luni, 27 septembrie 2010

Habotnicia "vlahilor" și moților

Anul trecut am scris un blogpost despre cum era definit ateismul acum un secol, prin enciclopediile maghiare. Tot dintr-una din acele surse - Marea Enciclopedie Pallas - vă traduc acum părți din articolul despre români: "Vlahii" (în maghiară: "Oláhok")

”[...]Norodul, pe lângă habotnicia religioasă, are și o minte ușor impresionabilă, ei posedând o imaginație vie și o puternică latură poetică. Din punct de vedere cultural, sunt destul de rămași în urmă. Din perspectiva asta [a științei de carte], sunt pe locul 4 între popoarele Ungariei [Mari]. Dintre bărbați doar 22% știu scrie și citi, iar dintre femei, doar 12% (statistică obținută la recensământul din anul 1890). În ziua de azi, printre altele, educația publică a prins avânt. Totuși biserica autonomă are puțină sensibilitate față de această problemă, iar nepăsarea sa orientală își face simțită prezența la fiecare pas, împiedicând mult progresul în treburile legate de școală. Din punct de vedere religios, aparțin de două culte. Cei mai mulți țin de biserica greco-orientală, sau ortodoxă, iar minoritatea de catolicii de rit grec [adică greco-catolici], numiți și uniați.

Moții, din multe puncte de vedere se deosebesc de Vlahi, [...] Au fețele lunguiețe, fruntea înaltă, constituția filiformă, în general au ochii de culoare cenușie, părul castaniu iar bărbații își rad barba; sunt serioși, bănuitori, harnici și negustori abili. Țin foarte mult la obiceiurile lor străvechi, și pe lângă asta sunt habotnici, superstițioși și își respectă foarte mult preoții [...].”

Acum, deși articolul este dintr-o perioadă foarte incorectă politic, când istoriografia maghiară abunda de teorii roesleriene (prezente de altfel în articol) tind să cred că habotnicia românilor nu este o fabricație maghiară, mai ales când luăm în considerare gradul de culturalizare scăzut. De asemenea putem ieși afară din casă și vom vedea că lucrurile nu s-au schimbat suficient de mult.

PS. Un citat din aceeași enciclopedie, descriind chinezii.

Imagine: Portul românilor din estul Transilvaniei (zona Tulgheș, nordul jud. Harghita), din "Descrierea Ținutului Secuiesc" de Orbán Balázs (1868-1873) - [sursa]
trimite pe proddit

3 comentarii:

  1. Eu am stramosi moti si pot sa spun ca e o descriere destul de buna cea de acolo. Habotnicia e multa, credinta e mai putina. Foarte greu cu progresul, cei mai multi moti fiind gasiti in sate izolate, dar si intre ei apar, inevitabil, oameni foarte curiosi si abili. Stereotipurile nu ajuta...

    RăspundețiȘtergere
  2. Stiu ca stereotipurile nu ajuta, da pe vremea aia asa se scriau enciclopediile. Cu generalizari.

    RăspundețiȘtergere
  3. De ce să nu fim sceptici faţă de ce ziceau bozgorii? Eu nu prea cred într-o singură interpretare istorică. Nu m-aş uita la unguri ca fiind prea obiectivi despre etnia care cică parazita "pământul lor ardelenesc". Din ce ai citat eu percep că ei încearcă să insinueze că românii sunt leneşi şi proşti (îmi place cum foloseşte epitetul ăla "oriental" ca şi cum ar însemna inferior). Cam acelaşi lucru zic şi românii despre ţigani - leneşi şi proşti.

    Culturalizat e orice om socializat. Până şi ăla din pârnaie. Diferenţele dintre oameni sunt practicile culturale. Eu am observat că şi printre bunicii ăştia de la ţară există scepticism faţă de Biserică sau preoţime. Dar ei ţin la reputaţie şi nu se îndură să practice individualism occidental la fel ca noi ăştia tineri.

    RăspundețiȘtergere