Crucifixuri

(Click pe imagine pentru varianta mare)

Scrisoare deschisă lui Miodrag Stanojevic, profesor de istorie sârb

Dragă Miodrag,

În primul rând, te voi ruga să mă ierți că te tutuiesc, dar nu cred că te vei supăra. Cred că sunt foarte mari șanse ca tu să nu exiști. De ce spun asta?

În primul rând nu cred că ești un profesor de istorie. Îmi este imposibil să cred că cineva poate să fie atâta de ignorant, și să ajungă profesor de istorie. Faci niște greșeli elementare. Afirmația ta cum că "în anul 700 [ungurii] sunt menţionaţi în cronicile coreene ca fiind nişte nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei" este falsă. În momentul respectiv strămoșii ungurilor se aflau în zona stepei nord-pontice, aproximativ estul Ucrainei, în timp ce în estul Chinei și nordul peninsulei Coreene primul rege al statului coreean Balhae punea pe picioare noul său stat. E posibil să confunzi ungurii cu uigurii, un popor turcic ce a avut tangență cu nordul Chinei ceva mai târziu. Maghiarii, în schimb, nu au avut, ei neajungând niciodată în Orientul Îndepărtat.

Poate aș fi acceptat confuzia - popoarele astea nomade sunt multe și complicate, mai ales prin stepa eurasiatică - dacă nu scoteai un alt porumbel din condei: "Transilvania nu a făcut parte niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom". Un profesor de istorie nu putea spune așa ceva. Un om cu o minimă cultură înțelege cum funcționează relațiile între diversele state și entități politice în evul mediu. Mai ales un profesor din Voivodina, ea însăși regiune autonomă a statului sârb. E cineva pe lumea asta care susține că Voivodina nu face parte din statul sârb? Și Găgăuzia e autonomă, și totuși face parte din Republica Moldova.

Ca să nu mai vorbim de scaunele săsești și secuiești, care nu făceau parte din Transilvania, ci erau subordonate direct regelui maghiar. O spune clar și istoricul Marius Diaconescu în revista Historia, și el un opozant al autonomiștilor secui:

Regele Ungariei numea în fruntea secuilor un comite al secuilor, un demnitar originar din rândul marii nobilimi maghiare. Voievodul Transilvaniei nu exercita asupra secuilor nicio autoritate. Doar după 1462 s-a obişnuit ca ambele demnităţi, cea de voievod al Transilvaniei şi cea de comite al secuilor, să fie acordate aceleiaşi persoane, din raţiuni militare, în contextul creşterii pericolului otoman. Dar şi în acest caz de cumulare a celor două demnităţi, persoana care le deţinea nu îşi exercita autoritatea asupra secuilor în calitate de voievod al Transilvaniei, ci doar în cea de comite al secuilor. [...] Secuii nu erau singura entitate privilegiată din Transilvania. Saşii, colonizaţi şi ei în secolele XII-XIII în sudul Transilvaniei, s-au bucurat de autonomie administrativă şi judecătorească, în schimbul căreia achitau o sumă de bani fixă la trezoreria regelui şi dădeau un număr de ostaşi pentru armata regală. La fel, asupra lor voievodul Transilvaniei nu avea nicio autoritate.

Dragă Miodrag, cum poți tu să fii „sârb din Voivodina” și să nu înțelegi cum funcționează o autonomie? Sau să afirmi "cu tărie că nu există nicăieri în lumea civilizată o ţară care să acorde atâtea drepturi unei minorităţi alogene cum acordă România minorităţii maghiare". Chiar nu știi câte drepturi au minoritățile la tine în provincie? Chiar și cele „alogene”. 

Recunosc, din curiozitate, te-am căutat prin Google. Am găsit mai mulți inși pe nume Miodrag Stanojevic. Primul e un fotbalist muntenegrean. Al doilea un Miodrag Stanojevic bătrân, de 85 de ani, filantrop, însă arhitect de meserie. A treilea un Miodrag Stanojevic-Micia, profesor (de nu-știm-ce) din Negotin. Negotin e în zona văii Timocului, are populație de vlahi, doar că acest Miodrag apărea ca și candidat pe listele unui partid care susține sus și tare descentralizarea, regiunile autonome, drepturile minorităților ș.a.m.d. Iar ultimul Stanojevic Miodrag găsit e un popă (preocupat de istorie se pare, dar nu profesor).

Așa că stimate Miodrag, eu afirm că tu ești un personaj fictiv, și în spatele acestui personaj se află un român. Unu din ăla „imbecil de tolerant”.

Un sârb ar ezita să insiste pe alogenitatea maghiarilor, când slavii înșiși sunt veniți în peninsula Balcanică în secolele 6-7. Un sârb n-ar putea să fie atâta de ignorant în ceea ce privește Voivodina, și un sârb ar ști că „vlahii” sunt în Timoc, și în Voivodina românofonii se declară români, și nicidecum vlahi. Un sârb ar ezita să-i acuze pe unguri că sunt un popor sălbatic și ucigaș când încă sunt criminali de război sârbi judecați la Haga.

Însă gradul de intimitatea cu miturile naționaliste române, aceleași analogii răsuflate cu "ungurul care vine „la tine-n casă”", și imaginea caricaturală în ceea ce-i privește pe slavi, nu mă poate duce cu gândul decât la o făcătură mioritică. Și nu e o făcătură prea inteligentă. Să luăm de exemplu afirmația "catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe când maghiarii sunt alogeni asiatici în România." E genetic fals, și lingvistic fals. Genetic suntem toți -unguri, români, sârbi - o varză cu minime influențe alogene. Lingvistic fals, pentru că și indo-europenii - strămoșii dacilor, romanilor, celților, germanicilor, slavilor, etc. - sunt alogeni din stepă. Doar bascii putem spune c-ar fi „băștinași” europeni, nici vorbă la iugoslavi. Și contradicția cu sine apare imediat: "De fapt cum ar putea un ungur blond din zilele noastre să fie urmaşul cetelor mongoloide venite în Europa în secolul IX?" Păi sunt sau nu asiatici, profesore dragă? Și tu ești sau nu ești sârb? Sau real măcar?

Aștept cu interes răspunsul tău,

A.P., un bezbojnic

Abecedarul micuțului creștin

Acum câteva luni, într-un garaj plin de lemne și „almanahe” numai bune de aprins focul cu ele, am descoperit Abecedarul Micuțului Creștin, manual de religie tipărit în '92 „cu aprobarea Comisiei Patriarhiei Române pentru Învățământ Religios în Școlile de Stat”. Răsfoind printre ridicolele-i lecții, mi-am dat seama că îmi era cunoscut ce citeam și că în școala primară am învățat și eu din ăst manual plin de povețe importante.

Trecând peste rugăciuni și exerciții de tip „casa Domnului se cheamă ...”, am selectat câteva mostre de lecții. Unele, par a fi un fel de maxi-haiku-uri pravoslavnice de tip:

Vin paștile,

Copii vopsesc ouă,

Ce mișto e creștinismul.

Apoi vine celebra poveste cu Vasilică cel spitalizat de Doamne-Doamne, despre care s-a vorbit și în presă (fiind acolo vorba de versiunea reeditată a manualului).

Dar musca de pe colivă este o parabolă wtf, hibrid între Iisus și Kafka. Povestea verișorilor ortodocși ai lui Grigorie de Samsa.

Moartea regizorului în satul România

Citind istorie, descopăr adesea că în unele privințe, România nu s-a schimbat prea mult de-a lungul secolelor. Mi-am adus aminte de scrierile doamnei Vintilă-Ghițulescu, istoric ce tratează Țara Românească a secolului al XVII-lea, după ce am văzut reacția primitivă a Bisericii Ortodoxe Române la decizia regizorului Sergiu Nicolaescu de a fi incinerat în loc să fie înmormântat „creștinește”. Zice doamna istoric:

[P]rin intermediul „gurii satului” sau „gurii lumii”, vecinii şi vecinătăţile deţineau un rol esenţial în controlul comunităţii. Comunitatea îşi afirmă, şi totodată îşi apără valorile, sancţionând prin bârfă devierile vizibile şi nesupunerea în faţa regulilor de convieţuire cotidiană care asigură coerenţa, stabilitatea şi securitatea.  Cu ajutorul acestui tip de „informaţie”, Biserica şi Statul doreşte să cunoască, să controleze, să disciplineze supuşii de care atâta nevoie.

Folosind un fel de teologie stângace îmbinată cu înțelepciune populară și șantaj emoțional, un preot face un apel public către familie să treacă peste decizia decedatului (asta în ciuda faptului că ei ceruseră discreție), și implicit, către societate, să sancționeze comportamentul „deviaționist”. Și reacțiile n-au întârziat să apară:

În momentul scoaterii acestuia din sediul Cercului Militar, cei mai mulţi au aplaudat, dar au fost şi zeci de oameni care au huiduit şi au strigat "Ruşine!" la vederea văduvei. "Nu-l ardeţi! Nu merită asta!", i-au strigat soţiei lui Sergiu Nicolaescu oamenii veniţi, sâmbătă, în faţa Cercului Militar. Şi sora regizorului a fost criticată pentru faptul că a fost de acord cu incinerarea. "Ele tot în focul Iadului o să ardă. O să le ardă flacăra păgână!", a spus un alt admirator al regizorului, în timp ce alţii au catalogat incinerarea acestuia drept "o batjocură".

Văduva regizorului a fost huiduită şi la Crematoriul Vitan Bârzeşti de către cei veniţi să-i spună adio lui Sergiu Nicolaescu. Oamenii au strigat şi aici "Ruşine!" şi au ocărât-o pe Dana Nicolaescu în momentul în care aceasta a părăsit Crematoriul, cu puţin înainte de ora 12.00, ora programată pentru incinerare.

Câteodată, am impresia că locuiesc într-un sat imens numit România. Undeva pe după dealuri...

Poezii adaptate ideologic (II)

Nici celebra Internațională nu putea scăpa de adaptare:

Naționala!

Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii,
Voi, osîndiţi la foame, sus!
Să fiarbă-n inimi mântuirea,
Să-nceapă al lumii vechi apus!
Sfîrşiţi odată cu trecutul negru,
Sculaţi, popor de mântuiți!
Azi nu sunteţi nimic în lume,
Luptaţi ca totul voi să fiţi!

Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Creștinătatea
Prin noi s-o făurim!

Sculaţi, nu-i nici o mântuire
În bani, mașini sau în femei!
Postire, enoriași, postire,
Şi lumea va scăpa de ei!
Prea mult s-au desfrânat ateii
Ce-mproșcă hulă și minciuni:
Să ne unim toți enoriașii
Să-i azvârlim iute-n genuni!

Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Creștinătatea
Prin noi s-o făurim!

Români şi ortodocși, noi suntem
Patriarhul, mare ziditor!
România este-al celor vrednici,
Cei altfel plece unde vor!
Când vulturi lacomi, corbi de pradă,
N-or mai pluti nori negri-n vânt,
Pe cer luci-va-ntotdeauna
Al creștinătății soare sfânt.

Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Creștinătatea
Prin noi s-o făurim!

Originalul se găsește aici.
Vezi și Partea I și Întîi decembrie: „Te slăvim, Românie”.

Poezii adaptate ideologic (I)

Cum România s-a schimbat din republică populară în republică ortodoxă, era necesară o adaptare ideologică a unor poezii și cântece din vremurile de tristă amintire, pentru a corespunde noilor mântuitori:

Porniţi înainte, părinți!

Porniți înainte, părinți,
Cu sufletu-n luptă oțelit,
Din închisoare ca sfinți
Gata de luptă am ieșit.

Am stat în celule în fiare,
Cu trupul din greu chinuit,
Noaptea cea neagră dispare,
Ziua cea mare a venit.

În luptă cu fiara marxistă
Poporul cuvîntul și-a spus
Steagul dreptei credințe
Să-l ridicăm tot mai sus.


Pelerinilor,
Cu prilejul serbării Creștine a Sfintei Paraschiva

În toamnă, când se ofilesc
Frunze-n aurul de soare,
Popoarele sărbătoresc
A Paraschivei sărbătoare;
Și-nbătrânită omenire
În nedreptăți și în dureri
E tânără la îmbrâncire
Sub al tămâii adieri!
………………………

Din idealurile voastre
O, visători flămânzi, bătrâni,
Vor răsări, ca mândre astre,
Haioase știri pentru păgâni;
Și-n vremurile-acelea sfinte
Iașiul va fi un infern,
Rămâne-vor fără cuvinte
Băbuțele lovite-n stern.

Sau alternativ:
Si-n vremurile-acelea sfinte
Iașiul poate va fi rai,
Vor rasuna mai dulci cuvinte
In strigătele lor de „Vai!”

Originalele se găsesc aici și aici. 
Vezi și Întîi decembrie: „Te slăvim, Românie”.

Unde ireligioșii sunt peste 1%

Ca o completare la postarea cu hărțile despre România ireligioasă, iată și o hartă cu orașele și comunele unde ireligioșii depășesc pragul de 1%. Interesant este faptul că pe lângă unele comune aruncate ici colo, se observă o zonă mai compactă în centrul țării. De ce acea fâșie pare să concentreze comune mai ireligioase nu mi-e tocmai clar, însă merită să aruncăm o privire asupra populației de acolo.

Etnii (via Wiki)

În primul rând zona corespunde limitei de vest a Ținutului Secuiesc, fiind linia de contact dintre regiunea preponderent maghiară (minoritate mai fără dumnezeu, așa) și teritoriile transilvănene românești din imediata apropiere (Brașov, Sibiu și vestul județului Mureș). Totuși, „comunele 1%” nu par să continue și în nord, sau la limita de est, cu Moldova. Nici nu pare să fie ceva asemănător în județele Bihor, Sălaj și Satu Mare, de asemenea zone de contact între unguri și români. Și aici intervine un alt detaliu interesant: componența confesională.

Confesiuni (via Wiki)

Partea de vest a Secuimii, mergând pe direcția SE-NV, precum comunele noastre, prezintă o populație majoritar protestantă. Spre deosebire de estul Ținutului Secuiesc, care este romano-catolică (acolo făcându-se celebrul pelerinaj de la Șumuleu Ciuc), sau ungurimea din Partium, aici avem un protestantism de două feluri, și anume reformați (majoritatea) și unitarieni (o minoritate semnificativă).

Având în vedere că în Europa o tradiție protestantă se corelează cât de cât cu un grad mai mare de ireligiozitate, nu-i exclus ca ea să aibă un rol și în cazul poziționării comunelor din harta de mai sus. Alături de alți factori (nu știu însă care)

Unitățile administrativ-teritoriale cu peste 1% necredincioși sunt: Bucium, Șibot (AB), Apata, Vama Buzăului (BV), Surdila Găiseancă (BR), Vâlcelele (BZ), Brebu Nou (CS), Panticeu (CJ), Sita Buzăului, Vâlcele, Varghiș (CV), Atid, Avramești, Dârjiu, Merești, Ulieș (HR), Corbeanca (IF), Câlinești (MM),

Bereni, Chiberd, Crăciunești, Galești, Glodeni, Gornești, Livezeni, Magherani, Sântana de Mureș, Valea Largă, Vărgata, Voivodeni, Zău de Câmpie (MS), Războieni (NT), Acâș (SM), Dumbrava (TM) precum și orașul Miercurea-Nirajului (MS) și municipiul Cluj-Napoca.