joi, 10 iunie 2010

De ce tot vorbesc ateii de moralitate?

"Ce mă mai zaibesc [?] oamenii ce își irosesc timpul cu subiecte gen “Moralitatea nu depinde de religie”. Ce vreți să obțineți voi atunci când încercați a o sută una oară să-i convingeți pe creștinopați că noi, de fapt, nu mâncăm copii?[...]"

Lex îl completeazǎ la secţiunea de comentarii:
"Mulţi atei au un fetiş cu moralitatea, [...] vor să demonstreze că sunt ultramorali iar religioşii sunt imorali.[...]"


Ce vrem sǎ demonstrǎm:
Sunt parţial de acord cu Lex, într-adevǎr o mare parte din discursul ateilor se învârte în jurul chestiunii de moralitate, iar motivul este evident. Dat fiind faptul cǎ una din ideile cele mai rǎspândite este faptul cǎ religia (sau mai bine spus divinitatea) este indispensabilǎ pentru ordinea moralǎ a lumii, se creeazǎ douǎ idei avantajoase pt establishmentul religios: o necesitate artificialǎ pentru existenţa religiei ca stabilizator social şi o demonizare a poziţiei non-religioase, ca pericol moral pt comunitate. Astfel, ateii se confruntǎ cu o stereotipizare de "oameni imorali", imagine ce poate fi dusǎ pânǎ la extrema în care ateii sunt un pericol social, şi deci sunt necesare mǎsuri proactive. Existǎ un fetiş pentru moralitate, pentru cǎ în mare parte, statutul de minoritate "indezirabilǎ" se datoreazǎ percepţiei de oameni imorali, când dovezile aratǎ cǎ lipsa religiei nu este un o sursǎ de imoralitate, iar credinţa în divinitate nu este un garant al moralitǎţii.


Un pic de fetiş: Sursa moralitǎţii
Şi dacǎ tot suntem la capitolul moralitate, este interesant cum oamenii încǎ se mint cum cǎ moralitatea ar avea origini divine, când de fapt este din ce în ce mai clar cǎ empatia stǎ la baza moralitǎţii (nu e coincidenţǎ faptul cǎ psihopaţii nu pot empatiza cu alţi oameni). E de ajuns sǎ te gândeştii cum ai explica ce e bine şi ce e rǎu unui copil mic. Când eşti întrebat "De ce nu e bine sǎ furi, minţi, ucizi, etc." rǎspunsul tǎu nu va fi "Pentru cǎ aşa a zis Doamne-doamne". Întotdeauna explicaţia se învârte în jurul ideii de daunǎ la adresa celuilalt, şi de empatizare cu statutul de victimǎ - "Nu minţii pt cǎ nici ţie nu ţi-ar plǎcea sǎ ţi se spunǎ minciuni", "Nu fura pt cǎ nici ţie nu ţi-ar conveni sǎ ţi se ia ceva ce e al tǎu", etc. Este evident, dacǎ stai sǎ te gândeşti 5 minute, cǎ valorile morale derivǎ din statutul nostru de fiinţǎ socialǎ, iar iluzia unei "morale obiective", adicǎ una datǎ de zei, este doar o eroare umanǎ. Faptul cǎ oamenii împǎrtǎşesc aceleaşi valori morale de bazǎ nu înseamnǎ decât cǎ oamenii sunt în mare mǎsurǎ la fel. De altfel, moralitatea se poate scana prin rezonanţǎ magneticǎ funcţionalǎ (fMRI).
trimite pe proddit

7 comentarii:

  1. "zaibesc" = "plictisesc". Asta-i avantajul de a avea colegi moldoveni de dincolo de Prut. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @jaymz
    interesting. Invat ceva nou in fiecare zi. :)

    @bezbojnicul
    Well said. Nu mi s-a intamplat niciodata sa fiu stereotipizata astfel in persoana (doar putin in recente discutii cu misionarii mei), dar parca simt o intepatura de fiecare data cand se vorbeste la stiri sau la TV de "valori crestine", "bun crestin" si se presupune ca, doar fiindca omul e "bisericos" sau "spiritual", e in mod automat demn de admiratie. O astfel de stereotipizare e inradacinata adanc e in constiinta noastra colectiva. Din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Stiu eu raspunsul: "de prosti"!

    RăspundețiȘtergere
  4. acshully, zaibesc=mă irită, mă enervează sau, cel mai exact, *mă satură până în gât*.
    Asta e ajantajul să fii moldovenea de dincolo de Prut :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Mie mi s-a intamplat sa fiu numita ”comunista", iar pe prietenul meu l-au numit unii "satanist", doar pentru ca am spus ca nu credem intr-un zeu. Morala ridica destul de multe probleme, pentru ca fiecare religie si-o revendica si o interpreteaza altfel, iar oamenii care se delimiteaza de orice cult ajung sa fie considerati imorali. Totusi, criminali, violatorii, hotii si altii ca iei (considerati imorali de societate) sunt credinciosi, in marea lor majoritate.
    Am avut la un moment dat o discutie, cu o matusa de-a mea care e foarte bisericoasa, care mi-a spus ca face lucuri bune mai ales de frica iadului.
    Acum nu vreau sa par superioara crestinilor, probabil nu sunt, dar eu fac lucruri bune din dragoste fata de oameni si mai ales pentru ca stiu ca nu exista nicio divinitate si prin urmare nu are cine sa-i ajute pe cei care imi cer mie ajutorul. Exprimarea mea e posibil sa lase de dorit, dar eseurile lui Bertrand Russell exprima ce vreau sa spun, daca aveti timp sa le citi vi le recomand. Se gasesc pe net, in multe locuri, sau la linkul asta http://www.amazon.com/Writings-Bertrand-Russell-Routledge-Classics/dp/0415472385/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=books&qid=1276460904&sr=1-1

    RăspundețiȘtergere
  6. When Good is recognised in the World
    Evil has been learned.

    dao de jing

    RăspundețiȘtergere