vineri, 6 aprilie 2012

Despre embrioni, oameni si drepturi

Ca să parafrazez un celebru slogan anti-avort, putem afirma liniștiți că o persoană există, ca o unitate distinctă genetic din momentul concepției. Asta nu înseamnă însă că acel zigot ar trebui să beneficieze de protecție totală, cum ar dori oengiștii anti-avort.

Societatea, de-a lungul timpului, a înțeles că de la celulă la persoană cu drepturi depline este cale lungă. De altfel, drepturile și responsabilitățile acordate se fac în etape, iar fiecare etapă are logica sa. Schematic, lucrurile funcționează cam așa:

În primul trimestru de sarcină, fătul este practic un apendice al mamei, iar mama dispune de el cum vrea. Acel făt are zero drepturi, și poate fi eliminat oricând.

În al doilea trimestru, în mai multe țări, fătul are un grad de protecție, avortul putând fi realizat doar din rațiuni medicale (boli genetice, pericol pentru mamă), iar în alte țări este considerat în continuare un apendice, care poate fi excizat în funcție de dorința mamei. Trimestrul doi este perioada mai gri, în care lucrurile variază de la o țară la alta, în legislația privind avortul. Practic, embrionul nu poate simți încă durere, dar are un grad de complexitate căruia legislația poate să-i ofere protecție limitată.

În trimestrul numărul trei legislațiile nu prea mai permit avortul. Dat fiind faptul că după 6 luni fătul simte durere, e posibil să supraviețuiască dacă este  și jumate de an e timp suficient ca o femeie însărcinată să hotărească dacă vrea sau nu rolul de mamă, avortul devine verboten, iar fătul beneficiază de „dreptul la viață”.

Următorul moment în care individul primește o serie de drepturi este momentul nașterii. Atunci este recunoscut ca persoană distinctă, primește o identitate legală „XY bin Z” și așa mai departe. Ulterior va mai beneficia de mici upgrade-uri în drepturi. La 12 ani poate sta pe locul din față la mașină, la 14 ani are buletin, la aproximativ 16 ani face sex consensual și în SUA poate conduce o mașină, etc. Iar într-un final, în momentul în care va împlini 18 ani va fi responsabil integral de faptele sale și va beneficia de toate drepturile posibile în societatea sa.

Ceea ce refuză cu obstinație pro-vitele să înțeleagă este că de la fecundarea ovulului până la vârsta de 18 ani un om se dezvoltă continuu și primește drepturi gradual, în funcție mai mulți factori, incluzând gradul său de complexitate, impactul asupra mamei (până la naștere) și așa mai departe. Ei doresc însă ca blastocistul să se bucure de aceeași protecție ca un făt în luna a noua, ignorând diferența enormă dintre cele două momente. Prin analogie, ar fi similar cu cerința ca un copil proaspăt născut să se bucure de aceleași drepturi și obigații ca un om „matur” de 18 ani. Este ridicol să ignori nuanțele acestea în favoarea unui abstract „drept la viață” (fundamentat religios pe deasupra) ca să nu mai spunem de faptul că persoana mamei - infinit mai complexă decât zigotul din ea - este ignorată cu desăvârșire. Chiar și legislația Ceaușistă, cretină și inumană cum era, dădea dovadă de o abordare mai mai nuanțată decât ce cer azi pro-lifer-ii. 
trimite pe proddit

4 comentarii:

  1. Amice, nu stiu daca o rama simte durerea, dar un pui de gaina sau un porc sigur o simte. asta nu e un criteriu dupa care sa afirmi ca o persoana exista ca atare sau nu. Personalitatea e un cumul care implica educatia si mediulsi pana la nastere nimeni (in afara de imbecilii cei mai penali) nu poate sa sustina ca bucata aia de carne are vreun drept. Poti foarte lejer sa ucizi bucata aia de carne si la cateva zile dupa nastere (am putea limita la un maxim de 48 de ore lejereanu) fiind 100% siguri ca ceea ce am ucis nu are mai multe personalitate decat un galbenus de ou.

    Totusi problema n-ar fi atat de mare daca pro-vitele astea si-ar exprima dorinta lor de a incalca drepturile omului intr-o societate plina de resurse, cu oameni instruit si educati care pot creste in conditii decente niste copii. Dar nu e asa!!!!! A obliga o femeie sa nasca un copil pe care nu-l vrea si dupa aia sa-ti pui palma-n cur si sa nu dai bani pentru intretinerea si instruirea lui este de o ipocrizie numai buna de a fi pedepsita cu moartea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Amice, eu nu vorbeam de personalitate în sensul de „personality” ci în sensul de „personhood”. Iar abilitatea de a simți durerea - care n-are nimic de a face cu personalitatea - e un motiv suficient de bun pt a restricționa avortul la primele 20-și de săptămâni. E timp destul să te hotărăști dacă vrei să păstrezi copilul sau nu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Amice Bezbojnice,
      o faci pe mama, embrion, pfoa
      tu esti un embrion!

      just trollin on da train like a bawse... lol

      e cam absurda discutia asta cu legislatia care protejeaza sau nu embrionu, pai la noi legislatia nici nu functioneaza la gramada de organe ce ii omu da pai la un ghem mic de celule! :))

      Ștergere
  3. Politicienii puterii sunt mai preocupaţi de embrioni decât de oameni în viaţă. Pentru că, nu-i aşa, nişte voturi de al fanaticii pro-life prind bine când te urăşte cam tot poporul.

    http://www.criticatac.ro/15406/piaa-liber-credinelor-despre/#comment-30423

    RăspundețiȘtergere