Iran, Twitter şi Anonymous (sau ce se mai întâmplǎ prin teocraţia mea favoritǎ)

Preluat de pe Neuro-Gamer.ro [defunct], se leagǎ de religie doar în sensul în care e vorba de evenimentele politice din Iran, o Teocraţie şiitǎ care jinduieşte la focosul nuclear sǎ spargǎ niscaiva atomi peste Israel:

Pe data de 12 iunie, au avut loc alegeri prezidenţiale în Iran, preşedintele Ahmadinejad câştigând în mod detaşat, şi în mod cel puţin ciudat, din primul tur. Şi asemeni cazului din Republicii Moldova, suporterii opoziţiei au ieşit în stradǎ, potrivit BBC, fiind o gloatǎ lungǎ de 9 km. Şi ca-n orice autocraţie care se respectǎ, s-a dat drumul instant la represiune şi cenzurǎ. Însǎ existenţa Internetului a început sǎ complice lucrurile şi douǎ fenomene nǎscute în era digitalǎ, Revoluţiile Twitter/Facebook şi comunitatea Anonymous probabil vor avea un impact însemnat asupra desfǎşurǎrii evenimentelor. Şi totuşi, despre ce e vorba şi de unde a pornit?

Ca mijloc de transmitere a informaţiei, Internetul s-a transformat dintr-o reţea de schimb facil de informaţie între cercetǎtori, în anii '70, într-un mijloc de comunicare cu implicaţii enorme. Fenomenul numit azi Web 2.0 a fǎcut ca revista TIME sǎ acorde premiul Persoana Anului 2006 internautul, cel a cǎrui contribuţie la democratizarea informaţiei şi dispersarea conţinutului generat de utilizatori (user-generated content) a fost dramaticǎ. Wikipedia, YouTube, Facebook precum şi comunitatea Linux sunt doar câteva din cele mai importante realizǎri ale lui homo digitalis.

Una din cele mai interesante fenomene culturale nǎscute din strǎfundurile World Wide Web-ului este comunitatea 4chan. Site-ul 4chan.org a apǎrut ca o versiune occidentalǎ a unui imageboard japonez, şi anume Futaba Channel (2chan). Genul acesta de site permite schimbul liber de imagini, iniţial de anime/manga, ulterior altele, fiind împǎrţit în diverse categorii, în funcţie de subiect (/a/ pt anime/manga, /v/ pt. jocuri, sau /jp/ pt. lucruri legate de japonia). Însǎ una din categorii, acela de Random, denumit /b/, a prins viaţǎ şi a devenit ceva total nou. Una din caracteristicile acestui tip de forum este cǎ permite postarea în mod anonim, utilizatorii aceştia primind ca username "Anonymous". Aceastǎ anonimitate, care absolva utilizatorul de reponsabilitate în ceea ce priveşte conţinutul postat (doar pornografia infantilǎ este interzisǎ), face ca secţiunea /b/ sǎ semene cu peretele veceurilor publice, unde fiecare scrie ce vrea. Însǎ impactul în ceea ce priveşte Internet culture a fost imensǎ, site-ul fiind o fabricǎ de meme. De la Lolcats pînǎ la bufniţa ORLY, de la enervantul "Chocolate Rain" pânǎ la farsa Rickrolling, toate au ieşit din maşinǎria 4chan.

Însǎ aceastǎ comunitate, ale cǎrui valori sunt "(auto-)ironia, cinismul, provocarea şi Lulz-urile", duc de ceva vreme o campanie socialǎ de foarte mari dimensiuni, împotriva bisericii Scientologe, folosind identitatea colectivǎ asumatǎ prin acest site: "Anon(ymous)" (Pe lîngǎ asta au contribuit şi la arestarea unui pedofil canadian, Chris Forcand, în 2007). Încercarea bisericii respective de a cenzura un video în care apare Tom Cruise a avut un efect de bumerang, numit "efectul Streisand", iar comunitatea s-a mobilizat pentru a se apǎra, şi descoperind pericolul reprezentat de ceea ce mulţi numesc o sectǎ, au început sǎ organizeze proteste. Datoritǎ faptului cǎ scientoligii sunt cunoscuţi pentru politica de "fair game", prin care oricine criticǎ biserica devine ţintǎ legitimǎ, protestatarii îşi ascund feţele, de obicei în spatele unor mǎşti Guy Fawkes, precum cel din V for Vendetta. Imaginea personajului lui Alan Moore este, consider eu potrivitǎ, având în vedere natura oarecum anarhicǎ şi anti-establishment a grupului Anonymous. De asemenea este imposibil sǎ nu observi paralele evidente cu comunitatea Fight Club, din romanul omonim al lui Palahniuk. Asemǎnǎri ce se regǎsesc şi în "Regulile Internetului", întocmit de cǎtre /b/.

Un alt fenomen destul de mediatizat, cel puţin la noi în ţarǎ, a fost revolta alegǎtorilor de la Chişinǎu, în urma alegerilor parlamentare din 5 aprilie. Ca urmare a unei campanii asimetrice purtate de cǎtre Partidul Comuniştilor, şi victoriei lor la alegeri, aproximativ 15.000 de protestatari au ieşit în stradǎ, evenimentele soldându-se cu 3 morţi si peste 250 de rǎniţi, precum şi cu incendierea clǎdirii parlamentului. Una din aspectele interesante ale acestor manifestaţii a fost utilizarea Internetului de cǎtre participanţi, pentru a se organiza şi pentru a raporta informaţii. Tag-ul #PMAN (de la Piaţa Marii Adunǎri Naţionale, locul protestelor) a fost printre primele ca frecvenţǎ pe Twitter în acele zile. Facebook-ul, LiveJournal precum şi site-urile independente de ştiri colcǎiau de informaţie în acele zile, informaţie ce se dorea cenzuratǎ (televiziunea de stat dǎdea desene animate cu veveriţe şi alte emisiuni în acest rǎstimp). Potrivit Foreign Policy însǎ, care are o analizǎ foarte bunǎ pe aceastǎ temǎ, şi în timpul revoltelor din decembrie 2008, din Grecia, s-a folosit Twitter-ul pentru disipare de informaţie (sub tag-ul #griots). Existǎ şi pe TED un video interesant (vezi finalul articolului) despre noile metode de comunicare oferite de Internetul de acum, iar mediatizarea imediatǎ a cutremurului din Sichuan, China, din 12 mai 2008, se datoreazǎ imposibilitǎţii cenzurǎrii informaţiilor ce pleacǎ pe aceastǎ cale.

Şi care este relevanţa acestor douǎ fenomene pentru situaţia din Iran? În primul rând noile tehnologii permit rǎspândirea rapidǎ a acestor informaţii. Twitter a anulat o operaţiune de maintenance pentru ca sǎ poatǎ fi folosit de cǎtre protestatari. Tot prin acest serviciu s-au organizat atacuri virtuale de tip DDOS împotriva site-urilor guvernamentale. De asemenea comunitatea Anonymous a creat un site special dedicat Iranului, pentru a informa internauţii din aceastǎ ţarǎ cum pot circumnaviga cenzura impusǎ de guvern. The Pirate Bay are link pe prima paginǎ cǎtre acest site, iar Internetul se mobilizeazǎ pentru a susţine ceea ce mulţi denumesc "Revoluţia Verde" (dupǎ culoarea electoralǎ a candidatului opoziţiei, Mir-Hossein Mousavi). Deocamdatǎ protestele sunt în toi, şi se pare cǎ au început arestǎrile, însǎ Ahmadinejad nu-şi dǎ seama cǎ se pune cu o altǎ faţǎ a comunitǎţii internaţionale, şi nu are de-a face cu ONU, ci cu Internetul, cu o organizaşie îmbǎtrânitǎ, ci cu o mişcare socialǎ dinamicǎ.

"Because none of us are as cruel as all of us. We are Anonymous. We are Legion. We do not Forgive. We do not Forget." The Internet is here, domnule Ahmadinejad.