vineri, 24 februarie 2012

Discuții despre oameni și câini

De ceva vreme în România, subiectul câinilor fără stăpân este de mare actualitate. Au curs șiroaie de text pe walluri de Facebook și pagini de ziare online și offline. Dezbaterea este încă în toi, și, din păcate, mult prea înfierbântată. Nefiind nici stăpân de câini, nici victimă de mușcătură, am stat în tribune și am urmărit liniștit meciul. Țin să spun că simulacrul de dezbatere legat de maidanezi a mustit de la bun început a discurs panicard și emotiv. 

Pe de o parte avem asociațiile pentru protecția animalelor și fanii aferenți, oameni pro drepturile animalelor, adesea de sex feminin, care încearcă să ațâțe sentimente materne, prezentând căței inocenți, timizi, cu urechile lăsate, privind adesea din spatele unor gratii. Se înțelege că frica din ochii lor este rezultatul abuzului uman, această specie trufașă care s-a auto-impus dumnezeu pe pământ deși este o bestie sălbatică ahtiată după sânge. Omul dezumanizat și neomul umanizat. Adesea șmecherii sentimentaliste ce nu trec de nivelul unei emisiuni de teleșoping.

De partea cealaltă, am găsit într-adevăr agresivitate umană, sub forma unui discurs la fel de emotiv. Am văzut echivalări simpliste între specii diferite, precum câini și șobolani (că deh, sunt tot animale), de către aceeași oameni care resping punerea semnului egal între animalul om și câine. De asemenea, tabăra anti-maidanezi a avut grijă să prezinte fiecare atac canin cu lux de detalii, dorind să stârnească instincte. Imaginile, căci fac cât o mie de cuvinte, îmi înfățișau câini cu colții la vedere, aproape turbați. Tabloul ce se dorea conturat era oglinda celeilalte: câinele ca pericol etern, aproape că nu se cerea stârpirea întregii specii. Din nou, sentimentalisme în stil Știrile de la ora 5.

Din păcate nu cred că așa trebuie discutată o problemă, iar scuza că a intervenit repetitivitatea și uzura răbdării nu merge. N-ai nervi să porți această discuție, te retragi, nu te apuci de otevisme viscerale. Voi fi primul care recunoaște că există o problemă majoră cu câinii vagabonzi, în unele orașe e nevoie de intervenție rapidă, și eutanasierea este inevitabilă, având în vedere numărul lor mare. Însă nu cred că toți câinii trebuie uciși, castrarea fiind o soluție pentru indivizii non-agresivi - și cred că avem suficienți veterinari care pot face diferența. Iar castrarea și eliberarea ar trebui să fie o măsură provizorie, până se pun la punct centre de câini în mai toate orașele. Nu cred că dreaptul la viață e sacrosant la câini, dar nu cred nici că asta ne dă dreptul să utilizăm euthanasia drept panaceu. La fel cum eliberarea lor în masă nu e răspunsul potrivit pentru condițiile mizere din hingherii. Și în final tot discursul ar trebui să pună în balanță și suferințele cauzate animalelor de către o soluție sau alta, (luând în considerare și soarta câinelui castrat și „eliberat” în lunile de iarnă cu minus țîșpe grade, în care disperarea ar putea transforma chiar și indivizii neagresivi în dulăi disperați de foame).

Personal, vreau să văd date, analize, puncte pro și contra, costuri și avantaje, căci altfel dialogul rămâne la stadiul de lătrături și rațiunea zboară pe geam. (O astfel de abordare „rațională” observ în insistența de a arăta că prima lege ce ține de drepturile animalelor ține a fost dată de regimul nazist. Un argument valid care nu încearcă absolut deloc să demonizeze prin asociere negativă...)

PS. S-a pus de mai multe ori în discuție dacă limita empatiei umane ar trebui să fie specia ce s-a botezat homo sapiens, sau ar trebui să se extindă să includă și alte specii, cum ar fi de exemplu canis lupus familiaris. Însă despre asta, data viitoare.
trimite pe proddit

4 comentarii:

  1. adevarul e la mijloc25 februarie 2012, 16:25

    "Am văzut echivalări simpliste între specii diferite, precum câini și șobolani (că deh, sunt tot animale), de către aceeași oameni care resping punerea semnului egal între animalul om și câine."
    Da,eu sunt unul care a facut o asemnenea echivalare,si nu numai cu sobolanii,ci cu toate animalele pe care omul le omoara ca sa le manance,sau ca sa se distreze(a se vedea vanatoarea,sa nu-mi spuna cineva ca aia la Balc omoara mistreti ca n-au ce manca-ei,nu mistretii).Si de unde pana unde ar trebui pus semnul egal intre animalul om si caine?Adica,dupa tine,omul e egal cu cainele???Sau cainele cu omul?
    "Voi fi primul care recunoaște că există o problemă majoră cu câinii vagabonzi, în unele orașe e nevoie de intervenție rapidă, și eutanasierea este inevitabilă, având în vedere numărul lor mare."
    Corect.La mine in oras(PLoiesti),cel putin in zona unde locuiesc eu,la marginea orasului,langa Gara de vest,cred ca e valabila situatia descrisa de tine.
    "Iar castrarea și eliberarea ar trebui să fie o măsură provizorie, până se pun la punct centre de câini în mai toate orașele."
    Centre de caini platite din banii cui?Asa cum tie,mie si altor persoane necrestine nu ne convine sa se construiasca rahatul ala de catedrala din banii nostri,si sa fie platiti parazitii de popi din banii nostri,tot asa mie,care nu iubesc cainii(am voie,nu?),nu-mi convine sa se construiasca aceste centre din banii mei.Cine vrea religie,sa si-o plateasca.Cine vrea centre de caini,unde acestia sa stea si sa fie hraniti si adapostiti pana vor muri de batranete,sa doneze pentru ele.
    Personal,nu am nimic cu cainii,doar ca nu ma omor dupa ei.Unii sunt chiar simpatici.Destui si de destule ori au sarit la mine,fara macar sa ma fi uitat inspre ei,sau sa fi scos vreun sunet.Intr-o zi mi-a fost mila de unul care tremura de frig,era in perioada aia de ger crancen.Niciodata n-am dat cu o piatra intr-un caine care sa nu ma fi atacat in prealabil.Ba nu,mint,am dat chiar azi dupa niste caini care fugarisera o pisica(imi plac pisicile),mai-mai s-o prinda,bafta ei ca a gasit un pom(unele nu-s asa norocoase),si statea in pom amarata,iar dulaii se tolanisera confortabil langa pom la soare,asteptand-o sa coboare.Apropo,de pisicile atacate de caini,de ce nu zice nimeni nimic,sau ele n-au drepturi?
    Si nu cred ca foamea ii face agresivi.Aia morti de foame se gudura pt.ceva de mancare si fug cat ii tin picioarele daca te faci ca iei o piatra de jos.Agresivi sunt cei care sunt hraniti de catre diverse persoane binevoitoare pe spatiul public,si considera acele persoane stapanii lor,si teritoriul respectiv teritoriul lor,care trebuie aparat de orice strain care are ghinionul sa treaca pe acolo.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Agresivi sunt cei care sunt hraniti de catre diverse persoane binevoitoare pe spatiul public,si considera acele persoane stapanii lor,si teritoriul respectiv teritoriul lor,care trebuie aparat de orice strain care are ghinionul sa treaca pe acolo." - Foarte corect.

    RăspundețiȘtergere
  3. Date si analize obiective au fost prezentate inca de ani de zile, daca se aplicau solutiile eficiente acum nu mai aveam probleme. De exemplu Vier Pfoten are o abordare foarte rationala, la fel si FNPA etc., dar la tembelizor sunt chemati sa-si dea cu parerea mai degraba vedete si alti bagatori in seama, care n-au idee despre complexitatea subiectului.

    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  4. „Si de unde pana unde ar trebui pus semnul egal intre animalul om si caine?”

    Șobolanul e animal, câinele e animal, omul e animal. Specii diferite, același regn.

    "Agresivi sunt cei care sunt hraniti de catre diverse persoane binevoitoare pe spatiul public,"

    O categorie de oameni care merită un șut în gât sunt babele care hrănesc potăile de bloc, da nu le iau în casă. Ar trebui găsită o modalitate prin care dacă hrănești un animal din fața blocului să fii considerat juridic stăpânul lui și tras la răspundere pt ce face

    RăspundețiȘtergere