miercuri, 2 noiembrie 2011

Edenul poluat: Marinetti, Chaplin și ecologia contemporană

Cimitir de mașini, Värmland, Sweden (sursă)
Și dacă tot sutem la păcate și căderea din „grădina raiului”, să vorbim și despre subiectul alienării față de natură, un subiect de mare actualitate. La începutul secolului XX, Tommaso Marinetti decreta, pe 20 februarie 1909, prin al său „Manifest futurist”:

„Anunțăm că splendoarea lumii s-a îmbogățit cu o nouă frumusețe: frumusețea vitezei. Un automobil de curse a cărei caresorie e împodobită cu țevi groase, ca niște șerpi cu respirația explozivă - o mașină ce se năpustește, alergând parcă pe alice, este mai frumoasă decât Victoria din Samotrace

Vrem să cântăm imnuri omului la volan, care aruncă lancea spiritului său pe orbita Pământului [...] vom cânta despre fervoarea nocturnă și vibrantă a arsenalelor și șantierelor navale arzând sub violente luni electrice; gări ce devorează șerpi cu penaj de fum și abur; uzine atârnate de nori prin firul fumului lor strâmb; poduri ce sar peste râuri asemeni unor gimnaști uriași, strălucind în soare cu scânteiri de cuțite; vase cu aburi ce adulmecă orizontul; locomotive cu plâmâni adânci, ai căror roți galopează pe șine asemeni unor cai uriași din oțel, cu lungi tuburi în loc de hățuri; și zborul fin al avioanelor ale căror motoare flutură zgomotos în vânt precum drapelele, și par să imite aplauzele mulțimilor cuprinse de extaz.”

Reacția la această modernitate mecanizantă a fost un soi de neo-romantism, o idealizarea a naturii cam în măsura în care romantismul a fost o nostalgie pentru medieval. Aceasta și-a găsit vocea în postmodernitate, dar se prefigura deja la câteva decenii după ce futuriștii proclamau secolul vitezei. Un exemplu rapid ar fi Charlie Chaplin în celebrul discurs din Marele Dictator, filmul din 1940:

„Am dezvoltat viteză dar ne-am închis în sine. Mecanizarea ce ne aduce abundență ne-a creat un gol în inimă. Cunoștințele ne-au făcut cinici. Știința ne-a făcut duri și nemiloși. Gândim prea mult și simțim insuficient. Mai mult decât mecanizare, avem nevoie de umanitate. Mai mult decât știință, ne trebuie bunătate și gentilețe. Fără aceste calități, viața va fi violentă și totul va fi pierdut. [...]

Soldați! [...] Nu vă supuneți acestor oameni denaturați - oameni mecanici, cu minți mecanice și suflete mecanice! Voi nu sunteți niște mașini! Voi nu sunteți vite! Sunteți oameni! Aveți dragostea umanității în inimi. Voi nu urâți! Doar cei neiubiți urăsc - cei neiubiți și denaturați!”

Mecanizarea denaturată versus umanitate, la o intensitate mică. Un discurs ce se va amplifica deceniu după deceniu până la obsesiile contemporane ce țin de natură și de ideea Pământului ca Eden poluat. Produsul natural și naturist, moda bio, eco sau verde; armonia ca principiu „zen” de interacțiune cu natura, opus modernității industriale care vede natura ca o resursă exploatabilă; sustenabilitatea ca mantră (cu toate că și postmodernitatea ar putea brutaliza „natura”, prin proiecte de geo-inginerie intrusive); obsesiile curente, legate de dezastre ecologice - și mă refer la încălzirea globală, gaura din stratul de ozon - spun multe despre zeitgeistul contemporan.

Ar mai fi înclinația spre salvat specii, spre limitarea gradului de suferință a diverselor animale, inclusiv cele domestice, mergând până la apariția veganismului etic, ce consideră violența sau exploatarea animalelor domestice ca fiind greșite sub orice formă. Tot aici intră și ideea de „great ape personhood”, cum că maimuțele antropoide ar trebui considerate persoane, asemănător oamenilor, și să beneficieze de drepturi suplimentare. Unele idei bune, altele discutabile.

O contralatură a acestor idei biocentrice este viziunea omului ca agent perturbator, chiar patogen, exterior (uneori) și inferior naturii. Aproape o formă a celebrului „white guilt” extins însă la nivel de omenire nu față de rasele non-albe ci față de speciile non-umane. O inversare a modernității care a fost adesea ariano-centrică și antropocentrică. Umanitatea a devenit, din stăpâna naturii, dușmanul naturii, dar, în mod ciudat, și un potențial salvatorul al naturii...
Uzină siderurgică abandonată, Newton, CT, SUA

trimite pe proddit

7 comentarii:

  1. Credeam la sfârșit că o să zici de ăia cu Voluntary Human Extinction Movement.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu pricep ce ai vrut sa demonstrezi cu aceasta insirare... Lipseste concluzia?

    RăspundețiȘtergere
  3. @Zergu

    Nu știam de ăștia... wow

    @Dumnezero

    Că așa cum modernitatea avea fetișul tehnologiei și industrializării, postmodernitatea are un fetiș legat de natură

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu resping paradigma de modernitate si post-modernitate ca o conceptie culturala relativa la cultura secolului XIX-XX, ingusta, vaga, plina de erori si alte prejudecati.



    Eu zic ca ideile anti-tehnologice au aparut simultan cu progresul tehnologic incepand poate de la plug si poate chiar de la instrumentele de vanatoare ce se puteau arunca ( ce au creat riscul de extinctie pentru speciile vanate pe regiuni mari sau schimbari serioase in geografie cu consecinte pe vietuitoarele ce traiesc mai jos in cursul apelor -- inclusiv alti oameni).


    Poate ca aceste idei sunt mai populare acum din niste motive mult mai elementare: stiinta (date + teorii) care sa sustina ideile, diseminare culturala foarte profunda, societati foarte puternic conectate si accesul la informatie produs de diferite nivele de alfabetizare si tehnologii de comunicare. Peste toate aceste motive, poate ca e mai evident impactul speciei umane pe planeta in urma proiectelor mari urbane si industriale datorita proportiilor la care se intampla acum (ex. netezirea muntilor...).

    RăspundețiȘtergere
  5. Acum eu nu înțeleg ce vrei tu să demonstrezi?

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu stiu nici eu. As vrea sa fiu contrarian, dar tu nu ai luat nicio pozitie :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Eh, daca am invatat ceva din Istoria Artei, apai am invatat ca pentru fiecare miscare artistica va exista o miscare egala si de sens opus. Concluzia pe care o trag eu la articolul tau e ca toata cretinatatea asta cu veganismul si neo ludismul nu este un act random, ci un raspuns normal la starea de fapt.Extrem, cretin, dar e normal si sa avem extremisti cretini. Nu ii laud pe descreierati, dar ii inteleg. Tot ce fac e sa rad de ei cand imi spun pe internet cat de rea si nociva e tehnologia si sa le sugerez sa se mute in padure. Dar ei trebuie sa existe, cum a fost nevoie sa existe cubistii si dadaistii.

    RăspundețiȘtergere