sâmbătă, 23 iulie 2011

Tragedia Germaniei: 1914-1945 - minirecenzia bezbojnicului

Tragedia Germaniei: 1914-1945 este o carte, sau mai bine zis un eseu extins, prin care istoricul Lucian Boia "susține o teză: aceea potrivit căreia derapajul nazist nu poate fi imputat vreunei„predispoziții” germane, ci se prezintă ca rezultat al unei tragice înlănțuiri de evenimente." O contextualizare istorică interesantă, meticulos executată (în limitele celor 130 de pagini), în același timp bună ca și lectură de vacanță pentru cei interesați de istoria celui de-al treilea Reich - care, să fim sinceri, e cam toată lumea. De pe plaja din Ilanlâc vă las cu aceste 2 citate:

"Dintre toate [marile puteri], Statele Unite erau modelul de urmat.Interesant de constat cât de sensibilă a fost Germania la diverse modele imitate succesiv. Mai întâi, s-a mulțumit să ia locul Franței, ca putere continentală. Apoi a râvnit la poziția Angliei, de putere maritimă și colonială. Odată cu Hitler, Statele Unite trec în prim-plan: o parte întreagă de continent, populată de coloniști de rasă „nordică”, în detrimentul indienilor autohtoni, expulzați de pe pământurile lor sau, pur și simplu, exterminați. Hitler se pasionase în adolescență de romanele de aventuri ale lui Karl May cu subiecte din vestul sălbatic și din războaiele cu indienii, acestea aflându-se în bună parte la originea interesului său pentru spațiul american. Frustrarea pricinuită de înfrângerea din 1918 și-a găsit la el o soluție tocmai prin raportarea la imaginarul său american.[...] Singura soluție era ca Germania să devină o Americă a Europei, un stat care să stăpânească cea mai mare parte a continentului [...] prin popularea cu element germanic a tuturor teritoriilor care urmau să fie „curățate” de prezența celorlalți. [...] O rețea de orașe și sate germane , precum și căi rapide de comunicație, aveau să acopere fostul spațiu sovietic. Slavii urmau să rămână în afara civilizației - într-un fel de rezervații, s-ar spune - și zbătându-se în lipsuri, să piară treptat de boli și de mizerie (iarăși analogia cu indienii americani)." - pag. 117 + 120

"Cele două proiecte exterminatoare, nazist și comunist, au determinări similare, în ciuda diferențelor. Comuniștii își propun să elimine dușmanul de clasă, iar naziștii, dușmanul de rasă. Crimele naziste sunt practicate metodic, într-o organizare de tip industrial, ceea ce le dă un aer și mai sinistru, deși în ceea ce privește numărul total al victimelor, comunismul stă de departe pe primul loc (beneficiind, e drept, de mai mult timp și de mai mult spațiu decât experimentul nazist). Ceea ce apropie ambele sisteme este imaginarul ieșirii din istorie și al inaugurării unei ere post-istorice de armonie și perfecțiune, în sens universalist la comuniști, în sens rasial și etnic la naziști. Construcții de tip milenariste de factură religioasă, vizând schimbarea din temelii a lumii [...]. Perfecțiunea de mâine trece prin violeța de azi. Corpul social (sau rasial) trebuie purificat. Printre călăi, se întâlnesc și monștri sadici, cărora chiar le place să ucidă. Cei mai mulți sunt însă banali funcționari ai noii ordini (cazul tipic al lui Eichmann). Nu ucid din plăcere, ci din datorie. Au o misiune istorică de îndeplinit. Pagina trebuie întoarsă cât mai repede, pentru a se instala definitiv armonia." - pag 125-126

trimite pe proddit

Un comentariu:

  1. Au fost mai multe elemente (vechi si noi) care s-au combinat atunci pentru a forma fenomenul nazist, elemente care proveneau din cele mai diverse directii.

    Cred ca cel mai important e curentul romantic din sec XIX, cel mai bine reprezentat in Germania, care a creat ceva subtil, ca o forma de expectativa psihologica si ideologica in majoritatea populatiei, ceva difuz, de fond, ca si cum aceasta lume trebuie inlocuita cu una mai glorioasa, mult mai patrunsa de idealurile unei societati mai spirituale si traditionale. Din punctul asta de vedere, mesianismul nazismului a constat mai mult din prezentarea imaginii acestei lumi romantice decat din imaginea charismatica a lui Hitler.

    Am mai intalnit pe undeva ideea ca germanii au fost umiliti parca prea mult la sfarsitul primului razboi, ca nu au fost lasati sa-si refaca tara, ca nu i-a ajutat nimeni sa scape de perioada aceea de lupte pt putere din perioada Republicii de la Weimar, ca tocmai incercarea de a anihila complet armata unuia din cele mai militariste popoare ale Europei a creat o dorinta subconstienta in inimile milioanelor de soldati germani de a nu lasa sa dispara o parte importanta din identitatea lor, de a nu se lasa calcati in picioare chiar daca fusesera infranti.

    A mai fost si criza economica in care tarile cu industrie puternica au fost cele mai afectate, mai ales Germania, si nesiguranta economica a instaurat in psihicul germanilor conditiile unei stari de asediu care i-a facut susceptibili la influentele oricui le promitea siguranta.

    Da, nazismul nu a fost o manifestare "genetica" aparuta exclusiv din cauza spiritului german. Cand ma gandesc la celelalte fenomene antisemite din restul Europei si la admiratia cotidiana pe care multi o au pentru "nemti", ma gandesc ca fiecare alt popor ar fi putut sa faca ce au facut germanii, doar ca nu au avut educatia sau tehnica lor, cine stie...

    RăspundețiȘtergere