marți, 7 decembrie 2010

Ortodoxia se hrănește din neputință

Locusul de control este termenul psihologic care desemnează măsura în care o persoană crede că poate controla rezultatele şi evenimentele care îi influenţează viaţa. Persoanele cu un locus de control intern cred că evenimentele sunt o consecinţă a propriilor comportamente şi acţiuni. Persoanele cu un locus de control extern cred că evenimentele din viaţa lor sunt determinate de ceilalţi, de destin sau de şansă.

Locusul de control este primordial în modul în care percepem o problemă și știm s-o soluționăm. Dacă am fost crescuți într-o cultură în care ni se spune că suntem stăpânii propriului destin, în momentul în care vom avea o problemă ne vom întreba „Cu ce am greșit și ce pot eu să fac să remediez problema?”. În schimb persoanele care au fost învățate toată viața că regulile externe tradițiile sunt mai importante decât libertatea și responsabilitatea personală sau autoperfecționarea, se vor întreba: „Cine mi-a făcut asta?” sau „Cine trebuie să facă ceva pt mine?”. Externalizarea responsabilității atrage după sine autovictimizarea și pretenții exagerate din partea celorlalți să se conformeze unui anumit model. Căutând responsabili în exteriorior va duce la blamarea celuilalt, un fenomen, zic eu, mult prea răspândit la noi, și care, prin răspândire și exagerare dă naștere la tendințe xenofobe.

Potrivit unui articol din New English Review, una dintre diferențele dintre occidentali și musulmani este locusul de control. Am întâlnit adesea în articole asemănătoare ce dezbat relația Occident - Islam ideea cum că ar exista 2 spații culturale antitetice, iar creștinismul ar aparține, de bine de rău, lumii occidentale. Și nu o dată am simțit că ortodoxia s-ar potrivi mai repede în lumea musulmană decât în „lumea civilizată” cu toate că e o ramură a creștinătății. Totuși, aș spune eu, între occidentul cel luminat și islamul cel mai primitiv, există o tranziție treptată, un continuum geografic și cultural, într-un context mai mare, abrahamic. Iar în acest spectru, ortodoxia se află încă în jumătatea retrogradă, cu un locus de control extern.

Există expresii românești ce trădează exact acest mod de a gândi, începând cu salutul rural „Doamne-ajută!”. Lucrurile nu se fac fără voință divină. O formă de încurajare verbală este „Doamne dă!” și orice acțiune se împlinește „cu voia lu' Dumnezeu”. „Insha'Allah” cum ar zice musulmanii. Determinismul acesta divin se vede și prin expresiile ce marchează abandonarea prematură a oricărei tentative de acțiune: „așa mi-a fost dat” sau „scris (în cartea vieții)”. Ele oferă justificare și anesteziază temporar individul în fața vreunei responsabilități. Ba însăși inerția este transformată în virtute, prin cuvintele „aceasta este crucea mea”. Și biserica se hrănește și încurașează acest mod de gândire. Dacă plebea se simte impotentă, va apela la intermediari ce dețin acces la „forțe superioare”, evident, contra cost, ori astfel, este în interesul clericului de a-i induce omului o stare de neputință.

Grăitoare este părerea scriitorului Dan Lungu, conferenţiar doctor la Catedra de Sociologie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, despre fenomenul linsului de moaște: "Nu trebuie să citim avalanşa de pelerini ca pe o manifestare a credinţei, căci credinţa ţi-o poţi manifesta şi stând retras. Oamenii vin la moaşte fiindcă aşteaptă o întâmplare magică în viaţa lor. Şi-au pierdut încrederea în ei înşişi şi în instituţiile statului. De aceea se şi joacă mult la Loto. Oamenii rămân inerţi, pasivi, aşteptând ceva. Sunt pacienţi ai întâmplării, nu actori. Ei suportă istoria, nu o construiesc. Gândirea aceasta are rădăcini vechi la români, de la Mioriţa încoace. Foarte mulţi dintre pelerinii care se înghesuie la moaşte îşi proiectează viitorul pe dimensiunea mistică. Aceasta este singura şansă pe care ei o văd.”

Eu înțeleg că acest comportament are și origini istorice. După cum zicea George Friedman de la Stratfor, „nimic din istoria lor nu le spune românilor că sunt stăpâni peste propriul destin sau că-și controlează sufletele. Toată istoria lor este o lecție despre cum destinul îi dirijează pe ei și cum sufletul lor este prizonierul istoriei. Ca națiune, românii au speranțe modeste și așteptări ce sunt temperate de trecutul lor.” Însă „cauzele istorice” sunt folosite adesea de către români nu doar explicativ ci și justificativ. Astfel explicația istorică devine versiunea nereligioasă unde voința divină este înlocuită cu determinismul istoric, pentru a scuza aceeași inerție. Un mod de gândire religios, îmbrăcat în haine seculare.

În loc de concluzie vă las cu o poezie sublimă, „Invictus” de William Ernest Henley, recitată de Morgan Freeman în filmul cu același nume:



Imagine: „Un fir de aur” de John Strudwick (1885)
trimite pe proddit

14 comentarii:

  1. mon peuple de kko7 decembrie 2010, 20:38

    Bai,cand ii vad cum stau la coada la lins de moaste si chiar cred ca o sa le rezolve moastele problemele,imi vine sa iau o mitraliera...
    Si nu se va schimba nimic,situatia se perpetueaza,generatiile tinere sunt si ele la fel de spalate pe creier,sau daca se va schimba ceva,eu n-o sa mai apuc (am 42 de ani).
    Suntem un neam de indobitociti de doi bani,sa disparem dracu' odata,dar nici asta,din pacate nu cred c-o s-apuc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cam mult ți-a luat să pui o legătură la articolul ăla cu locus control și musulmanii ;-) .

    RăspundețiȘtergere
  3. Cam mult ți-a luat să pui o legătură la articolul ăla cu locus control și musulmanii ;-) .

    Adică?

    RăspundețiȘtergere
  4. Fratioare, io pe tema asta mi-am facut lucrarea de diploma. Mi-am luat si muie pe chestia asta de la un profesor crestinopat, dar prefer sa tin la punctele mele de vedere. Asa ca sustin (potential si cu date) tot ce spui :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Și cum am putea face să am și eu plăcerea de a lectura acea lucrare de diplomă? :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cata dreptate are Dan Lungu!

    RăspundețiȘtergere
  7. Si daca persoana crede ca unele evenimente sunt consecinte ale propriilor actiuni/comportamente iar alte evenimente sunt determinate de ceilalti/sansa - ce fel de locus este acolo?

    RăspundețiȘtergere
  8. Locus intermediar. Varianta strict externă și cea strict internă sunt extremele unui spectru continuu.

    RăspundețiȘtergere
  9. Vestul iluminat? get real ma băiete... Cine dracu e iluminat? Teroarea iluminată a revoluţiei franceze? Sau teroarea iluminată inspirată de dogma iluminată a lui Marx? Sau teroarea iluminată promovată direct de statele vestice?

    Cum naiba nu ştie nimeni despre dogma protestantistă care era ultradeterministă şi le spunea la "vesticii iluminaţi" că nu există salvare prin comportamentul lor ci doar prin graţia lui Dumnezeu?

    În esenţă sunt aceeaşi lăbăreală. Sunt toate bullshit. Adică până şi americanii se credea controlaţi de forţe divine chiar aici

    http://en.wikipedia.org/wiki/Manifest_destiny

    "Advocates of Manifest Destiny believed that expansion was not only wise but that it was readily apparent (manifest) and inexorable (destiny)."

    Şi britanicii se credeau şi ei superiori şi îndreptăţiţi să colonizeze o treime din glob, francezii la fel după revoluţia franceză, s-au crezut ei speciali şi iluminaţi şi au distrus Europa.

    Până la urmă cine nu se crede iluminat? Iacobinii ăia credeau că pot ilumina pulimea prin teroare şi violenţă. La fel faceau şi neoconservatorii americani. Hai bă să iluminăm pe proştii ăia de irakieni, şi uite că acum e mai nasol decât atunci când era Saddam.

    "Ei suportă istoria, nu o construiesc."

    Iluzia este să crezi că poţi controla chiar tot. S-a dovedit că nu putem controla nici tehnologia, genocidul este testament al impotenţei umane de a controla tehnologia. Acum tu crezi că poate cineva să controleze istoria?

    Am mai auzit fraze d-astea de ubermensch la Nietzsche şi la nazişti. Sunt numai iluziile unor nebuni care cred că voinţa lor e cumva atât de tare, în realitate suntem cum spunea Chuang Tzu, animale în bătaia vântului, doar că unele se cred cumva mai iluminate din cauza prostiei lor.

    RăspundețiȘtergere
  10. Măi băiete, iar începi, ?

    Fii un pic atent la ce am scris, o să vezi că:
    1. nu vorbeam de iluminism.
    2. nu vorbeam de „dogma protestantă”
    3. nu vorbeam de „controlat istoria” la modul totalitar în care îți imaginezi tu (nu vorbeam de controlat „tot”)

    Plus că eu vorbeam de nivelul individual, nu de nivelul colectivist. Toate căcaturile de mai sus, cu naziștii și marxistii și americanii fac referire la destine colective. Eu vorbesc diferența dintre unu care stă și se vaită și unu care-și pune osu să-și îmbunătățească situația.

    Data viitoare fii mai ontopic, și încearcă să n-o iei pe arătură cu chestii de minimă relevanță. Learn 2 metaphor

    RăspundețiȘtergere
  11. Ce e la nivel individual? Adică e vorba de lingivistică dacă înţeleg bine, iar lingvistica e ceva comunal nu individual, ţine de cultură.

    Nu ai cum să nu vorbeşti de nivelul colectiv. Suntem animale sociale sau nu mai suntem?

    Imi pare rău că am fost un pic offtopic totuşi. Sorry.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ortodoxia se hrăneşte şi din cenzură - CNA-ul a cenzurat o reclamă inofensivă şi amuzantă pentru că ar "ofensa" convingerile religioase ale spectatorilor (care cică ar fi trimis vreo 40 de plângeri). Un asemenea act teocratic revoltător nu poate rămâne fără răspuns, mai ales acum: toată lumea ar trebui să reposteze clipul peste tot pe unde poate, ca să învăţăm CNA-ul unde ne doare de cenzura lor.
    (Copia mea: http://www.youtube.com/watch?v=CPWShMKMVkU
    Pls maek moar.)

    RăspundețiȘtergere
  13. Aseara am avut o discutie luuuuuunga cu un pui de om care asteapta ca tot altii sa ii rezolve problemele. Are ca laitmotiv "tara asta e de cacat" si ca motto "sa ni se dea, sa ni se faca, sa ni se dreaga, e responsabilitatea LOR (ca noi ce sa facem, bieti amarati)". Acum asteapta sa pice Aphophis, ca sa se "reseteze lumea si sa ne intoarcem la viata campestra". Sau sa pice guvernul si sa il preia strainii de extrema dreapta. Imi pare rau ca nu detineam expresia "Locus de Control Extern" asera, sa ii fi dat cu ea in cap.

    RăspundețiȘtergere