Taoism, Confucianism si Revolutia Industriala Chineza

Lex dixit într-un comentariu la postul meu anterior, în care criticam religiile, în general: "Mai e şi o doză de eurocentrism, multe religii asiatice sunt cu mult diferite de cele avraamice, dar fiindcă trăim cu experienţa celor din urmă extapolăm ideea că toate sunt la fel de psihopate sau imbecile."

Este evident faptul cǎ existǎ diferenţe calitative între religii. Se observa cu ochiul liber faptul cǎ, de exemplu, Buddhismul este mult mai paşnic decât Islamul (deşi şi buddhismul o mai ia pe arǎturǎ, vezi threadul Nebunii non-abrahamice). Este bine sa observam nuanţele existente în filosofiile religioase, ca de exemplu, faptul cǎ şi între religiile orientale existǎ diferenţe calitative, iar aceste diferenţe conteazǎ.

Multǎ lume şi-a pus întrebarea de ce revoluţia industrialǎ n-a pornit în China imperialǎ, ci taman la capǎtul celǎlalt al Eurasiei? High level equilibrium trap (Capcana echilibrului de nivel înalt?) este un teorie prin care Mark Elvin încearcǎ sǎ explice factorii ce au fǎcut ca lumea sinicǎ, extrem de dezvoltatǎ social şi economic, sǎ nu ajungǎ la nivelul Angliei sec 18. Printre numeroase motive economice, existǎ şi nişte schimbǎri culturale interesante. De pe Wikipedia citire:

"Totodatǎ, o schimbare de paradigmǎ în rândul intelectualilor dinspre Taoism spre Confucianism, a fǎcut ca interesul cercetǎrii academice sǎ treacǎ de la ştiinţele naturale şi matematicǎ, considerate în Taoism ca metode de investigare a naturii mistice a Universului, la filosofie socialǎ şi moralǎ. Potrivit li Elvin, aceastǎ schimbare a produs un climat intelectual ce nu era propice inovaţiei tehnologice.[...] Elvin susţine cǎ intelighenţia chinezǎ a abandonat treptat Taoismul în favoarea Confucianismului cam prin secolul 14."

Un comentariu gǎsit pe net, la o discuţie despre: "Why no Industrial Revolution in China?":

"Am discutat subiectul la cursul de Istoria Dezvoltǎrii şi Demograficǎ a Chinei la care am participat în facultate acum câţiva ani. [...] Concluzia la care am ajuns a fost în principal culturalǎ. Este uşor de subestimat gradul în care Confucianismul tradiţional este neofob, colectivist şi ierarhic; acesta impune o urmǎrire strictǎ a tradiţiilor consacrate şi denigrarea noilor invenţii. Se considera cǎ civilizaţia decǎzuse de la o stare de perfecţiune din timpul Regilor Înţelepţi, iar principala datorie a clasei conducǎtoare este emuleze din toate punctele de vedere predecesorii lor, mai iluminaţi. Analectele instruiesc cititorul în mod explicit sǎ ignore soluţiile noi la probleme recurente, şi recomandǎ tehnici tradiţionale, o atitudine ce reflectǎ un respect faţǎ de spiritele strǎmoşilor." - user-ul K. Larson

Eu consider cǎ, ca mai mereu, forţele economice sunt principalele motoare ale schimbǎrilor sociale, sau inerţie, cum o fi cazul, dar nu se poate nega nici latura culturalǎ. Probabil mutaţia explicatǎ mai sus a avut şi ea o contribuţie semnificativǎ la modul în care a evoluat societatea chinezǎ.

Ca o notǎ suplimentarǎ, se poate spune, dacǎ e sǎ facem o analogie, cǎ şi Europa este ruptǎ într-un vest "Taoist", cu un spirit mai individualist, unde ştiinţele exacte reprezintǎ un mod de a "cunoaşte mintea lui Dumnezeu", ca sǎ parafrazez un citat deseori înţeles aiurea, şi un est "Confucianist", înecat în nostalgia trecutului perfect, de data asta biblic, şi obsedat de strǎmoşi şi istorie, şi cu o oarecare doza de neofobie, dar şi o fixaţie colectivistǎ spre tribul propriu.

Imagine 2: "Confucius îl prezintǎ pe pruncul Buddha lui Lao Tzu" - picturǎ din perioada dinastiei Tang