sâmbătă, 25 decembrie 2010

Crăciunul - ce este și de ce îl sărbătoresc

După colajul de anu trecut, ar fi cazul ca anu acesta să vorbesc un pic mai serios despre Crăciun. Poate părea ciudat pentru unii, dar ca ateu n-am nici o problemă în a sărbători Crăciunul. Însă pentru a înțelege motivul, trebuie să analizăm un pic sărbătorile.

În afară de motivul declarat - în cazul de față, nașterea lui Iisus - o sărbătoare conține un nucleu simbolic legat mai mult de ciclul agricol și de trecerea anotimpurilor decât de dogma creștină. Observați mulțimea de trimiteri către ideea fertilității în Paște și Crăciun. Bradul împodobit - un dublu simbol de fertilitate și abundență - este adus în casă, spre a fi protejat de iarna stearpă ce s-a lăsat afară. Ciclul agricol s-a terminat definitiv, urmează perioada grea a iernii. De asemenea proximitatea solstițiului de iarnă, ca dată, nu este tocmai o coincidență. La fel cum nu este o coincidență nici faptul că înainte de existența Crăciunului, existau alte sărbători păgâne în această perioadă, peste care s-a grefat creștinismul.

În ceea ce privește Paștele, găsim iarăși simboluri ale fecundității: oul, mielul și iepurașul - animale inocente, la început de viață - toate reflectă faptul că sărbătoarea pascală este una a primăverii, și cu toții știm din clasele primare faptul că primăvara e invariabil legată de renașterea naturii. Și dacă tot suntem la sărbători de primăvară, să luăm fenomenul interesant al „Zilei celor ce muncesc” - 1 Mai. Deși e o sărbătoare „comunistă”, ea continuă să fie o sărbătoare populară, una din marile sărbători românești. De ce? Fiindcă se suprapune peste momentul în care primăvara cea ploios-depresivă devine acea primăvară de tip „floricele pe câmpii”. Începe vremea bună și 1 Mai practic marchează acest început. Motivul oficial, sărbătorirea „muncii” este doar o justificare neimportantă.

La fel ca și sărbătorirea nașterii „mântuitorului”. De fapt vorbim de o sărbătoarea a dăruirii, o sărbătoare a familiei și a prieteniei. Familia și prietenii, legăturile sociale, au fost și sunt aspecte vitale pentru omul ce urmează să înfrunte o iarnă grea, și care ar putea să aibă nevoie de ajutor. Darurile, sunt practic, investiții în relații sociale - lucru de altfel știut de sociologi.

Nu vreau să par cinic. Îmi place Crăciunul, îl petrec în fecare an cu familia și prietenii, dintre care mulți întorși din alte localități europene. Dar să fim sinceri. Crăciunul e sărbătoarea lui Moș Crăciun. Uitați-vă numai la cât de des este menționat. Prin comparație, Baby Jesus are un rol secundar. Moșul, renii, cadourile, bradul, familia, turta dulce, prietenii și vinul fiert sunt mult mai importante decât orice altceva. Pentru ateii, de exemplu, Crăciunul poate fi și o sărbătoare seculară, a generozității. Aproape că e una. La urma urmei, nici măcar numele nu e creștin.
trimite pe proddit

3 comentarii:

  1. Urez si eu veselie cat mai multa si un an cat mai (p)rod(d)itor :)

    RăspundețiȘtergere
  2. pot sa zic ca pe mine ma deranjeaza faza cu familia si generozitatea. ce ne opreste sa fim la fel si in restul de 362/363 zile din an (am exclus si aberatia denumita paste)?

    RăspundețiȘtergere
  3. E legat de speranţă,de un ,,nou''început
    Că e sub formă creştină,că e sub formă păgînă,sau sub orice altă formă,speranţa e aceaşi:un viitor mai bun decît prezentul,un ajutor în îndeplinirea viselor.....

    RăspundețiȘtergere