[...]De asemenea, copiii nu doar cǎ se nasc neabuzaţi, ci sunt şi profund anti-religioşi. (Dacǎ vǎ îndoiţi de acest fapt, încercaţi sǎ luaţi dulcurile de Halloween de la un copil de 4 ani, promiţându-i de 100 de ori mai multe dulciuri dupǎ moarte!)
Copiii au o viziune empiricǎ, secularǎ, raţionalǎ şi fundamental ştiinţificǎ. De fapt, evoluţia competenţelor în mintea unui copil urmǎreşte direct metoda ştiinţificǎ. De exemplu, în primi câţiva ani de dezvoltare, copilul începe sǎ recunoascǎ cauzalitatea, umǎrind un obiect cu privirea sau întorcând capul la vreun sunet, dupǎ care vine "pemanenţa obiectelor", cum ar fi recunoaşterea faptului cǎ o minge aflǎtǎ sub o pǎturǎ este încǎ acolo, dezvoltând ulterior o capacitate de a rezolva probleme cu aceste obiecte. Pe mǎsurǎ ce copilul îşi continuǎ dezvoltarea, aceste capacitǎţi de soluţionare a diverselor probleme se rafineazǎ printr-o utilizare mult mai formalǎ a logicii în toate aspectele vieţii: identitate, limbaj, valori, etc.
La fel cum, pentru a transforma un copil într-un Marxist-Leninist dogmatic, e nevoie de foarte multǎ propagandǎ de stat, la fel, e necesarǎ multǎ propagandǎ religioasǎ pentru a transforma copilul într-un ameţit ce venereazǎ fantome imaginare. Copiii nu sunt nici mǎcar agnostici în stare lor naturalǎ. Pentru a testa aceastǎ afirmaţie, daţi-i unui copil de ziua lui o cutie goalǎ drept cadou, şi spuneţi-i cǎ s-ar putea sǎ fie un iPod în el, da nu putem ştii sigur, aşa cǎ nici el nu poate spune cǎ nu e un iPod acolo. Sǎ vedem dacǎ vǎ mulţumeşte pentru "cadou" sau nu.
Astfel, subjugarea copiilor în context religios se bazeazǎ pe subjugarea copiilor la poveşti - poveşti ce exploateazǎ, abuzeazǎ, îngrozesc, dezorienteazǎ şi manipuleazǎ aceşti copii. În mod normal, este imposibil ca aceşti copii sǎ se supunǎ Bibliei, Coranului sau Torei, deoarece acestea sunt doar nişte cǎrţi fǎrǎ viaţǎ şi fǎrǎ capacitatea de a rǎsplǎti sau pedepsi. Nu, subjugarea copiilor reprezintǎ, în esenţǎ, sclavia acestora în faţa unor povestitori - obedieţǎ faţǎ de capriciile altora, prezentate ca absoluturi morale sau fapte metafizice.
Aservirea faţǎ de ideea cǎ poveştile altora sunt fapte absolute reprezintǎ o grea loviturǎ datǎ capacitǎţii copilului de a procesa în mod obiectiv realitatea, şi, spre beneficiul celor în poziţii de atoritate, de a critica sau pune la îndoialǎ greşelile "pedagogilor". Astfel, fiind învǎţaţi cu obedienţia automatǎ faţǎ de "poveşti", atunci când un pǎrinte abuziv le va spune o nouǎ "poveste" agresivǎ - cum cǎ agresiunea pǎrintelui a fost cauzat de acţiunile copilului - copilul nu poate decât sǎ accepte şi sǎ se învinovǎţeascǎ pe sine."
Ubercool stuff!
RăspundețiȘtergere