Scrisoarea III - reinterpretare

Scrisoarea III - fragmente piratate și derivate pentru a ilustra în rime, pe letopișețul digital, realități ost-europene p(r)ostmoderne. Dedicat preoțimii.

De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii într-ale crucii;

Veacul nostru ni-l umplură toți demenții şi escrocii...

Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,

Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,

Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,

La enoriași le spune veninoasele-i nimicuri;

Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,

Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.

Şi deasupra tuturora, turma să şi-o recunoască,

Îşi aruncă borâtura bulbucaţii ochi de broască...

În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,

Ne învârt şi ne spun mituri, ne vorbesc filosofie.

Voi iloții! Virtuoşii, stareți peste-aşezăminte,

Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,

Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri

Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...

Tot ce-n ţări ce-s chibzuite, e smintit şi stârpitură,

Tot ce-n al său suflet poartă putrejunea de natură,

Tot ce e perfid şi lacom, șarlatanii și hoțimea,

Toţi sunt venerați aicea şi formează preoțimea,

Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi

Nici ruşine n-au să aibă în smintitele lor guri

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

Vă miraţi cum de minciuna azi la noi nu vă mai trece?

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,

Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

Prea v-aţi arătat arama înșelând această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

Prea v-aţi bătut joc de oameni, de săraci, ca de-obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!

Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;

Știința? este-o nerozie; Viața? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;

Din trecutul de martiriu v-ar privi cel mult ironici.

Cum nu vii tu, Cuza doamne, ca să pui biruri pe ei,

Și-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

Locul lor e-n puşcărie şi la casa de nebuni!

Imagine: Portretul unui Arhidiacon (1877) - de Ilia Repin