Catrenele lui Omar Haiām

Omar Haiām a fost un poet, matematician, filosof şi astronom persan, cunoscut mai ales pentru catrenele (rubayatele) sale, poezie pe care, dacǎ ar fi trǎit azi s-o scrie în Iran, i-ar fi adus cu siguranţǎ o condamnare la moarte pentru blasfemie. Din acest motiv, Christopher Hitchens îi dedicǎ al doilea capitol din "The Portable Atheist: Essential Readings for the Non-Believer". Iatǎ versiunea în englezǎ a catrenelor, traduse de Richard LaGallienne, şi interpretate superb de cǎtre user-ul Youtube pe nume SpokenVerse:







Dedicat tuturor celor care luptǎ împotriva dictaturii în Iran.

Religiile politice

Una din cele mai rǎspândite critici la adresa ateismului, şi una din cele mai uşor de vândut, este aceea cǎ cele mai mari orori ale secolului XX au fost sǎvârşite de cǎtre atei, cei mai invocaţi fiind Hitler (care era teist de fapt) şi Stalin. Însǎ problema este greşit pusǎ, dat fiind faptul cǎ atât extrema dreaptǎ, cât şi extrema stângǎ se bazau pe dogme şi au creat regimuri bazate pe religii politice.

Dar ce este o religie politicǎ.Este o structurǎ ideologicǎ esenţialmente politicǎ, însǎ posedǎ elemente culturale echivalente cu cele religioase, remarcându-se numeroase paralele din punct de vedere social şi ideologic. Existǎ, sau au existat diverse astfel de ideologii, cinci dintre acestea fiind cazuri extrem de interesante: Stalinismul sovietic, maoismul chinez, naţional-socialismul (nazismul) nemţesc, ideologia nord-coreeana Juche şi cea turkmenǎ a lui Niyazov. Sǎ vedem totuşi unde se gǎsesc asemǎnǎrile cu sistemele religioase de gândire.

Diferenţierea Noi-Ei: Orice religie urǎşte celǎlalte religii, iar mai mult de atât, urǎşte ireligiosul. (Deut. 13:3-10, Hadith). Religiile politice de asemenea gǎsesc distincţii: arieni germani vs. evreii şi alţi "untermensch"; proletari&ţǎrani vs "burghejii" capitalişti; [nord-]coreeni vs imperialiştii americani. (vezi şi TLP)

Existǎ mai tot timpul lider(i) carismatic(i) cu puternice accente mesianice, uneori cu succesori clari: Având în vedere cǎ în religii e clarǎ treaba cu figurile mesianice (cu toţii am auzit de Iisus, Mohamed, Moise, etc.) voi enumera figurile din lumea totalitarǎ: Lenin era liderul Revoluţiei din Octombrie (şi încǎ se aflǎ sub formǎ de "moaşte" într-un mausoleu) iar Mao era liderul Marşului cel Lung şi al Revoluşiei din China, Kim Ir-sen era liderul care a scǎpat ţara din jugul japonez. Hitler era Fuhrer, salvatorul naţiunii germane, cu o carismǎ de zile mari; Kim era "Iubitul Conducǎtor", care a scǎpat ţara din jugul japonez, iar fiu-sǎu "Marele conducǎtor", şi, deşi mort de 15 ani, încǎ este "Preşedintele Etern" al RPDC, considerat un spirit etern, nǎscut pentru a salva Coreea; Saparmurat Niyazov şi-a luat titlul de Turkmenbaşi, "Liderul turkmenilor". Toate aceste sisteme sunt cunoscute pentru aceste "culte ale personalitǎţilor". Pe lângǎ asta, mai tot timpul existǎ scrieri considerate centrale ideologiei, biblii ale acestor profeţi: "Das Kapital" luate în contextul scrierilor lui Lenin, "Mein Kampf", "Ruhnama - Cartea sufletului" în Turkmenistan sau "Cǎrticica roşie" a lui Mao în China.

Utopianism pronunţat amestecat cu fatalism: Ideea cǎ acel tǎrâm utopic va veni într-un viitor, poate chiar în timpul vieţii. Chiar dacǎ e Paradisul, Lebensraum-ul, Societatea comunistǎ idealǎ sau ideea Reunificǎrii coreene. Toate sunt considerate inevitabile. Însǎ pentru a putea fi exploataţi, existǎ o şmecherie. Ideea cǎ aceastǎ utopie se aflǎ dupǎ un sacrificiu, o luptǎ, care justificǎ orice mijloace. Apocalipsa înainte de a doua venire, represiunile elementelor reacţionare în stalinism, sau lupta cu celǎlelte rase, din interior şi exterior. De asemenea idologia este consideratǎ ca ceva inerentǎ lumii, dominǎ toate cele 4 dimensiuni. Lumea aşa este, şi viitorul aşa va fi! Cei ce nu sunt de acord sunt orbi sau duşmani. În unele exista şi un impuls de convertire a celorlalţi, de exemplu la ideologiile comuniste. Frica este iarǎşi un element comun al acestora. Frica de influenţe externe, gen Diavol, capitalişti, imperialişti, strǎini precum şi o fricǎ de autoritate, fie ea divinǎ, sau dictatorialǎ. Inexistenţa a unei diferenţe clare dintre cei buni şi cei rǎi, (pǎcǎtoşi, "duşmani ai poporului", etc) fac ca frica sǎ fie interiorizatǎ de cǎtre individ. Individul poate fi oricând învinovǎţit, dar în în acelaşi timp el se simte tot timpul vinovat.

Concluzia ar fi urmǎtoarea. Aceste asemǎnǎri au fost enumerate şi evidenţiate pentru ca cei care vor sǎ declare cǎ religia a contribuit la cultura lumii (mai ales celor care vroiau sǎ includǎ creştinismul în constituţia europeanǎ), sǎ vadǎ de fapt cǎ religia nu face altceva decât sǎ programeze societǎţile spre dictaturǎ. Toate aceste idologii totalitariste s-au suprapus peste complexele memetice (memeplexele) create de religie. Aceste totalitarisme nu au apǎrut din cauza lipsei de religie. Ela au apǎrut din cauza religiei, dictatorii celeşti fiind doar schimbaţi cu dictatori umani. Întreg edificiul ororilor secolului XX este construit pe dogmatismul religios al secolelor de dinainte.

Iran, Twitter şi Anonymous (sau ce se mai întâmplǎ prin teocraţia mea favoritǎ)

Preluat de pe Neuro-Gamer.ro [defunct], se leagǎ de religie doar în sensul în care e vorba de evenimentele politice din Iran, o Teocraţie şiitǎ care jinduieşte la focosul nuclear sǎ spargǎ niscaiva atomi peste Israel:

Pe data de 12 iunie, au avut loc alegeri prezidenţiale în Iran, preşedintele Ahmadinejad câştigând în mod detaşat, şi în mod cel puţin ciudat, din primul tur. Şi asemeni cazului din Republicii Moldova, suporterii opoziţiei au ieşit în stradǎ, potrivit BBC, fiind o gloatǎ lungǎ de 9 km. Şi ca-n orice autocraţie care se respectǎ, s-a dat drumul instant la represiune şi cenzurǎ. Însǎ existenţa Internetului a început sǎ complice lucrurile şi douǎ fenomene nǎscute în era digitalǎ, Revoluţiile Twitter/Facebook şi comunitatea Anonymous probabil vor avea un impact însemnat asupra desfǎşurǎrii evenimentelor. Şi totuşi, despre ce e vorba şi de unde a pornit?

Ca mijloc de transmitere a informaţiei, Internetul s-a transformat dintr-o reţea de schimb facil de informaţie între cercetǎtori, în anii '70, într-un mijloc de comunicare cu implicaţii enorme. Fenomenul numit azi Web 2.0 a fǎcut ca revista TIME sǎ acorde premiul Persoana Anului 2006 internautul, cel a cǎrui contribuţie la democratizarea informaţiei şi dispersarea conţinutului generat de utilizatori (user-generated content) a fost dramaticǎ. Wikipedia, YouTube, Facebook precum şi comunitatea Linux sunt doar câteva din cele mai importante realizǎri ale lui homo digitalis.

Una din cele mai interesante fenomene culturale nǎscute din strǎfundurile World Wide Web-ului este comunitatea 4chan. Site-ul 4chan.org a apǎrut ca o versiune occidentalǎ a unui imageboard japonez, şi anume Futaba Channel (2chan). Genul acesta de site permite schimbul liber de imagini, iniţial de anime/manga, ulterior altele, fiind împǎrţit în diverse categorii, în funcţie de subiect (/a/ pt anime/manga, /v/ pt. jocuri, sau /jp/ pt. lucruri legate de japonia). Însǎ una din categorii, acela de Random, denumit /b/, a prins viaţǎ şi a devenit ceva total nou. Una din caracteristicile acestui tip de forum este cǎ permite postarea în mod anonim, utilizatorii aceştia primind ca username "Anonymous". Aceastǎ anonimitate, care absolva utilizatorul de reponsabilitate în ceea ce priveşte conţinutul postat (doar pornografia infantilǎ este interzisǎ), face ca secţiunea /b/ sǎ semene cu peretele veceurilor publice, unde fiecare scrie ce vrea. Însǎ impactul în ceea ce priveşte Internet culture a fost imensǎ, site-ul fiind o fabricǎ de meme. De la Lolcats pînǎ la bufniţa ORLY, de la enervantul "Chocolate Rain" pânǎ la farsa Rickrolling, toate au ieşit din maşinǎria 4chan.

Însǎ aceastǎ comunitate, ale cǎrui valori sunt "(auto-)ironia, cinismul, provocarea şi Lulz-urile", duc de ceva vreme o campanie socialǎ de foarte mari dimensiuni, împotriva bisericii Scientologe, folosind identitatea colectivǎ asumatǎ prin acest site: "Anon(ymous)" (Pe lîngǎ asta au contribuit şi la arestarea unui pedofil canadian, Chris Forcand, în 2007). Încercarea bisericii respective de a cenzura un video în care apare Tom Cruise a avut un efect de bumerang, numit "efectul Streisand", iar comunitatea s-a mobilizat pentru a se apǎra, şi descoperind pericolul reprezentat de ceea ce mulţi numesc o sectǎ, au început sǎ organizeze proteste. Datoritǎ faptului cǎ scientoligii sunt cunoscuţi pentru politica de "fair game", prin care oricine criticǎ biserica devine ţintǎ legitimǎ, protestatarii îşi ascund feţele, de obicei în spatele unor mǎşti Guy Fawkes, precum cel din V for Vendetta. Imaginea personajului lui Alan Moore este, consider eu potrivitǎ, având în vedere natura oarecum anarhicǎ şi anti-establishment a grupului Anonymous. De asemenea este imposibil sǎ nu observi paralele evidente cu comunitatea Fight Club, din romanul omonim al lui Palahniuk. Asemǎnǎri ce se regǎsesc şi în "Regulile Internetului", întocmit de cǎtre /b/.

Un alt fenomen destul de mediatizat, cel puţin la noi în ţarǎ, a fost revolta alegǎtorilor de la Chişinǎu, în urma alegerilor parlamentare din 5 aprilie. Ca urmare a unei campanii asimetrice purtate de cǎtre Partidul Comuniştilor, şi victoriei lor la alegeri, aproximativ 15.000 de protestatari au ieşit în stradǎ, evenimentele soldându-se cu 3 morţi si peste 250 de rǎniţi, precum şi cu incendierea clǎdirii parlamentului. Una din aspectele interesante ale acestor manifestaţii a fost utilizarea Internetului de cǎtre participanţi, pentru a se organiza şi pentru a raporta informaţii. Tag-ul #PMAN (de la Piaţa Marii Adunǎri Naţionale, locul protestelor) a fost printre primele ca frecvenţǎ pe Twitter în acele zile. Facebook-ul, LiveJournal precum şi site-urile independente de ştiri colcǎiau de informaţie în acele zile, informaţie ce se dorea cenzuratǎ (televiziunea de stat dǎdea desene animate cu veveriţe şi alte emisiuni în acest rǎstimp). Potrivit Foreign Policy însǎ, care are o analizǎ foarte bunǎ pe aceastǎ temǎ, şi în timpul revoltelor din decembrie 2008, din Grecia, s-a folosit Twitter-ul pentru disipare de informaţie (sub tag-ul #griots). Existǎ şi pe TED un video interesant (vezi finalul articolului) despre noile metode de comunicare oferite de Internetul de acum, iar mediatizarea imediatǎ a cutremurului din Sichuan, China, din 12 mai 2008, se datoreazǎ imposibilitǎţii cenzurǎrii informaţiilor ce pleacǎ pe aceastǎ cale.

Şi care este relevanţa acestor douǎ fenomene pentru situaţia din Iran? În primul rând noile tehnologii permit rǎspândirea rapidǎ a acestor informaţii. Twitter a anulat o operaţiune de maintenance pentru ca sǎ poatǎ fi folosit de cǎtre protestatari. Tot prin acest serviciu s-au organizat atacuri virtuale de tip DDOS împotriva site-urilor guvernamentale. De asemenea comunitatea Anonymous a creat un site special dedicat Iranului, pentru a informa internauţii din aceastǎ ţarǎ cum pot circumnaviga cenzura impusǎ de guvern. The Pirate Bay are link pe prima paginǎ cǎtre acest site, iar Internetul se mobilizeazǎ pentru a susţine ceea ce mulţi denumesc "Revoluţia Verde" (dupǎ culoarea electoralǎ a candidatului opoziţiei, Mir-Hossein Mousavi). Deocamdatǎ protestele sunt în toi, şi se pare cǎ au început arestǎrile, însǎ Ahmadinejad nu-şi dǎ seama cǎ se pune cu o altǎ faţǎ a comunitǎţii internaţionale, şi nu are de-a face cu ONU, ci cu Internetul, cu o organizaşie îmbǎtrânitǎ, ci cu o mişcare socialǎ dinamicǎ.

"Because none of us are as cruel as all of us. We are Anonymous. We are Legion. We do not Forgive. We do not Forget." The Internet is here, domnule Ahmadinejad.

Cum scapi de şobolani, the holy way

Important Things with Demetri Martin
Power - Creedocide
www.comedycentral.com
Joke of the Day Stand-Up Comedy Free Online Games

BOR si expozitia lui von Hagens

Gunther von Hagens, zis şi „Doctorul Moarte”, este un tip extraordinar. Se ocupǎ cu plastifierea cadavrelor, şi din pǎcate am ratat expoziţia Bodies, cu aceste cadavre atunci când a avut loc la Budapesta. Cei de la Gardianul anunţǎ însǎ cǎ este posibil sǎ se organizeze şi la Bucureşti acestǎ expoziţie. Ghiciţi însǎ cine s-a trezit sǎ comenteze! Exact, BOR-ul.

Contactati de noi, reprezentantii BOR s-au aratat ingrijorati de o astfel de expozitie in Romania, motivand ca prin aceasta este lezata demnitatea umana. [...]

Referitor la posibila organizare a unei expozitii de cadavre plastifiate in tara noastra, am cerut parerea pr. conf. univ.dr. Gheorghe Istodor, de la Facultatea de Teologie din Constanta, care ne-a declarat urmatoarele: “Biserica Ortodoxa Romåna ia act cu ingrijorare cu privire la incercarea de a expune in Romånia cadavre in numele artei postmoderne. Ingrijorarea noastra vine din faptul ca este lezata demnitatea umana si respectul pe care noi trebuie sa-l avem fata de persoana umana si dupa ce aceasta a sucombat. Respectul fata de cei adormiti, implicit fata de trupurile acestora, are temei revelational, trupul celui adormit trebuind sa se intoarca in pamåntul din care a fost luat (Ecleziastul II, 7). De asemenea, trupul este chemat si harazit invierii celei de obste. Nu putem sub nici o forma accepta o asemenea profanare. De aceea, trebuie, prin marturie si reactie consistente, venite de la autoritati, sa ne opunem unei astfel de initiative.”

Mi se pare de râsul curcilor reacţia BOR, din urmǎtoarele motive:

- În primul rând, mi se pare ipocrizie ca un reprezentant BOR sǎ vorbeascǎ despre "demnitatea umanǎ". Ei sunt cei care folosesc memoria celor morţi ca armǎ de şantaj emoţional în congregaţiile pe care le conduc. Banii încasaţi, şi netaxaţi de cǎtre stat, pentru "pomenirea celor morţi", care ulterior contribuie la colesterolul ridicat al lu' nenea preotu'. O organizaţie care trǎieşte pe victimizarea oamenilor, pe tratarealor ca nişte untermench pǎcǎtoşi nu poate arǎta cu degetul când vine vorba de demnitate umanǎ, când ei sunt primii care spun: "Nu eşti demn!".

- Invocarea învierii ca un fapt este de-a dreptul SF. Sunt curios cum de trupul mortului o sǎ fie reconstruit la înviere, având în vedere cǎ este foarte posibil ca mai mulţi oameni sǎ fi avut în componenţa trupului lor aceleaşi molecule. Aceia ce fac? Probabil domnu va lua moleculele din trupurile pǎcǎtoase. Ei oricum ard în iad şi n-au nevoie de înviere.

- Se poate observa iarǎşi natura anti-intelectualǎ a clerului, având în vedere faptul cǎ denatureazǎ adevǎrul, denumind exponatele "artǎ postmodernǎ". Da, întradevǎr existǎ şi artǎ în operele domnului von Hagens, însǎ este important sǎ nu uitǎm faptul cǎ el este în primul rând un doctor, iar aceste cadavre au un rol educaţional foarte important.

Sper sǎ se organizeze expoziţia. Şi sper sǎ mergem cît mai mulţi. Pun pariu cǎ la capitolul impresie artisticǎ, bate moaştele la orce orǎ.

BONUS: Ein playlist pe YouTube

De ce?

Sǎ crezi în secolul XXI în divinitatea este ca şi cum ai crede în Moş Crǎciun la vârsta de 21 de ani. Absurd. Suntem o specie care se mandreşte cu faptul cǎ suntem unici "în creaţie" din cauza faptului cǎ gândim. Ne-am şi denumit, în mandria noastrǎ, "homo sapiens". Însǎ ne minţim odraslele de fiecare datǎ când le traducem acest nume. Nu gândim chiar atât de mult. O majoritate copleşitoare a omenirii crede încǎ într-un dictator ceresc. Crede în magie, în minuni, în deochi şi cristale, în energii şi draci, în îngeri şi OZN-uri.

A existat o perioadǎ în istoria europei când religia domina absolut. Se chema Evul Mediu, iar anglofonii i-au spus "The Dark Ages". Ne uitǎm la talibani, şi recunoaştem instant faptul cǎ barbarismul islamist este parcǎ "din evul mediu". Însǎ mantra pe care şi-o repetǎ credinciosul este cǎ "religia mea nu-i aşa". Ba este. Este retrogradǎ, paternalistǎ, misticǎ, şi scoate la ivealǎ tot ce este mai rǎu dintr-un om. Divinitatea este cea mai bunǎ justificare pentru orice injustiţie. Vina dispare când (crezi cǎ) ai "creatorul" de partea ta.

Acest blog este o revoltǎ la adresa celor care cred ca un text antic, plin de crime cumplite, de barbarisme, de furie divinǎ, este ceea ce le dǎ superioritate moralǎ. Este împotriva celor care aratǎ spre noi şi zic: "imoralilor"

Nu vreau o societatea în care principala virtute sǎ fie imbecilitatea. Eu vreau sǎ mǎ ridic la statutul de "homo sapiens". Eu vreau ca omenirea sǎ prospere prin raţiune, nu sǎ se închine. Nu vreau teocraţie. Nu vreau sǎ trǎiesc în "Marea Jamahǎrie Ortodoxǎ a Dunǎrii de Jos". Şi din pǎcate, încet încet...