Vizualizarea conştiinţei umane

Citez din cartea "Evil Genes" de Barabara Oakley, carte pe care o recomand cu cǎldurǎ:

"Vizualizarea conştiinţei umane

Metodele moderne de imagisticǎ medicalǎ ne aratǎ faptul cǎ conştiinţa umanǎ, simţul moralitǎţii, şi etica [...] nu mai sunt jucǎriile filozofilor. Au fost mapate chiar regiuni neurologice ce ţin de moralitate. În 2002, cercetǎtorul brazilian Jorge Moll şi colegii sǎi au publicat rezultatele unui studiu în care le-au fost arǎtate participanţilor imagini ce în mod normal ţin de simţul moralitǎţii, ca de exemplu copii abandonaţi, abuzuri fizice sau victime de rǎzboi. Imaginile cu creierele lor scanate prin rezonanţǎ magneticǎ funcţionalǎ (fMRI) dupǎ ce au vǎzut acele poze au fost comparate cu imagini fǎcute dupǎ vizualizarea unor poze neutre, sau unor poze ce provocau o reacţie de dezgust. Zonele creiarului activate de cǎtre moralitate includ zone ce sunt de importanţǎ criticǎ pentru comportamentul social şi pentru percepţie.[...]

Un alt studiu, efectuat de neurologul Scott Huettel de la Centru Medical al Universitǎţii Duke, a arǎtat faptul cǎ persoanele ce tind sǎ fie altruiste au activitate sporitǎ în cortexul temporar posterior superior. Aceasta este zona creierului ce ţine de perceperea intenţiilor şi acţiunilor altcuiva. Altruismul pare sǎ fie fondat pe intelegerea faptului cǎ alţii au motivaţii şi acţiuni similare cu ale noastre. Huettel explicǎ astfel: "S-ar putea ca altruismul sǎ nu fi apǎrut dintr-un sentiment cǎlduţ de bine-facere, ci din simpla recunoaştere a faptului cǎ acea chestie de acolo este o persoanǎ cu intenţii şi ţeluri. Şi poate ar fi bine sǎ îi tratez la fel cum aş vrea sǎ mǎ trateze ei pe mine."

Un al treilea studiu a arǎtat cǎ sentimentele de vinǎ şi de ruşine, la fel ca şi altruismul, activeazǎ zone specifice din creier. Ruşinea diferǎ faţǎ de vinǎ prin activarea câtorva zone suplimentare. Chiar şi resentimentele sau iertarea par sǎ fie legate de zone neuronale specifice [...]"

Empatia şi neuronii-oglindǎ

Empatia - înţelegerea şi identificarea cu o altǎ persoanǎ - pare sǎ fie legatǎ de distribuţia unor complexe de unitǎţi neuronale ce sunt controlate parţial de neuroni-oglindǎ, [...] neuroni ce se activeazǎ nu doar atunci când o persoanǎ face o acţiune ci şi când o persoanǎ vede pe cineva cum face aceeaşi acţiune. Deocamdatǎ, neuroni-oglindǎ au fost gǎsiţi în cortexul premotor şi în cortexul parietal inferior, şi se crede cǎ s-ar mai gǎsi şi în alte zone ale creierului uman. S-ar putea ca acest tip de neuroni sǎ fi evoluat pentru a permite animalelor sǎ înţeleagǎ ce fac alte animale, sǎ recunoascǎ acţiunile altuia. Se pare totuşi cǎ neuronii-oglindǎ umani sunt mult mai flexibili şi evoluaţi faţǎ de alte animale. Dr-ul Marco Iacoboni, un neurolog ce se ocupǎ cu studiul neuronilor-oglindǎ, afirmǎ:

"Când mǎ vǎ vezi cǎ sǎvârşesc o acţiune - ca de exemplu ridicarea unei bâte de baseball - tu simulezi în mod automat acţiunea în minte. [...] Însǎ tu înţelegi acţiunea deoarece ai în minte un model al acţiunii bazat pe propriile tale mişcǎri. Şi dacǎ mǎ vezi cǎ ma înec [...] neuronii oglindǎ simuleazǎ suferinţa mea. În mod automat empatizezi cu mine. Ştii ce simt pentru literalmente simţi ce simt şi eu."[...]"

Concluzia, în caz cǎ n-ar fi evident:

"În alte cuvinte, moralitatea [la fel ca şi altruismul, empatia, sentimentele de vinǎ sau ruşine, etc] presupune procese neurologice tangibile." Şi nu edicte divine codificate în calupuri decimale sau ameninţarea cu pedepse de tip gulag-etern. Sursa moralitǎţii este sus în cap, nu sus în cer!