Dansând până plouă, ca amerindienii!

Știre apărută azi în „Adevărul de Iași”:

Chiar în timp ce zeci de șamani se rugau duminică seara, de la ora 18.00, la copia totemului făcător de minuni a zeului Tlaloc „Chaneco” pentru aducerea ploii, la Iaşi tuna şi fulgera, iar în cele din urmă s-a declanşat o furtună care a durat jumătate de oră.

Reprezentanţii Incintei Ceremoniale „Toma Cozma", acolo unde este expusă copia totemului „Chaneco”, cunoscută în special pentru aducerea ploii, susţin că rugile pentru îndreptarea vremii le-au fost ascultate, iar sculptura a înfăptuit o nouă minune prin furtuna care s-a stârnit dumincă seara, de la ora 18.00, chiar când s-a început Dansul Zeului Ploii. În Incinta Ceremonială se aflau în acel interval circa 50 de persoane.

„Considerăm că nu este o simplă coincidenţă faptul că la noi s-a făcut dans pentru ploaie, iar afară a început furtuna exact de la ora 18.00, când s-a oficiat ritualul închinat zeului Tlaloc", susţine Vasilica Onofrei, consilier relaţii publice la Incinta Ceremonială „Toma Cozma".

Totemul făcător de minuni a lui Tlaloc „Chaneco” a fost primit în dar pe 12 iulie de către șamanul locului Mihai Mărgineanu de la Vraciul Clement Haralamb, vieţuitor la Muntele El Mirador din Mexic, pisc numit și Tlalocatepetl (Muntele Tlaloc).

„Încrustat" cu jad şi alte pietre preţioase, întocmai precum originalul de pe Muntele Tlaloc, copia totemului făcător de minuni este mai mică ca dimensiune, dar feţele taumaturgice mărturisesc că puterea de binefacere este aceeaşi.

Până pe 15 august, în fiecare duminică, de la ora 18.00 se oficiază Dansul Zeului Ploii Tlaloc „Chaneco”, cu ritualuri pentru ploaie, pentru izbăvirea din necazuri şi supărări, iar totemul va rămâne în centrul incintei ceremoniale spre a fi folosită de șamani și popor.


Later Edit: Dați click pe articolul sursă! :)

Statuia lui Traian cu cateaua si identitatea nationala

Citez dintr-o fițuică artistică orădeană, despre identitatea națională și toate cele:

[...]în 153 de ani, baba cultura s-a lăsat călărită de toți vlăjganii ajunși la putere. de aici și frumoasa tradiție a știrilor de la ora 5. indiferent ce hram purta zdrahonul, bunătățile frământate de la vladimirescu la ceaușescu sunt aceleași: ortodoxia, latinitatea, dacii, continuitatea pe aceste meleaguri, țăranul român, porțile europei, doamne nu uita de noi, într-un cuvânt identitatea românească. așadar orice cretin care nu-și pote număra nici degetele de la mână are insomnii din cauza etnogenezei.

taică-meu a primit daciadele și cenaclul flacăra, acum defunct. când credeam că anii 90 au avut efectul secundar de a mă scuti de îndobitocirea patriotică, națiunea arată că nu m-a uitat. aperitivul e statuia lui traian din bucurești, quintesență a identității naționale. împăratul e înfățișat într-o prometeică goliciune, legănând patriarhal fuziunea dintre trupul lupoaicei și cățaua cu franjuri la gât. după dureroasa și zbuciumata istorie a neamului românesc la nord de dunăre, două milenii nu au reușit să ne dea ceva mai decent decât un nene cu puța mică, pasionat de câini și de războaie.

ce m-a amuzat la reacția norodului e isteria întinării celor sfinte prin prezentarea explicită a celor necurate. 40 de ani de morală socialistă și 20 de pupat moaște ne-au convins că pe noi, românii, ne-a adus barza. sau viezurele. sau mânzul. dacă artistul i-ar fi tras chiloți pe cur, era perfect. oricum, traian ne reprezintă societatea și devenirea mai presus de orice intelectual, artist, martir sau drept între popoare. spiritul românesc asta înseamnă: să stai la cucul gol cu cățaua în brațe și să-ți șoptești: sunt urmașul lui traian… și alte adevăruri tulburătoare.

precum faptul că oricâte filme protocroniste se fac, dacii nu au construit piramide. iar un trib care nu a lăsat în urmă niciun grafitti cu scorillo+dochia=sex nu e tocmai muma civilizației. adevărul tulburător e următorul: moștenirea constă în 3 cuvinte, opinci și o mașină ieftină. și niște ratați ce dorm mai bine noaptea închipuindu-și că totul ar putea fi altfel dar nu e. burebista e scos tot la 20 de ani ca un muppet strămoșesc să ne amintească… ce, de fapt? poate să ne facă să uităm că românia e o țară ridicol de săracă, populată de viezuri, jderi, mânji și alte jivine cu drept de vot. că nimic nu funcțonează, că arta e prăfuită și mincinoasă, iar cultura se face la standul de bere? că evoluăm spre analfabetizmul ancestral? că odată deschise porțile cetății, puii de daci nu se opresc din alergat până la madrid, unde mihai devine miguel și mirela devine mirella?

vă întreb: nu e umilitor pentru o națiune puternică, suverană, europeană, completați cu ce doriți, ca în 2012 să-și ridice fustele ca proasta târgului și să ne arate că pe dedesubt nu s-a spălat de deșteptarea națională din secolul xix? sau unora le place așa, natur… fiindcă nimic nu merge fără proști. și doar repetând, repetând, repetând ajung proștii să identifice pereții unui tomberon cu cerul albastru. dar oricâți voievozi și sfinți pictăm pe el, tot a gunoi miroase.[...]

Jihadisti anti-extremism

Ahlu Sunna Waljama'a ("Majoritatea") sau ASWJ este un grup paramilitar somalez constând în musulmani sufiști moderați ce se opun milițiilor islamice radicale al-Shabaab. ASWJ luptă pentru a opri impunerea Wahhabismului în Somalia și a unei forme stricte de șariat și pentru a proteja tradiția islamică moderată (sunnito-sufistă) a țării și opiniile religioase moderate. Grupul a devenit cunoscut în 2008, în momentul în care a pornit o revoltă armată anti-extremistă ca reacție la distrugerea mai multor morminte conținând sfinți sufiști. Grupul se opune interzicerii muzicii, a narcoticului local Khat și utilizării pedepsei capitale și tăierii de membre ca forme de pedeapsă.

Miliția a purtat numeroase victorii împotriva grupului talibanoid al-Shabaab, actualmente făcând parte din guvernul federal somalez, cu 5 portofolii ministeriale.

Tot în legat de Somalia, în localitatea Garissa din estul Kenyei, locuită majoritar de etnici somalezi, au avut loc atacuri cu grenade și arme de foc asupra creștinilor din mai multe biserici. Atacurile brutale, marca al-Shabaab et Co. (supărați pe ajutorul dat de Kenya guvernului federal somalez) par să fi oripilat opinia publică kenyană într-atât încât Consiliul Suprem al Musulmanilor Kenyani a spus că musulmanii vor organiza miliții cetățenești pentru protejarea bisericilor din Garissa, și oriunde or mai cere creștinii. Liderul Consiliului a afirmat că „dat fiind faptul că acei creștini sunt o minoritate acolo, musulmanii consideră că aceștia trebuie protejați cu orice preț”

Între timp, în Mali, au loc evenimente foarte similare cu cele care au determinat formarea grupului somalez „Majoritatea”. Șapte morminte ale unor sfinți musulmani au fost distruse în ultimele zile în orașul Timbuktu de către gruparea radicală Ansar Dine, și aceștia au amenințat că vor distruge toate mausoleele pe care le consideră „păgâne” și toate moscheile ce conțin astfel de „sfinți”. În „orașul celor 333 de sfinți” - inclus pe lista patrimoniului UNESCO -, acesta nu este un lucru mărunt. Ba mai mult, procurorul-șef al Curții Penale Internaționale a afirmat că aceste acțiuni s-ar încadra la capitolul „crime de război”. 

Evenimentele sunt similare cu distrugerea statuilor budiste de la Bamyan, din Afghanistan, doar că aici e vorba de distrugeri inter-musulmane. E timpul ca lumea islamică să preia modelul somalez de jihad anti-taliban și să să facă curățenie în ograda cu orătănii de sorginte extremistă, înainte ca istoria lor să fie anihilată de târnăcoape și picamăre.

Neamurile dacilor din Pakistan

În timp ce poporul încă rumegă adevărurile tulburătoare scornite de diverși generali, o știre fascinantă circulă pe interneții anglofoni, oarecum legată de strămoșii noștrui daci.

Despre ce este vorba? În nordul Pakistanului, în provincia cu nume de țesătură moale, locuiește un popor zis Burusho ce vorbesc limba Burushaski. Din cauză că acest popor de buruși locuiește la Cuca Măcăii, limba lor  burușească fusese doar superficial studiată, și se crezuse, până acum, că e o limbă izolată, fără frați sau surori. O limbă forever-alone. Însă lingvistul Ilija Casule (interviu cu el aici), ca un bun cercetător ce este, a luat limba, a întors-o pe toate părțile, a studiat-o din toate unghiurile și și-a dat seama că e înrudită cu limbile indo-europene. Veți spune că nu-i mare scofală, când ne gândim că o mare parte din limbile din jur sunt indo-europene, fie din grupa indiană, gen hindi, punjabi sau rromani, fie din grupa iraniană, precum persana, paștuna sau tadjika.

Dar ca lucrurile să fie interesante, se pare că descinde dintr-o limbă paleo-balcanică (da, balcanică), cel mai probabil frigiana.

De frigieni s-ar putea să fi auzit. Au migrat acum vreo 3 milenii din zona Balcanilor în Anatolia, unde au și întemeiat un stat propriu. Au devenit celebri - via „legendele olimpului” - datorită regelui Midas, urmărit de blestemul aurului mai ceva ca Roșia Montană, a regelui Gordius, care a inventat nodul la căștile de mp3player și datorită bonetei purtate de popor, similar cu cel dacic, care prin secolul XVIII a devenit simbolul revoluționarilor de pretutindeni și element de heraldică (latino)americană.

Ei bine, limba aceasta a frigienilor (despre care se cunosc mai multe decât despre limba dacilor, apropo) este grupată de obicei alături de așa numitele limbi paleo-balcanice, împreună cu alte limbi precum greaca antică, macedoneana antică, ilira, daca, traca, venetica sau altele mai puțin cunoscute. Relația dintre aceste limbi este subiect de intensă dezbatere, dată fiind precaritatea informațiilor rămase. Sunt daca și traca aceeași limbă, dialecte a unei singure limbi, limbi întrudite? Sunt daca și ilira înrtudite, după cum pare să sugereze faptul că multe din cuvintele noastre „rămase de la daci” au echivalent în albaneză (vezi: brad, barză, viezure, mânz, copac)? Sunt frigiana și daca înrudite, însemnând că dacii au rubedenii lingvistice în Pakistan?

Burushaski - răspândire

Dintre aceste limbi, doar două se știau c-ar fi supraviețuit până-n ziua de azi, și anume greaca veche, devenită neo-greacă și ilira, devenită albaneză. Ipoteza lui Casule ar adauga și frigiana între supraviețuitoare - se credea c-ar fi dispărut prin secolul V e.n. - sub forma limbii burushaski, ajunsă în Pakistan, cred unii, o dată cu armatele lui Alexandru Macedon. De altfel prin zonă, legenda descendenței din ostașii lui Alexandru cel Mare, însă doar paștunii din Afghanistan par să aibă niște gene grecești (pe la 2%). Totuși, acești Burusho par să aibă similitudini genetice nu cu cei din balcani, semn că au adoptat limba frigină cu minim de amestec genetic, ci cu popoarele din jur și cu țiganii Sinti (din spațiul germanofon). Dovadă că universul are simțul umorului.

Un întreg număr al Jurnalului de Studii Indo-Europene - revista la care ar da interviuri Funeriu, dacă ar fi lingvist - va fi dedicat acestui subiect. Ceea ce nu-i un lucru mărunt. O ipoteză fascinantă, ce ar putea deschide noi direcții de cercetare în lingvistica indo-europeană.