Religiile politice

Una din cele mai rǎspândite critici la adresa ateismului, şi una din cele mai uşor de vândut, este aceea cǎ cele mai mari orori ale secolului XX au fost sǎvârşite de cǎtre atei, cei mai invocaţi fiind Hitler (care era teist de fapt) şi Stalin. Însǎ problema este greşit pusǎ, dat fiind faptul cǎ atât extrema dreaptǎ, cât şi extrema stângǎ se bazau pe dogme şi au creat regimuri bazate pe religii politice.

Dar ce este o religie politicǎ.Este o structurǎ ideologicǎ esenţialmente politicǎ, însǎ posedǎ elemente culturale echivalente cu cele religioase, remarcându-se numeroase paralele din punct de vedere social şi ideologic. Existǎ, sau au existat diverse astfel de ideologii, cinci dintre acestea fiind cazuri extrem de interesante: Stalinismul sovietic, maoismul chinez, naţional-socialismul (nazismul) nemţesc, ideologia nord-coreeana Juche şi cea turkmenǎ a lui Niyazov. Sǎ vedem totuşi unde se gǎsesc asemǎnǎrile cu sistemele religioase de gândire.

Diferenţierea Noi-Ei: Orice religie urǎşte celǎlalte religii, iar mai mult de atât, urǎşte ireligiosul. (Deut. 13:3-10, Hadith). Religiile politice de asemenea gǎsesc distincţii: arieni germani vs. evreii şi alţi "untermensch"; proletari&ţǎrani vs "burghejii" capitalişti; [nord-]coreeni vs imperialiştii americani. (vezi şi TLP)

Existǎ mai tot timpul lider(i) carismatic(i) cu puternice accente mesianice, uneori cu succesori clari: Având în vedere cǎ în religii e clarǎ treaba cu figurile mesianice (cu toţii am auzit de Iisus, Mohamed, Moise, etc.) voi enumera figurile din lumea totalitarǎ: Lenin era liderul Revoluţiei din Octombrie (şi încǎ se aflǎ sub formǎ de "moaşte" într-un mausoleu) iar Mao era liderul Marşului cel Lung şi al Revoluşiei din China, Kim Ir-sen era liderul care a scǎpat ţara din jugul japonez. Hitler era Fuhrer, salvatorul naţiunii germane, cu o carismǎ de zile mari; Kim era "Iubitul Conducǎtor", care a scǎpat ţara din jugul japonez, iar fiu-sǎu "Marele conducǎtor", şi, deşi mort de 15 ani, încǎ este "Preşedintele Etern" al RPDC, considerat un spirit etern, nǎscut pentru a salva Coreea; Saparmurat Niyazov şi-a luat titlul de Turkmenbaşi, "Liderul turkmenilor". Toate aceste sisteme sunt cunoscute pentru aceste "culte ale personalitǎţilor". Pe lângǎ asta, mai tot timpul existǎ scrieri considerate centrale ideologiei, biblii ale acestor profeţi: "Das Kapital" luate în contextul scrierilor lui Lenin, "Mein Kampf", "Ruhnama - Cartea sufletului" în Turkmenistan sau "Cǎrticica roşie" a lui Mao în China.

Utopianism pronunţat amestecat cu fatalism: Ideea cǎ acel tǎrâm utopic va veni într-un viitor, poate chiar în timpul vieţii. Chiar dacǎ e Paradisul, Lebensraum-ul, Societatea comunistǎ idealǎ sau ideea Reunificǎrii coreene. Toate sunt considerate inevitabile. Însǎ pentru a putea fi exploataţi, existǎ o şmecherie. Ideea cǎ aceastǎ utopie se aflǎ dupǎ un sacrificiu, o luptǎ, care justificǎ orice mijloace. Apocalipsa înainte de a doua venire, represiunile elementelor reacţionare în stalinism, sau lupta cu celǎlelte rase, din interior şi exterior. De asemenea idologia este consideratǎ ca ceva inerentǎ lumii, dominǎ toate cele 4 dimensiuni. Lumea aşa este, şi viitorul aşa va fi! Cei ce nu sunt de acord sunt orbi sau duşmani. În unele exista şi un impuls de convertire a celorlalţi, de exemplu la ideologiile comuniste. Frica este iarǎşi un element comun al acestora. Frica de influenţe externe, gen Diavol, capitalişti, imperialişti, strǎini precum şi o fricǎ de autoritate, fie ea divinǎ, sau dictatorialǎ. Inexistenţa a unei diferenţe clare dintre cei buni şi cei rǎi, (pǎcǎtoşi, "duşmani ai poporului", etc) fac ca frica sǎ fie interiorizatǎ de cǎtre individ. Individul poate fi oricând învinovǎţit, dar în în acelaşi timp el se simte tot timpul vinovat.

Concluzia ar fi urmǎtoarea. Aceste asemǎnǎri au fost enumerate şi evidenţiate pentru ca cei care vor sǎ declare cǎ religia a contribuit la cultura lumii (mai ales celor care vroiau sǎ includǎ creştinismul în constituţia europeanǎ), sǎ vadǎ de fapt cǎ religia nu face altceva decât sǎ programeze societǎţile spre dictaturǎ. Toate aceste idologii totalitariste s-au suprapus peste complexele memetice (memeplexele) create de religie. Aceste totalitarisme nu au apǎrut din cauza lipsei de religie. Ela au apǎrut din cauza religiei, dictatorii celeşti fiind doar schimbaţi cu dictatori umani. Întreg edificiul ororilor secolului XX este construit pe dogmatismul religios al secolelor de dinainte.