețiȘtergere