Minaretul - soluții la dilema helvetă

Mecet demineratizat

Minaretul este un element arhitectural cu funcții similare turnului de biserică. Pe de o parte marchează vizual un loc care funcționează ca centrul unei comunități, fiind „sala de adunare” a credincioșilor, iar pe de altă parte oferă un mijloc de atenționare și convocare pe cale auditivă. La musulmani prin vocea muezinului, la creștini prin limba clopotului. Faptul că aceste elemente aciculare definesc de multe ori un peisaj este de la sine înțeles, iar asta pare să fi iritat poporul elvețian, care acum 2 ani a decis că minaretele nu se potriesc cu estetica burgului alpin.

Știm din înțelepciune lui Herr Darwin, că atunci când există presiuni selective puternice, organismele pot fie să se adapteze, fie să moară. Astfel, prin referendumul elvețian s-a creat o nouă presiune pe arhitectura moscheilor din Confederație. Și cred că există șanse mari ca „geamia elvețiană” să fie pur și simplu o nouă tipologie de lăcaș de cult islamic, fără minaret.

(╯°□°）╯︵ ┻━┻

Un exemplu posibil în acest sens ar putea fi ideea arhitecților Daniel Andersson și Christiane Flügel. Aceștia iau schema unei moschei, cu funcțiuni succesive, și o răstoarnă, astfel încât să creeze o „moschee verticală”. Trecerea de la funcțiunile publice, dinamice - recepția, piața - la cele private, contemplative - biblioteca, grădina publică, sala de rugăciune - , se face urcând nivelele. Simbolistica gestului de ascensiune este de neignorat, iar estetica este una foarte islamică, fațada lăsând o impresie de textil, având ca accent o „cută”, făcând trimitere, voit sau nu, spre Kaaba de la Mecca. Urcarea culminează cu terasa de la ultimul nivel, care devine minaretul de facto al clădirii, fără a mai păstra ceva din imaginea tradițională a acesteia.

Deși nu sunt de acord că sentimentul că minaretul ar fi simbol politic, cum cred mulți din tabăra „islam ist haram”, o comunitate - în cazul de față cea elvețiană - este îndreptățită să decidă ce reguli estetice se aplică în propriile localități, iar musulmanii, probabil, se vor adapta la noile restricții estetice.

Moscheea „Fascicul de lumină”

O altă moschee ce n-are minaret, în sensul clasic al cuvântului, este propunerea catalancelor de la ZEST Architecture la același concurs de idei, unde „turnul” este indisolubil de forma generală a clădirii. O formă care amintește în același timp de estetica dhowului și a corturilor arabe, dar și de exemple din arhitectură modernă, occidentală. Însă un aspect mai interesant este faptul că segregarea sexuală nu se face printr-un zid, cum de multe ori e cazul, ci printr-o perdea de lumină, cele două sexe fiind de fapt în aceeași încăpere - o idee utilă în situația în care la un moment dat va fi interzisă segregarea sexuală în „lăcașurile de cult”.

Și ca să încheiem pe o notă familiară, căci francofoni suntem și noi și ei, algerienii tocmai s-au apucat de a treia cea mai mare moscheie din lume (după cele de la Mecca și Medina), adică un fel de „Geamia Mântuirii Neamului”, având un minaret de 265 metri înălțime. Vă invit să consultați imaginile de pe ArchDaily pentru detalii.

Pt. biserici altfel, vezi: „Arhitectură ortodoxă contemporană”.