Abecedarul micuțului creștin

Acum câteva luni, într-un garaj plin de lemne și „almanahe” numai bune de aprins focul cu ele, am descoperit Abecedarul Micuțului Creștin, manual de religie tipărit în '92 „cu aprobarea Comisiei Patriarhiei Române pentru Învățământ Religios în Școlile de Stat”. Răsfoind printre ridicolele-i lecții, mi-am dat seama că îmi era cunoscut ce citeam și că în școala primară am învățat și eu din ăst manual plin de povețe importante.

Trecând peste rugăciuni și exerciții de tip „casa Domnului se cheamă ...”, am selectat câteva mostre de lecții. Unele, par a fi un fel de maxi-haiku-uri pravoslavnice de tip:

Vin paștile,

Copii vopsesc ouă,

Ce mișto e creștinismul.

Apoi vine celebra poveste cu Vasilică cel spitalizat de Doamne-Doamne, despre care s-a vorbit și în presă (fiind acolo vorba de versiunea reeditată a manualului).

Dar musca de pe colivă este o parabolă wtf, hibrid între Iisus și Kafka. Povestea verișorilor ortodocși ai lui Grigorie de Samsa.

Dansând până plouă, ca amerindienii!

Știre apărută azi în „Adevărul de Iași”:

Chiar în timp ce zeci de șamani se rugau duminică seara, de la ora 18.00, la copia totemului făcător de minuni a zeului Tlaloc „Chaneco” pentru aducerea ploii, la Iaşi tuna şi fulgera, iar în cele din urmă s-a declanşat o furtună care a durat jumătate de oră.

Reprezentanţii Incintei Ceremoniale „Toma Cozma", acolo unde este expusă copia totemului „Chaneco”, cunoscută în special pentru aducerea ploii, susţin că rugile pentru îndreptarea vremii le-au fost ascultate, iar sculptura a înfăptuit o nouă minune prin furtuna care s-a stârnit dumincă seara, de la ora 18.00, chiar când s-a început Dansul Zeului Ploii. În Incinta Ceremonială se aflau în acel interval circa 50 de persoane.

„Considerăm că nu este o simplă coincidenţă faptul că la noi s-a făcut dans pentru ploaie, iar afară a început furtuna exact de la ora 18.00, când s-a oficiat ritualul închinat zeului Tlaloc", susţine Vasilica Onofrei, consilier relaţii publice la Incinta Ceremonială „Toma Cozma".

Totemul făcător de minuni a lui Tlaloc „Chaneco” a fost primit în dar pe 12 iulie de către șamanul locului Mihai Mărgineanu de la Vraciul Clement Haralamb, vieţuitor la Muntele El Mirador din Mexic, pisc numit și Tlalocatepetl (Muntele Tlaloc).

„Încrustat" cu jad şi alte pietre preţioase, întocmai precum originalul de pe Muntele Tlaloc, copia totemului făcător de minuni este mai mică ca dimensiune, dar feţele taumaturgice mărturisesc că puterea de binefacere este aceeaşi.

Până pe 15 august, în fiecare duminică, de la ora 18.00 se oficiază Dansul Zeului Ploii Tlaloc „Chaneco”, cu ritualuri pentru ploaie, pentru izbăvirea din necazuri şi supărări, iar totemul va rămâne în centrul incintei ceremoniale spre a fi folosită de șamani și popor.


Later Edit: Dați click pe articolul sursă! :)

Cinemagraf abrahamic

“And the eye-in-the-sky is watching us all.”

Casino (1995) - via

Bosonul naibii, zis și „a lui Higgs”

Bosonul Higgs este adesea denumit „particula lui Dumnezeu” de către mass media mioritică, poreclă inspirată, potrivit Wiki, din titlul cărții lui Leon Lederman „Particula Dumnezeu: Dacă Universul e răspunsul, care este întrebarea?” (The God Particle: If the Universe Is the Answer, What Is the Question?). Cu toate că traducerea din engleză a fost făcută tendențios, interesant e că inițial Lederman a vrut să o denumească "the goddamn particle" adică „particula Dumnezeu să-l blesteme”, „particula Doamne fute-o” sau tradus mai liber „particula naibii”, însă editorul s-a împotrivit, din motive oarecum lesne de înțeles. 

Termenul ce face trimiteri spre teologie a contribuit la popularizarea fizicii particulelor, în general, și experimentului de la CERN, în particular, căci unii văd în această descoperire științifică o validare a propriei teologii. Totuși, mulți oameni de știință (și nu numai) dezaprobă utilizarea acestei porecle, deoarece exagerează importanța particulei. Chiar dacă s-ar dovedi experimental că există - ceea ce aproape c-a avut loc -, rămân suficiente probleme de rezolvat în domeniul fizicii particulelor.  

Sincer, un nume mult mai potrivit ar fi „particula lui Higgs”, dar nu multă lume o auzit de „Hix ăsta”, spre deosebire de Doamne-doamne, de care a auzit tot poporul. Încă aștept cu interes postularea „particulei lui Zamolxe”. Până atunci corespondentul științific al publicației britanice The Guardian a desemnat, în urma unui concurs, un alt pseudonim pentru bosonul Higgs: „bosonul sticlă de șampanie”. Pe lângă faptul că nu este un nume ce frizează grandomania, noua poreclă a fost considerată mai bună deoarece potențialul Higgs are forma similară fundului respectivei sticle de șampanie și așa este ilustrată de regulă în prezentările de fizică.

Deceniul 2000 și dumnezeu

Partea I


Partea a II-a

Icoana din Primăria Oradea

În caz că nu știați icoanele sunt omniprezente nu doar în școli, ci și prin toate instituțiile publice. Inițial am crezut că e doar opera murăturilor numite funcționare, care, pentru a reproduce atmosfera rurală de care au fost forțate să se despartă de tov. Ceaușescu, au „sfințit” locul prin niște icoane, să fie „ca acasă”. Probabil de multe ori așa și era, însă mega-icoana din Sala Mare a Primăriei Oradea - sala unde se țin ședințele Consiliului Local - mai mult ca sigur că n-a fost adusă de tanti Mărié de la ghișeul 8. Totuși n-ar trebui să mă mire o icoană de aproximativ 1,60 x 1,20 m în țara autobuzelor sfinte și a drapelelor binecuvâtate.

După cum puteți vedea, e o imagine a zeiței fertilității, ce păzește, asemeni unui titan, orașul de pe Crișul Repede, simbolizat prin clădirea primăriei suprapus peste ruina cetății. Din păcate pictorul a lipsit la cursul de perspectivă la școală, iar primăria a ieșit cum a ieșit. Imaginea sursă (de pe blogul La Firul Cărții):

O altă imagine din presa locală, de la o conferință ținută recent. La acea masă, de obicei se iau deciziile din cadrul Consiliului Local, consiliu ce cuprinde și persoane non-ortodoxe.

În caz că ați uitat, în România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee. iar cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult. Cel puțin așa spune legea cultelor...

Am fost la Expo Dumnezeu

Dupǎ cum am promis, am fost sǎ vǎd Catholic Expo - Târgul Internaţional de Veşminte, Icoane, Statuete, Cărţi şi Obiecte Bisericeşti, ce are loc la Oradea. Iatǎ ce am vǎzut (click pt a mǎri pozele):

Domnul acesta, ce era acolo cu familia, avea un stand axat pe biblie. M-au atras citatele lipite, şi am avut surpriza sǎ descopǎr un citat ce nu avea ce cǎuta acolo. Puteţi s-o gǎsiţi? Hint. Meritǎ citite şi restul. Unele mi s-au pǎrut de-a dreptul ironice.

Diverse obiecte tradiţionale catolice: madonne fosforescente, bidoane cu apǎ (probabil) sfinţitǎ (mijloc) şi lumînǎri cu curcubeu, cam gay zic eu (stânga).

Tineret credincios: Un stand de vin liturgic, precum şi potenţiali clienţi, cel mai probabil absolvenţi de teologie.

Straie preoţeşti. Mi-a fost lene sǎ întreb care e haina cu Swarowski, şi din moment ce n-am obervat-o, înseamnǎ cǎ era neimpresionantǎ.

...şi aparatul automat de brodat. Şi oamenii domnului se automatizeazǎ, cǎci suntem totuşi în secolul XXI, n'est-ce pas?

Cǎ veni vorba de automatizǎri, iatǎ şi celebra toacǎ automatǎ. Aştept cu interes toaca semiautomatǎ Avtomat Kristosa 33 (AK-33)

Standurile mai aveau la ofertǎ pentru oamenii domnului:

Mobilier şi tâmplǎrie...

...cruci de 1,50 m înalţime...

...finisaj pentru acoperişul bisericii (merge cu crucea de mai sus)...

...plotter (adicǎ imprimantǎ) pt material textil, sǎ-ţi printezi afişe, scene biblice sau chiar icoane...

...precum şi alte zorzoane sfinte.

O cǎlugǎriţǎ lauretanǎ (jos) şi încǎ douǎ... nonlauretane (sus)

Sǎ mai aud eu vreodatǎ cǎ se vaitǎ clerul cǎ "sǎrbǎtorile religioase - Paştele, Crǎciunul - au devenit prea comerciale". Nu de alta da între un târg de materiale de construcţii, sau un târg de carte şi acest târg sfânt mare diferenţǎ nu este. Religia e business as usual.

Pentru încǎ douǎ galerii foto, vedeţi articolele de la Adevǎrul (img) şi Bihoreanul (img). Singurul lucru de care-mi pare rǎu e cǎ n-am vǎzut "candela magne...ǎǎǎ... zburǎtoare" în acţiune.

PS. În drum spre casǎ, am vǎzut Autobuzul lui Dumnezeu

PPS. O imagine artisticǎ sǎ închei blogpostul cu o notǎ pozitivǎ.

Şamanul mioritic

Scutǎ introducere

Se ştie faptul cǎ numeroase religii folosesc (sau foloseau) substanţe halucinogene pentru a induce şamanilor viziuni mistice, facilitând, în concepţia lor, o legǎturǎ între lumea materialǎ şi cea spiritualǎ. Asemenea practici erau rǎspândite în Grecia şi Egiptul antic, India sau în Americi - se presupune cǎ Misterele Eleusine ar fi avut o componentǎ psihedelicǎ, iar ciupercile psylocibe erau denumite de azteci "ciuperci divine" ("teonanacatl"). Astǎzi, în Amazonia peruanǎ încǎ se utilizeazǎ ayahuasca în practici şamanice tradiţionale, iar Biserica Amerindianǎ din Oklahoma, SUA, în cel mai pur spirit de ipocrizie, a primit dreptul de a folosi peyote în ritualuri religioase, în timp ce restul populaţiei nu se poate bucura de experienţe mistice.

Pacientul vizionar

Şi iatǎ aflu cǎ şi la noi în ţarǎ existǎ oameni ce reuşesc sǎ intre în contact cu divinitǎţi prin consum (involuntar, ce-i drept) de ciuperci. Citez din Monitorul de Suceava:

Un bărbat în vârstă de 29 de ani, din localitatea Gulia-Dolhasca, a ajuns, joi, în stare gravă la Spitalul Judeţean Suceava, după ce a mâncat ciuperci otrăvite. Pacientul, Mihai B., s-a prezentat la Unitatea de Primire a Urgenţelor în jurul orei 15.00, cu o stare generală bună, dar cu simptomele unui delir mistic, ceea ce înseamnă că avea viziuni legate de religie. Bărbatul se ruga la Dumnezeu şi striga în gura mare că-l vede pe Isus Hristos, motiv pentru care medicii nu exclud posibilitatea ca intoxicaţia cu ciuperci să-i fi declanşat o afecţiune psihică.

„Comunicarea cu el era destul de dificilă. Este posibil să fi fost o intoxicaţie cu ciuperci, deoarece în cursul zilei de ieri (n.r. joi), a mâncat ciuperci culese din pădure. Este posibil, prin încrucişări, să se fi strecurat o substanţă halucinogenă, care să dea astfel de manifestări. Vom încerca, în urma stabilizării lui, şi dacă suntem convinşi că nu a suferit efecte secundare, cum ar fi hepatopatii sau nefropatii provocate de substanţa toxică, să-l evaluăm şi psihiatric. Şi asta, pentru a vedea dacă nu cumva acest consum ocazional de ciuperci este şi momentul declanşării unei psihoze”, a arătat purtătorul de cuvânt al Spitalului Suceava, dr. Tiberiu Brădăţan [...]

Sunt convins cǎ mulţi ar lua la mişto ideea cǎ Iisus îi vorbeşte lui Mihai B. şi mulţi considerǎ cǎ un ins care stǎ la taclale cu Dumnezeu, asemeni lui Moise, e bun de dus la medic. Sau mai bine zis, un om ce aude vocea lui Dumnezeu, cǎci vorba aia: "Când vorbeşti cu Dumnezeu se numeşte rugǎciune, însǎ când Dumnezeu vorbeşte cu tine se numeşte schizofrenie"

De ce tot vorbesc ateii de moralitate?

GoodCat are o dilemǎ:

"Ce mă mai zaibesc [?] oamenii ce își irosesc timpul cu subiecte gen “Moralitatea nu depinde de religie”. Ce vreți să obțineți voi atunci când încercați a o sută una oară să-i convingeți pe creștinopați că noi, de fapt, nu mâncăm copii?[...]"

Lex îl completeazǎ la secţiunea de comentarii:

"Mulţi atei au un fetiş cu moralitatea, [...] vor să demonstreze că sunt ultramorali iar religioşii sunt imorali.[...]"

Ce vrem sǎ demonstrǎm:

Sunt parţial de acord cu Lex, într-adevǎr o mare parte din discursul ateilor se învârte în jurul chestiunii de moralitate, iar motivul este evident. Dat fiind faptul cǎ una din ideile cele mai rǎspândite este faptul cǎ religia (sau mai bine spus divinitatea) este indispensabilǎ pentru ordinea moralǎ a lumii, se creeazǎ douǎ idei avantajoase pt establishmentul religios: o necesitate artificialǎ pentru existenţa religiei ca stabilizator social şi o demonizare a poziţiei non-religioase, ca pericol moral pt comunitate. Astfel, ateii se confruntǎ cu o stereotipizare de "oameni imorali", imagine ce poate fi dusǎ pânǎ la extrema în care ateii sunt un pericol social, şi deci sunt necesare mǎsuri proactive. Existǎ un fetiş pentru moralitate, pentru cǎ în mare parte, statutul de minoritate "indezirabilǎ" se datoreazǎ percepţiei de oameni imorali, când dovezile aratǎ cǎ lipsa religiei nu este un o sursǎ de imoralitate, iar credinţa în divinitate nu este un garant al moralitǎţii.

Un pic de fetiş: Sursa moralitǎţii

Şi dacǎ tot suntem la capitolul moralitate, este interesant cum oamenii încǎ se mint cum cǎ moralitatea ar avea origini divine, când de fapt este din ce în ce mai clar cǎ empatia stǎ la baza moralitǎţii (nu e coincidenţǎ faptul cǎ psihopaţii nu pot empatiza cu alţi oameni). E de ajuns sǎ te gândeştii cum ai explica ce e bine şi ce e rǎu unui copil mic. Când eşti întrebat "De ce nu e bine sǎ furi, minţi, ucizi, etc." rǎspunsul tǎu nu va fi "Pentru cǎ aşa a zis Doamne-doamne". Întotdeauna explicaţia se învârte în jurul ideii de daunǎ la adresa celuilalt, şi de empatizare cu statutul de victimǎ - "Nu minţii pt cǎ nici ţie nu ţi-ar plǎcea sǎ ţi se spunǎ minciuni", "Nu fura pt cǎ nici ţie nu ţi-ar conveni sǎ ţi se ia ceva ce e al tǎu", etc. Este evident, dacǎ stai sǎ te gândeşti 5 minute, cǎ valorile morale derivǎ din statutul nostru de fiinţǎ socialǎ, iar iluzia unei "morale obiective", adicǎ una datǎ de zei, este doar o eroare umanǎ. Faptul cǎ oamenii împǎrtǎşesc aceleaşi valori morale de bazǎ nu înseamnǎ decât cǎ oamenii sunt în mare mǎsurǎ la fel. De altfel, moralitatea se poate scana prin rezonanţǎ magneticǎ funcţionalǎ (fMRI).

Istoria schizofrenica, sau Cum devin miturile realitate?

Mare surprizǎ zilele trecute. Îmi picǎ în mânǎ un manual de clasa a 5-a de istorie şi deschid manualul cu gândul cǎ o sǎ descopǎr o lecţie de istorie, dar, surprize surprize, dau peste o lecţie de religie. Iar rǎsfoind, am mai descoperit câteva "fapte" istorice.



Dar sǎ începem desigur cu începutul. Una din primele lecţii este cea în care se discutǎ apariţia omului, iar manualul este de-a dreptul schizofrenic în aceastǎ privinţǎ. În timp ce elevului îi sunt prezentate etapele evolutive ale omului, un infobox îl informeazǎ pe acelaşi elev de ce zice Geneza. Iar ca sǎ fie varza completǎ, la sfârşitul lecţiei elevul aflǎ cǎ (cicǎ) cercetǎrile ştiinţifice nu ar explica "în mod absolut limpede" apariţia omului, aşa cǎ "savanţii" (sǎ fie "ruşi"?) se gândesc cǎ poate ar trebui luatǎ în considerare şi pǎrerea religiei. (Probabil în curând vom afla cǎ pe primul homo erectus l-a chemat Prometeu, iar neandertalienii au murit atunci când Cain i-a dat un bolovan în cap la Abel).



Ceva mai la mijlocul manualului urmeazǎ douǎ lecţii de propagandǎ religioasǎ de toatǎ frumuseţea, prezentate în urmǎtoarele 3 imagini. În timp ce citiţi ţineţi minte urmǎtoarele:

1. În anul 1 e.n Irod cel Mare era mort de 4 ani (vezi Wikipedia)
2. Noul Testament e o foarte proastǎ sursǎ istoricǎ, şi şi atunci e nevoie de interpretare serioasǎ, riguros-ştiinţificǎ, nu de credinţǎ oarbǎ. (vezi Bart Ehrman şi Oenoanda)
3. Informaţiile disponibile legate de viaţa unui anume profet evreu pe nume Ioşua (Iisus) nu prea existǎ (vezi Ubi Dubium Ibi Libertas)
4. Dumnezeul creştin este tot Yahve (vezi partea din Biblie numitǎ Vechiul Testament)
5. Interpretǎrile teologice ale diverselor ritualuri magice, precum purificarea prin apǎ sau canibalismul simbolic nu ţin de istorie.
6. Împǎratul Constantin cel Mare nu a vǎzut semnul crucii înainte de bǎtǎlia de la Podul Milvian, ci semnul Chi-Ro (Labarumul)
7. Atenţie la harta de la imaginea 3. Observaţi gradul de creştinare în spaţiul mioritic.




Revenim la o nouǎ dozǎ de religie, în lecţia Pǎgânism şi Creştinism, unde, pe lângǎ informaţii istorice, elevul mai primeşte şi o pastilǎ ideologicǎ, prin care el trebuie sǎ înţeleagǎ cǎ erezia (faţǎ de stat şi Bisericǎ) este o abatere iar poporul român s-a creştinat în timp ce s-a format (sau invers?). De observat menţiunea cvasi-marxistǎ potrivit cǎruia diferenţele de avere au dus poporul la erezie.



Trebuie totuşi sǎ precizez faptul cǎ autorii sunt capabili sǎ descrie fenomene religioase din persepectivǎ istoricǎ, dovedint cǎ pot face asta la capitole precum "religia animistǎ a primitivilor" sau "religia musulmanǎ" (vezi mai jos). Problema e cǎ domnii Valentin Bǎluţoiu şi Constantin Vlad au uitat sǎ-şi scoatǎ ochelarii ideologici la capitolul Iisus (de fapt capitolul Creştinism), şi, ce-i şi mai grav, e cǎ au primit aviz de la Ministerul Educaţiei! Trist.

Cu "mantuitorul", ati mintit poporul!

Sursǎ.

Oameni religioşi - copii abuzaţi

"[...]Abuzarea copiilor este doar una din numereasele efecte secundare ale dependenţei noastre faţǎ de superstiţiile religioase.

[...]De asemenea, copiii nu doar cǎ se nasc neabuzaţi, ci sunt şi profund anti-religioşi. (Dacǎ vǎ îndoiţi de acest fapt, încercaţi sǎ luaţi dulcurile de Halloween de la un copil de 4 ani, promiţându-i de 100 de ori mai multe dulciuri dupǎ moarte!)

Copiii au o viziune empiricǎ, secularǎ, raţionalǎ şi fundamental ştiinţificǎ. De fapt, evoluţia competenţelor în mintea unui copil urmǎreşte direct metoda ştiinţificǎ. De exemplu, în primi câţiva ani de dezvoltare, copilul începe sǎ recunoascǎ cauzalitatea, umǎrind un obiect cu privirea sau întorcând capul la vreun sunet, dupǎ care vine "pemanenţa obiectelor", cum ar fi recunoaşterea faptului cǎ o minge aflǎtǎ sub o pǎturǎ este încǎ acolo, dezvoltând ulterior o capacitate de a rezolva probleme cu aceste obiecte. Pe mǎsurǎ ce copilul îşi continuǎ dezvoltarea, aceste capacitǎţi de soluţionare a diverselor probleme se rafineazǎ printr-o utilizare mult mai formalǎ a logicii în toate aspectele vieţii: identitate, limbaj, valori, etc.

La fel cum, pentru a transforma un copil într-un Marxist-Leninist dogmatic, e nevoie de foarte multǎ propagandǎ de stat, la fel, e necesarǎ multǎ propagandǎ religioasǎ pentru a transforma copilul într-un ameţit ce venereazǎ fantome imaginare. Copiii nu sunt nici mǎcar agnostici în stare lor naturalǎ. Pentru a testa aceastǎ afirmaţie, daţi-i unui copil de ziua lui o cutie goalǎ drept cadou, şi spuneţi-i cǎ s-ar putea sǎ fie un iPod în el, da nu putem ştii sigur, aşa cǎ nici el nu poate spune cǎ nu e un iPod acolo. Sǎ vedem dacǎ vǎ mulţumeşte pentru "cadou" sau nu.

Astfel, subjugarea copiilor în context religios se bazeazǎ pe subjugarea copiilor la poveşti - poveşti ce exploateazǎ, abuzeazǎ, îngrozesc, dezorienteazǎ şi manipuleazǎ aceşti copii. În mod normal, este imposibil ca aceşti copii sǎ se supunǎ Bibliei, Coranului sau Torei, deoarece acestea sunt doar nişte cǎrţi fǎrǎ viaţǎ şi fǎrǎ capacitatea de a rǎsplǎti sau pedepsi. Nu, subjugarea copiilor reprezintǎ, în esenţǎ, sclavia acestora în faţa unor povestitori - obedieţǎ faţǎ de capriciile altora, prezentate ca absoluturi morale sau fapte metafizice.

Aservirea faţǎ de ideea cǎ poveştile altora sunt fapte absolute reprezintǎ o grea loviturǎ datǎ capacitǎţii copilului de a procesa în mod obiectiv realitatea, şi, spre beneficiul celor în poziţii de atoritate, de a critica sau pune la îndoialǎ greşelile "pedagogilor". Astfel, fiind învǎţaţi cu obedienţia automatǎ faţǎ de "poveşti", atunci când un pǎrinte abuziv le va spune o nouǎ "poveste" agresivǎ - cum cǎ agresiunea pǎrintelui a fost cauzat de acţiunile copilului - copilul nu poate decât sǎ accepte şi sǎ se învinovǎţeascǎ pe sine."

Sursǎ: FreedomainRadio via Reddit, img: Kamangir

Gândul Zilei - Nume de strada

Nu vi se pare ironic faptul cǎ, în Oradea, strada Progresului a devenit strada Sfântul Apostol Andrei? Think about it....

Povestea lui Iisus (non)istoric în limbaj neacademic

Pǎrţile 2-6 le gǎsiţi AICI.
_

Internetul - cimitirul zeilor

Isarescu - Tatal BNR, Mesia Crizei si Duhul Economiei Romanesti

Citez, în al 13-lea ceas, din EvZ:

"Românii au dreptate când nu se aşteaptă ca actualul Guvern să scoată ţara din criză. Se pare că şi oficialii BNR aşteaptă intervenţia divinităţii. Consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, spune că “dacă ne ajută Dumnezeu, anul acesta ieşim din criză”. “Guvernul este un factor. Nicăieri în lume, pot să fie guvernele cele mai strălucite, nu pot să facă mare lucru. Întotdeauna avem nevoie de noroc în viaţă şi de Dumnezeu”, a declarat Adrian Vasilescu. Oamenii de afaceri nu sunt de acord cu declaraţiile lui Adrian Vasilescu, pe care le caracterizează drept "panseuri lirice".

"Aceste declaraţii fac parte din categoria panseurilor domnului Vasilescu, care are şi dânsul propriile efuziuni lirice. La BNR lucrurile merg bine, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dacă economia ar avea nevoie de intervenţia lui Dumnezeu, mă întreb de ce mai stau băieţii aceia la BNR", ne-a declarat Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri (AOAR)."

Eu sper din toatǎ inima cǎ domnul Vasilecu încerca o linguşealǎ publicǎ a şefului sǎu. Deoarece, uneori, Isǎrescu întradevǎr pare un Tatǎl Nostru al economiei din România. În cinstea lui, pictura "Dumnezeu e economist" de un pictor flǎmând anonim:

Chile - Pachamama versus Capitalism

De ce întotdeauna când douǎ plǎci tectonice se freacǎ una de cealaltǎ, trebuie sǎ se trezeascǎ cineva sǎ foloseascǎ asta în scopul ideologiilor proprii?

Dacǎ la Cutremurul devastator din Haiti s-au trezit cristofasciştii americani sǎ acuze forţe divine punitive, supǎrate pe evenimente istorice prost înţelese (de ei - vezi aici), de data asta sǎrim gardul ideologic - de la dreapta la stânga - şi ajungem în Bolivia, unde preşedintele Evo Morales a scos un porumbel asemǎnǎtor pe gurǎ.

Evo a declarat cum cǎ cutremurul din Chile ar fi un semn de la Pachmama - zeiţa incaşǎ a naturii:

"Este îngrozitor sǎ vezi cum fraţii noştrii mor din cauza cutremurului; simt cǎ natura nu mai poate suporta politicile ce distrug mediul. Simt cǎ Mama-Naturǎ este infuriatǎ, iar cutremurele sunt consecinţa politicilor (neoliberale)" - [via GoogleTranslate]

Deşi în general mi-e simpatic preşedintele bolivian - primul din Americi care sǎ fie amerindian (şi asta mǎ gâdilǎ la multiculturalism) - nu înţeleg de ce trebuie sǎ transforme acestǎ tragedie într-o luptǎ ideologicǎ de tip eco-stângism-spiritual versus capitalisto-materialism. Din pǎcate, din dorinţa sa de a se diferenţia de "el Norte" şi restul lumii capitaliste, Morales a picat în aceeaşi gǎleatǎ plinǎ cu iraţionalitate imoralǎ ca şi pastorul Pat Robertson. Prostia, se pare cǎ este o instituţie într-adevǎr democraticǎ.

PS. La fel ca şi-n Haiti, printre victime s-a numǎrat şi o bisericǎ. Sǎ fie antiminune catolicǎ sau furia lui Pachamama? Oricum Yahwe nu iese bine din acestǎ ecuaţie.