Imnul țiganilor și blestemul lui Iisus

Dacă Împăratul Utopic s-a ocupat de Imnul internațional al țiganilor, eu musai a completa acea postare cu una dedicată Imnului țiganilor din Ungaria, căci, în cel mai pur „spirit autonomist”, romii din Magyarország au propriul lor imn, și, fideli tradiției, e o melodie tare mișto, ce, pe deasupra, se leagă și de povestea crucificării lui Iisus.

Imnul se bazează pe o poveste populară europeană, originară din lumea greacă, potrivit căruia Iisus, sau maică-sa (depinde de versiune), l-ar fi blestemat pe fierarul-țigan prezent la crucificare, fie pentru că el a făcut cuiele, fie pentru că ar fi furat unul din ele. Există versiuni în care țiganul fierar ar fi fost binecuvântat, deoarece furând unul din cele patru cuie, a rămas un singur cui pentru ambele picioare, iar astfel s-a evitat situația jenantă în care Cristos ar fi fost crucificat cu picioarele crăcănate. Potrivit legendei, pentru fapta sa, țiganul ar fi primit dezlegare la furat o dată la 7 ani, fără să se considere păcat. O analiză interesantă a legendei și originii ei găsiți aici.

În orice caz, una din versiunile legendei a fost culeasă de un anume Bari Károly, iar pornind de la acea variantă, Varga Gusztáv a scris textul cântecului în limba maghiară. Melodia a devenit populară în rândul țiganilor din Ungaria în 1993, când au avut loc proteste pentru drepturi civile în localitatea Eger, și a fost adoptată ulterior ca imn.

Textul melodiei, în maghiară:

Zöld az erdő, zöld a hegy is

A szerencse jön is, megy is

Gondok kése husunkba vág

Képmutató lett a világ

Egész világ ellenségünk

Űzött tolvajokként élünk

Nem loptunk mi csak egy szöget

Jézus vérző tenyeréből

Isten, könyörülj meg nékünk

Ne szenvedjen tovább népünk

Megátkoztál, meg is vertél

Örök csavargóvá tettél

Și o traducere personală în limba română:

Verde-i pădurea, verzi și munții

Norocul vine, norocul trece

Cuțitul grijilor taie în carnea noastră

Ce fățarnică a devenit lumea

Toată lumea ne dușmănește

Trăim ca niște hoți hăituiți

N-am furat noi decât un cui

Din palma însângerat-a lui Cristos

Doamne, miluieşte-ne pe noi

Să nu ne sufere-n continuare neamul

Ne-ai blestemat, ne-ai și bătut

Niște vagabonzi eterni ne-ai făcut

Există o altă versiune a melodiei, cea de mai jos, scrisă de Orsós Jakab în limba băiașilor, considerat de asemenea, un imn al acestui neam aparte de țigani. Dacă vi se pare că melodia sună românește pe alocuri, asta-i deoarece limba băiaşilor e româna veche, vorbită în Banat şi în Ardeal în urmă cu câteva sute de ani, învăţată în anii de robie. Un articol foarte interesant despre băiași a fost publicat și în Evenimentul Zilei. Merită citit.

Textul în băiașă:

Pădură verdie, pădură verdie,

Norocul vinie, norocul merge,

Gîndu' bace, bubuiaşce,

Lume-ţara mişuniaşce.

Lume-ţara ăi străiniu nostru,

Che-i beaşu' numai lotru,

N-am furat, noi, numa' un cui,

Den crușe-lu Dimizo.

Iartă, iartă, Dimizoie,

Hinie ieșce lume-ţara,

Nie bătut tu, cum ai ghendit,

Lume-ţara ni-o ăstrănit.

Melodia a apărut parțial și-n filmul Latcho drom, a lu' Tony Gatlif (acelaș tip care a făcut filmu Gagiu Dilău, pe plaiuri mioritice) în limba țigănească - partea a doua a filmulețului:

Textul melodiei în țigănește (găsit ca și comentariu pe YouTube la melodia de mai sus):

Zeleno vesh, zeleno plaj,

amari bax, avel thaj zhal,

gindongo buss ando mas del

andej luma buzhanglipej.

Intrego luma dushmanoj,

sako rom sar chor nashadoj,

chi chordam jekh karfin numa,

andaj Jezusheski palma.

Devla zhutin pe amende,

na de mila pe romende,

amaja dan thaj vi mardan,

nashadeske amen shutan.

Sursă imagine: mercuriustour.ro

Mituri românești cu substrat totalitar

Există o serie de mituri în conștiința colectivă a țării, ce îmi provoacă o puternică stare de anxietate. E vorba de niște reflexe de tip totalitar, ce necesită a fi marginalizate, pentru a putea păstra și extinde libertățile câștigate în ultimii 20 de ani.

Mitul Unității

Cred că toată lumea a auzit, cel puțin o dată-n viață, fraza următoare, rostită ca o constatare savantă:

„Problema noastră (a românilor) e că nu suntem uniți”

Și nu doar românii au această obsesie a unității. Evident, ideea pornește de la o constatare de bun simț, dar, cum adesea este cazul, se ignoră realitatea. Întradevăr o ideea susținută de toți românii ar dispune de un însemnat capital uman și ar presupune că 20 de milioane de oameni lucrează pentru același țel, dar să fim realiști: oamenii sunt diferiți între ei, provin din familii diferite, primesc educații diferite, și ajung să aibă scopuri diferite în viață. Să îți imaginezi că toată țara va avea o singură direcție (probabil cea pe care o are și cel care deplânge lipsa unității) nu este doar o iluzie gigantică ci și un simptom al unui mod de gândire totalitar. Dacă istoria ne învață ceva, e faptul că diversitatea de opinii, cuplată cu un nivel înalt de libertate, este benefică unei societăți, fiind combustibil al progresului. Nu trebuie să ne dorim un popor „unit în cuget și simțiri” ci o societate cât mai pluralistă în exprimare și idei, fără impulsuri neofobe.

Mitul liderului providențial

O altă expresie des întâlnită este versul eminescian deformat „unde ești tu Țepeș doamne?” (despre mitul Țepeș am mai discutat), folosit ca rugăciune atunci când românul este confruntat cu imagine haotică a politicii dâmbovițene. În ultimii 20 de ani, românii au votat de 2 ori, plini de speranță, un președinte-panaceu ('96 și '04), ca să se mire că sunt dezamăgiți de prestația acestuia. Dorința asta obsesivă a unui bărbat protector, care să ne rezolve problemele trebuie să dispară. Lucrurile se schimbă în bine atunci când plebea pune osul și mintea la contribuție, nu atunci când Vodă dictează ce e bine și ce-i rău.

Oricum, mesianofilia românilor se înscrie într-un context mai larg al dragostei față de übermensch de diferite feluri (geniul, liderul providențial, „marele părinte duhovnicesc”), create de psihicul mioritic din lene. „De ce să ne implicăm în viața cetății? Să vină Vodă să vorbească pentru noi. De ce să învățăm cu toții să gândim? Să ne spună Geniul sau Duhovnicul cum și ce trebuie s-o facem! Să ne dea șablonul după care să gândim!”. În acest context, cei de la Dilema Veche au publicat mai demult un articol foarte interesant despre „cultul genialității”, pe care vă sugerez să-l citiți.

Următoare 3 mituri le găsim adeasea împreună (un exemplu recent ar fi în SETimeas, într-un articol despre violența-n școli). Mitul lipsei de modele, al crizei/degradării morale și al excesului de libertate sunt tot simptome ale gândirii de mai sus. Iarăși se dorește un model, de data asta în materie de moralitate. Iarăși dorința de a primi ordine, de a ni se da un manual cu instrucțiuni. Și iarăși avem de-a face cu povești cinegetice.

În primul rând nu consider că ducem lipsă de modele. Poate-s mai rare ca la alții, dar avem, totul e să căutăm. De asemenea nu scrie nicăieri că modelele noastre trebuie să fie din România. Idei inteligente se fabrică și în străinătate, și încă cum.

În al doilea rând, vreau să știu ce anume este o „criză morală”, pentru că am impresia că e vorba de o expresie frumoasă fără conținut. Moralitatea are o bază biologică comună, dar mulți parametri se definesc în mod individual, și nu de către o autoritate „superioară”. La nivel social, moralitatea se modifică treptat. Unde-s aceste crize pe care le văd unii? Criza economiă o poți simți, dar criza morală nu. De fapt ideea degradării morale a societății este un mit vechi, dar care nu exprimă decât puncte de vedere refractare la nou, nicidecum o realitate obiectivă.

Despre așa numitul „exces de libertate” nu mai vorbesc. Ea exprimă clar o dorință de îngrădire socială, soluția tipică pentru genul de mentalitate de care vorbesc mai sus.

PS. Dedicație de 1 decembrie - Ziua „Unității” - o țară unită în cuget și simțiri, pe muzică funky

Pauza muzicala - Reddit si muzica bunicilor readusa la viata

Pe Reddit, copia palidǎ a Prodditului autohton (All Hail Pirate Dog!), a apǎrut acum trei zile, un post foarte interesant. Se pare cǎ pǎrinţii utilizatorului FaithlessValor au descoperit partiturile a douǎ melodii scrise de bunicii aceluiaşi utilizator, bunici ce deja ani de zile trecuserǎ în nefiinţǎ. Dorind sǎ audǎ piesele muzicale readuse la viaţǎ, FaithlessValor a înaintat o rugǎminte cǎtre internet, iar internetul, ca-ntotdeauna, i-a rǎspuns şi a fost darnic. Iatǎ câteva interpretǎri ale primei melodii, "I'll Never Regret (Loving You)", de Marcia Kensinger/Kent şi David Rosenthal/Rouge (de la slab spre mişto):

Versiunea de pian a lui mingl(uke) cu vocea domnisoarei triliana/ThisIsAdriana

Versiunea de pian a lui foundring, mult mai liber în interpretare:

Varianta jazzy a lui rationalbeats:

Şi preferata mea, versiunea de chitara a lui SenorZorro2000:

A doua melodie, "In and Out of Love", este foarte fainǎ, dar înregistrarea lui mingl(uke) are un ţiuit enervant (nu se aude prea tare daca dai melodia mai încet). Anyway, enjoy:

Pentru cei interesaţi, iatǎ şi [linkul spre imaginile cu partituri].

Still a Lie (Portal Parody)

The cake is a lie...

Pauza muzicala - Jale bretona pe apocalipsa somaleza

Hoinarind pe un site cu initiale de corporatie fictiva*, MNU (Muzica Nu Ucide), si interese in domeniul muzical, am dat peste un post interesant. Autorul articolului propunea 7 piese pentru Marele Inexistent ca soundtrack pentru sfarsitul lumii, iar una din acele piese mi-a trezit simturile si curiozitatea.

Este vorba de un duet intre breton-francezul Denez Prigent si irlandez-australianca Lisa Gerrard, piesa intitulata "Gortoz a ran", sau mai pe romaneste, "(Eu) Astept", piesa ce se gaseste pe coloana sonora a filmului "Black Hawk Down", film inspirat dintr-o carte inspirata dintr-o batalie purtata intre americani si somalezi in desisul junglei urbane Mogadisciene prin anul 1993. Americanii, ca de obicei, au intrat in stil Rambo incecand sa captureze un warlord somalez, iar somalezii au aplicat tactica folosita si de vietnamezi... au fost si multi si la ei acasa, oferindu-le 'mperialistilor un mini-Armaghedon de 2 zile.

Dar sa ne intoarcem la melodia care ma obsedeaza de vreo 2 zile. Poate cei mai ageri dintre voi ati observat ca titlul piesei suna teribil de straniu. Asta pentru ca monsieur Prigent, originar din Mica Britanie (nord-vestul Frantei) canta in limba bretona, limba celtica inrudita de-aproape cu limba galeza (welsh) si cornica (cornish) - subgrupa brythonica -, si mai de departe cu limba irlandeza (irish-gaelic), scotiana (scotish-gaelic) si manx (din insula Man) - subgrupa goidelica. Stilul vocal al piesei se cheama gwerz, fiind de fapt o balada sau un cantec de jale tipic breton, insa este probabil primul astfel de cantec in care o parte din text este cantat intr-o limba inventata, in cazul asta, nascocita de madmoiselle Lisa Gerrard. Enjoy

Versiunea lunga (textul piesei in bretona si engleza):

*) e vorba de Multi National United din District 9

PS. Fiind un blog despre religie si, implicit, despre inviere, tin sa mentionez ca limba cornica/cornish, frate bun cu bretona din melodie, a fost inviat la inceputul secolului XX dupa ce daduse ortu popii prin secolul XVIII. Asta asa, ca fapt divers.

Moment muzical - Geneza - Iisus ma stie

Va mai aduceti aminte?


Wiki dixit:
In videoclip, la minutul 1:40 se pot vedea mai multe persoane ce ridica o pancarta cu inscriptia "Genesis 3:25", ce face referire nu la Geneza din Biblie, ci la faptul ca formatia are trei membri ce canta de 25 de ani (trupa s-a format in 1967, clipul e din 1992, desi doar Banks si Rutherford sunt membri de la inceput). Unii privitori, neintelegand aceasta aluzie, au crezut ca e vorba de o greseala sau o gluma, dat fiind faptul ca al treilea capitol din Geneza are doar 24 de versete. Daca era vorba de o aluzie biblica, s-ar putea interpreta ca o condamnare a "tele-evaghelizarii ca o noua forma a Caderii in Pacat", deoarece capitolul 3 din prima carte a lui Moise trateaza subiecul Caderii Omului in Pacat.

Ca fapt divers, personajul lui Phil Collins din videoclip se aseamana cu personajul "Phil Mayhew" din serialul Miami Vice (episodul "Phil the Shill" - 1985), un escroc ce se ocupa cu tele-evanghlizare, personaj jucat de acelasi Collins. Acesta este al doilea videoclip, dupa "I Can't Dance" in care Banks si Rutherford trebuie sa-l "evacueze fortat" pe Collins.