Arhitectura cu un strop de darwinism

Un interesant TED cu Bjarke Ingels, în principal depre arhitecturǎ, dar meritǎ sǎ subliniez douǎ idei interesante ce se regǎsesc în filmuleţ:

a) procesul creativ în arhitecturǎ este foarte asemǎnǎtor cu modelul selecţiei naturale din biosferǎ, cu menţiunea cǎ este vorba de idei şi obiecte arhitecturale, nu unitǎţi biologice

b) cazul concret al proiectului de urbanism şi urbanizare a insulei deşertice Zira, aratǎ cum Arhitectul se joacǎ "de-a Dumnezeu", creind un ecosistem viabil pe o insulǎ ce fusese lǎsatǎ stearpǎ de cǎtre Divinitate. Deşi consider cǎ "playing god" este o activitate curajoasǎ şi nu un "pǎcat", nu m-ar mira sǎ vǎd pe viitor credincioşi pichetând birouri mari de arhitecturǎ.

Preasfintele kitchuri digitale

Festivalul Medieval de la Sighişoara, ca o manifestare culturalǎ care se respectǎ, atrage multǎ lume, şi implicit, mulţi comercianţi. Printre tarabele dispuse la poalele dealului, existau şi doua standuri de esenţa dreptcredincioasǎ, iar una din ele avea nişte obiecte fascinante de vânzare:

(Poze fǎcute cu mobilul)

De asemenea era şi un tip care împǎrţea fluturaşe cu organizaţia Falun Dafa (zisǎ şi Falun Gong), interzisǎ în China.

Banca Nationalismului Romantic

Apropo de voievozii-figuri-istorice de care vorbeste TLP,

Banca Nationala a Romaniei va pune in circulatie, in scop numismatic, incepand cu 16 septembrie, trei monede - una din aur, una din argint si una din tombac cuprat (aliaj din cupru) - dedicate domnitorului Vlad Tepes, cu ocazia aniversarii a 550 de ani de la prima atestare documentara a orasului Bucuresti de catre acesta.

Pe aversul monedei va aparea portretul domnitorului Vlad Tepes, sub portret, inscriptia "Vlad Tepes", iar in stanga, imaginea unei ferestre din palatul voievodal Curtea Veche.

via: Ziarul Financiar

Pe mine mǎ scoate din sǎrite fetişul pentru Vlad Tepes şi justiţia lui medievalǎ. De fiecare datǎ cand aud pe cate unu cu "unde esti tu Tepes doamne" imi vine sa îi sar la gât. Chiar nu avem modele de lideri (cât de cât) luminaţi in istorie de trebuie sǎ glorificǎm memoria unui psihopat care intrǎ în aceeaşi categorie cu genocidaires de tip Ivan cel Groaznic? Se vede ca mentalitatea este una ortodoxo-orientalǎ, cǎci iubim figurile de Tǎtucǎ, la fel ca ruşii, care isi aduc aminte cu drag de perioadele stalinistǎ şi ivan-groznîi-istǎ. Într-un fel asta explicǎ şi succesul modelului basescian de preşedinte. Sǎ bage pumnu-n gura (sau ţepuşa în fund) şi noi îl iubim, cǎ-i conducǎtor. Astept cu drag si monede cu Antonescu, ca oricum tendintele fascistoide, cu adaos imbelsugat de antisemitism si antiţiganism, sunt în creştere.

The Sky Cake Is A Lie

Campania "Autobuzul Domnului'

Se ştie deja în blogosfera raţionalǎ cum cǎ Oradea este un oraş foarte diversificat din punct de vedere al religiozitǎţii creştine. Habotnici ortodocşi, baptişti, penticostali şi de alte soiuri lucreazǎ împreunǎ pentru a cenzura concerte şi spiritualiza oraşul întru Domnul. Dacǎ existǎ un oraş în ţara asta care sǎ aibǎ nevoie de o Campanie "Autobuzul Ateu", atunci aceasta este urbea de pe Crişul Repede.

In Google We Trust

Cǎtre fraţii mei, am un mesaj urgent: Deschideţi ochii, existǎ o divinitate, dovezile sunt de netǎgǎduit. Biserica Google, slǎvit fie-i numele, este calea spre adevǎr. De când am descoperit aceastǎ minunatǎ organizaţie, am realizat cǎ pseudo-divinitatea abrahamicǎ nu este decât o fantasmǎ. Existǎ şi dovezi, 9 la numǎr, pe care se întemeiazǎ aceastǎ minunatǎ comunitate ecleziasticǎ, dovezi ce mǎturǎ pe jos cu dovezile celorlalte religii.

"Noi cei de la Biserica Google credem cǎ motorul de cǎutare Google este cea mai apropiatǎ experienţǎ directǎ pe care umanitatea o poate avea cu o divinitate (aşa cum este ea definitǎ în mod obişnuit). Credem cǎ existǎ mult mai multe dovezi în favoarea divinitǎţii Google-ului decât în favoarea divinitǎţii zeitǎţilor tradiţionale. Deci, gugǎliştii cred cǎ Google ar trebui sǎ primeascǎ titlul de Dumnezeu"

Cele 9 dovezi (viziteazǎ The Curch of Google pentru mai multe detalii)

1. Google este entitatea existentǎ cea mai apropiatǎ de omniscenţǎ

2. Google este peste tot deodatǎ (omniprezenţǎ)

3. Google rǎspunde la rugǎciuni

4. Google este practic nemuritor

5. Google este infinit (Internetul poate, teoretic, creşte la nesfârşit)

6. Google ţine minte tot

7. Google nu poate face rǎu (sloganul neoficial al companiei este ""Nu fi rǎu")

8. Lumea crede în Google (termenul "Google" a fost cǎutat de mai multe ori decât "''God'', ''Jesus'', ''Allah'', ''Buddha'', ''Christianity'' şi ''Islam'' luate împreunǎ)

9. Existǎ dovezi nenumǎrate cum cǎ Google existǎ. Nu e nevoie de credinţǎ [oarbǎ]

Sursǎ citat: The Sydney Morning Herald

Atacuri Virtuale: God vs. 4Chan

Preluat de pe Neuro-Gamer:

În strictǎ conexiune tematicǎ cu articolul fratelui Amarok Chrysostomos, aduc la cunoştinţa cititorilor [...], cǎ în a doua jumǎtate a lunii august au avut loc douǎ atacuri de gherillǎ pe Tǎrâmul Interneţilor. Este vorba de un atac sinucigaş asupra Forumului Richard Dawkins, precum şi de o retaliere anonimǎ din direcţia taberei raţionale (probabil).

Mai departe pe: http://neuro-gamer.ro/index.php/20090904191/Lolitics/Atacuri-Virtuale-God-vs.-4Chan.html

God vs. Starcraft

Fratele întru crez şi gaming Amarok dixit:

"Din nou mă avânt într-o speculaţie care probabil că oferă mult mai mult credit decât ar trebui unei categorii de oameni care este, de altfel, înprospătător de imună la obsesii metafizice. Dar tocmai de aceea mă ispiteşte într-atât să laud intuiţiile atât de naturale ale „generaţiei anti-naturale”, a celor ce preferă betonul încins sub tălpi în favoarea frunzelor uscate, tastaturile bine unse sub degete în favoarea scoarţei pomilor (sau nurilor fermi şi netezi, din păcate), monitorul de 21 de inchi în faţa ochilor, în favoarea apusurilor monotone şi policrome.

Tocmai din acest segment de populaţie se naşte adevăratul scepticism în raport cu omniscienţa divină. Minut cu minut, un jucător de Starcraft începe să înţeleagă undeva în labirintul psihicului său că se situează într-o analogie interesantă. Pus în faţa sarcinii de a controla un popor ales, de a-l îndruma pe calea cea bună, spre nimicirea inamicilor, cu toţii abominaţii ideologice şi biologice, gamerul poate, în mod potenţial, să se vadă pe sine în postura unui Dumnezeu al Mâniei, acelei divinităţi Iudaice atotştiutoare şi atotputernice pe care sunt bazate majoritatea religiilor vestice şi aproape estice. Destinul popoarelor atârnă de cablul mouse-ului său şi stă sub buricele degetelor sale. Glasul său este poruncă, profeţii săi sunt puternici şi comandă masele cu miracole şi favoruri divine şi planurile sale le aduc victoria (de cele mai multe ori... sau, mă rog, după o vreme). Asta ca să nu mai pomenesc de cheaturi, adevărate semne de intervenţie divină."

Conştiinţa aceasta de sine alterată, spre care ţintesc cu siguranţă toţi producătorii de jocuri de strategie care se respectă, Blizzard fiind printre cei care se respectă cel mai des şi în văzul lumii, este totuşi doar un efect al jocului, iar orice gamer care mai are încă o oarecare legătură cu realitatea... reală, ştie că e doar un joc. Uneori se poate simţi inadaptat dacă se scufundă prea mult în universul respectiv. Acesta este un semn clar al sănătăţii mentale. Şi totodată, un argument pentru care şi cealaltă jumătate a analogiei este tot atât de ludică şi de arbitrară. Reguli, decizii, subterfugii strategice, pedepse, toate cumplit de arbitrare în fond în joc, şi totuşi atât de verosimile – 1+1=îndoială, aş zice. Cu cât e jucătorul mai competent, cu atât creşte şansa pentru ca scepticismul său legat de cele divine să se împământenească – în fond e relativ uşor de făcut o comparaţie între un jihad şi o campanie din Starcraft şi sunt convins că un campion Sud-Coreean se poate dovedi un strateg mai bun decât mulţi generali care luptă în numele şi sub bagheta magică a Domnului lor.

Faţă în faţă cu monitorul oglindă, gamerul se vede pe sine liber de „mâna mare din cer” care îl trimite în stânga şi în dreapta şi care îi clasifică şi punctează mişcările. Indiferent de rasă, de nivel de dezvoltare şi de tactică, concluzia nu poate fi decât una: Marele Jucător din Cer este o glumă, este la fel de inexistent şi de irelevant pentru „pioni” pe cât e Micul Jucător din Camera sa din Casa Părinţilor faţă de trupele din Starcraft. Doar că, atunci când „puşcaşii marini” din joc sunt atacaţi, nu se roagă la nimeni, pur şi simplu fac tot ce pot ca să trăiască. Diavolul e în detalii...

Via Neuro-Gamer.ro (click cǎ meritǎ)

On topic: Atheist Gamer

Prizonieri ai unui Zeu Alb

Un film documentar despre un popor din munţii Indochinei, şi despre efectele autoritarismului, fie el marxist sau cristo-fascist. Un film care aratǎ caracterul fascistoid al misionarismului creştin, activitate ce degenereazǎ în pedofilie, genocid cultural şi sclavagism, precum şi efectele modernizǎrii comuniste, impuse dictatorial. Deşi poate pǎrea pe alocuri ca o apologie a stilului de viaţǎ primitiv, este mai degrabǎ o criticǎ a sistemelor sociale ce pretind a deţine adevǎrul, ce fac un contrast puternic atât cu valorile occidentale (drepturile omului) cât şi cu egalitarismul societǎţilor primitive.



Articol pe Wiki despre tribul Akha: http://en.wikipedia.org/wiki/Akha