marți, 10 august 2010

Nostalgia transnistreana sau dansul pe mormantul celorlalti

Intrând pe saitul ziarului Lumina, la secţiunea "Memoria Bisericii în Imagini", am fost absolut şocat de modul în care aceastǎ publicaţia trateazǎ o perioadǎ întunecatǎ a istoriei româneşti. Dupǎ modelul "sǎ vedem lumina şi nu umbre", ortodoxia românǎ vedere printr-o lentilǎ extrem de grotescǎ ocupaţia Transnistriei "Antonesciene", teritoriu ce s-a transformat într-o provincie a morţii, unde mii de evrei şi romi au pierit precum muştele, masacraţi activ sau pasiv (prin neglijenţǎ) de cǎtre autoritǎţile române. Sǎ vedem deci cum îşi aduce aminte cotidianul patriarhiei de perioada aceea:

Misionarismul ortodox românesc de peste Nistru (1941-1944)
www.ziarullumina.ro/articole;1332;1;42457;0;Misionarismul-ortodox-romanesc-de-peste-Nistru-(1941-1944).html

Se poate spune că această activitate pastoral-misionară desfăşurată de Biserica Ortodoxă Română în spaţiul administrat de statul român dintre Nistru şi Bug este de cea mai mare amploare din istoria bisericească a românilor. A fost fără precedent şi de neegalat în istoria românilor, într-un spaţiu pustiit de ateism şi refăcut printr-un autentic apostolat comparabil cu prima perioadă a Bisericii creştine primare. Trebuie afirmat că numai în perioada august 1941 - martie 1943 au fost refăcute 445 de biserici, 187 de capele, iar alte 222 de biserici erau în reparaţie. Au fost întemeiate un seminar teologic, o facultate de teologie, opt mănăstiri, multe cu vieţuitori din ţară, 652 de coruri parohiale, au fost botezaţi peste 133.000 de copii de până în şapte ani, iar cifrele pot continua. Aceste rezultate misionare au fost obţinute de o Biserică care credea că ateismul poate fi combătut numai prin apostolat.

În timp ce ortodoxia mioritcǎ se lupta cu noua religie comunistǎ, încercând sǎ-i anuleze influenţa, iatǎ cum îşi aduc aminte supravieţiuitorii romi de exilul transnistrean, citez din BBC:

“S-a ajuns la acte teribile, de genul canibalismului – s-au mâncat oameni”, subliniază Vasile Ionescu. “Stăteam ca ciorile pe câmp”, povesteşte Maria Mihai din Vlaşca, Feteşti. “Oamenii prindeau cârtiţe şi le jupuiau; plângeam şi le mâncam.” [...] Natalia Mihai, din Săruleşti, spune că oamenii erau decimaţi de boli. “Era tifos, ne curgea sânge din nas, din gură…” “Se făcuse câte o groapă în care îi puneau pe cei care muriseră – povesteşte Elisabeta Bancu. Când groapa era plină, turnau motorină peste ei şi le dădeau foc. Se întâmpla ca seara la culcare să fim 20 de inşi iar dimineaţa nu ne mai trezeam decât 10. Le puneau o sfoară de gât şi îi târau până la groapa aia.” [...] Vasile Ionescu subliniază că, în cazul României, chiar statul german a protestat faţă de metodele inumane prin care autorităţile îi ucideau pe evrei şi pe romi.

Despre romi şi Porajmos, episodul transnistrean, vezi şi articolele din Revista 22 şi www.ne-cenzurat.ro.

Despre dimensiunea evreiascǎ a Holocaustului din stânga Nistrului, vezi articolul "Destăinuirile unui deportat evreu în Transnistria" din Monitorul de SV precum şi pagina Comunitǎţii Evreieşti din România.

Se pare cǎ pe teritoriul dintre Nistru şi Bug, au pierit aproximativ 270.00 de evrei (~150.000 români, ~115.000 localnici ucrainieni) şi 11.000 de romi dintr-un total de 25.000 de deportaţi (din care jumate copii).


"Sub succesorul lui Miron [Cristea], Nicodim Munteanu, (patriarh între 1939-1948) biserica a rǎmas loialǎ monarhiei însǎ a persistat în antisemitism şi, totodatǎ, a sprijinit dictatura generalului Ion Antonescu, cel care a condus România în rǎzboi ca aliat al Germaniei Naziste" - pag. 492

Interesanta imaginea de mai jos, intitulatǎ „Straja Ţării, sub aripa Bisericii" (gǎsit tot pe saitul ziarului Lumina)
www.ziarullumina.ro/articole;1332;1;42795;0;Straja-%C5%A2arii-sub-aripa-Bisericii.html


Pentru cei care nu ştiu, Straja Ţǎrii a fost o organizaţie fascistǎ de tineret din perioada dictaturii carliste, un fel de Hitlerjugend mioritic. Un articol interesant are Raiden despre Strǎjeri. Practicau salutul roman (aka. salutul nazist) şi aveau urmǎtorul Crez:

"Credinţă şi muncă pentru Ţară şi Rege
1. Cred în Dumnezeu şi în Biserica străbunilor mei;
2. Cred în Regele Ţării, Marele nostru Străjer, Cârmuitorul destinelor Poporului Român;
3. Cred în muncă şi jertfă — închinându-mi întreaga mea fiinţă pentru ridicarea şi propăşirea Patriei;
4. Cred în Straja Ţării — chezăşia Unităţii Neamului, Hotarelor şi Sufletului Românesc."

Sub greutatea istoriei morale a bisericii ortodoxe române se aflǎ încǎ aşchi din oase umane, evreieşti, ţigǎneşti şi nu numai. Degeaba trâbiţeazǎ puritatea, unele pete nu se şterg...

PS. Melodia "La Auschwitz e o Mare Clǎdire", cântatǎ de Margita Makulová, supravieţuitare a iadului nazist:


(textul melodiei se gǎseşte pe saitul Patrin, scroll down, înregistrarea e din filmul Latcho Drom, de Tony Gatlif)
trimite pe proddit

sâmbătă, 7 august 2010

Dragostea divina e ca violul in Zimbabwe

M-a pus dracu sa intru pe saitul ziarului Lumina. Am aflat ca daca fac cancer, e motiv de bucurie, cǎ o boalǎ incurabilǎ e semn al dragostei divine (cam ca şi un viol cu SIDA în sudul Africii), cǎ omul a fost "corabie mlǎdioasǎ" dar acum e un vierme, cǎ adevǎratul creştin are atitudinea viţelului la abator iar cǎ necredincioşii sunt trişti şi emo...

Boala trupului, leac pentru suflet
ziarullumina.ro/articole;1329;1;42794;0;Boala-trupului-leac-pentru-suflet.html

Urmare a păcatului strămoşesc, boala, ca orice altă formă de suferinţă ce decurge din pierderea harului divin, traversează viaţa creştinului cu scopul de purificare a sufletului prin sporirea răbdării şi a virtuţilor duhovniceşti. La zidirea sa, trupul omului a fost creat ca templu al Duhului Sfânt, corabie mlădioasă a sufletului, cu care acesta călătorea prin lume. Odată însă cu degradarea survenită în sânul creaţiei prin căderea omului în păcat, trupul însuşi a căzut prada vulnerabilităţii, suferinţei şi morţii. Aşa au pătruns în lume durerea şi boala. Însă pentru creştinul autentic acestea fac parte, fără îndoială, din instrumentele necesare ascensiunii spirituale în vederea mântuirii. Boala, asemenea unui remediu amărui, vindecă patimile sufletului, reîntorcându-ne privirea asupra milostivirii lui Dumnezeu şi sporind smerenia, ea fiind o consecinţă a păcatelor noastre, dar şi o cale de izbăvire.[...]

Unul dintre cei mai mari ieromonahi făcători de minuni ai secolului trecut, părintele Porfirie, mărturiseşte: "Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat multe boli. De multe ori Îi spun: "Hristoase al meu, iubirea Ta nu are hotar!" E o minune cum de mai trăiesc. Printre alte boli ale mele, am şi cancer la hipofiză. S-a făcut acolo o tumoare care creşte şi apasă pe nervul optic. De-asta nu mai văd acum. (…) Mă doare mult, sufăr, dar este foarte frumoasă boala mea. O simt ca iubire a lui Hristos. Mă străpung la inimă şi mulţumesc lui Dumnezeu. Este pentru păcatele mele. Sunt păcătos şi Dumnezeu Se străduieşte să mă curăţească."

Terapia creştină a bolilor se întemeiază pe harul dumnezeiesc. Procesul de tămăduire şi de întoarcere a omului la sănătatea cea dintâi se înfăptuieşte prin conlucrarea harului pe care-l revarsă Duhul Sfânt şi a strădaniei creştinului de a-l primi înlăuntrul fiinţei sale, de a se face vas al harului.Boala, aşadar, trebuie întâmpinată cu recunoştinţă şi răbdare, întrucât ea este un dascăl înţelept care ne povăţuieşte să nu ne legăm de lumea în care trăim, ne învaţă că această lume este trecătoare şi că noi înşine nu vom zăbovi foarte mult în ea.

Apostolul: Tristeţea vine din necredinţă
ziarullumina.ro/articole;1329;0;42803;0;Apostolul-Tristetea-vine-din-necredinta.html

Creştinul este, înainte de toate, un om al bucuriei, dar, cu toate acestea, nu de puţine ori există momente de profundă întristare. Hristos Domnul vorbeşte de bucuria celor care plâng şi de fericirea celor care pătimesc. Într-o credinţă care predică biruinţa şi bucuria, întristarea îşi are locul ei doar în legătură cu pierderea "Izvorului Bucuriei". Sfântul Pavel vorbeşte despre întristarea cea după Dumnezeu, dar condamnă "întristarea lumii". Adică părerea de rău după lucrurile trecătoare duce la risipire, pe când părerea de rău, că l-am supărat pe Dumnezeu, duce la pocăinţă. Cu alte cuvinte, tristeţea este un păcat mare atunci când nu este unită cu nădejdea, disperarea este condamnată cu fermitate de Biserică, pentru că Îl exclude pe Dumnezeu. A fi trist înseamnă a nu avea credinţă. S-a vorbit, în spiritualitatea noastră, despre pacea şi bucuria sfinţilor, iar chipurile lor de pe icoane arată această bucurie. Mai mult decât atât, chipul Mântuitorului de pe Sfânta Cruce, în iconografia ortodoxă, este un chip luminat, plin de bucurie şi pace. Este bucuria Celui care s-a jertfit pentru alţii, care a iertat şi uitat răul făcut de oameni şi a exprimat doar bucuria de a se dărui oamenilor. Chipul lui Hristos suferind nu trădează ură sau dorinţă de răzbunare, ci bucuria jertfei pentru lume. Întristarea după Dumnezeu este lăudată de Sfântul Pavel, dacă este însoţită de nădejde, dacă are ca scop întâlnirea cu El, părerea de rău pentru faptele rele, dar şi bucuria primirii iertării pentru ele.

Sublinierile imi aparţin.
trimite pe proddit

joi, 5 august 2010

Patriarhii României - antisemiţi şi colaboratori comunişti

Rǎspunsul Patriarhiei la controversa "monedei Miron Cristea" m-a umplut de dezgust aşa cum numai BOR are capacitatea s-o facǎ. Citez de pe Hotnews:

Patriarhia Romana caracterizeaza drept "nejustificate" reactiile starnite de initiativa Bancii Nationale a Romaniei de a comemora memoria patriarhilor BOR [...]. Biserica Ortodoxa sustine ca "unele dintre opiniile negative la adresa patriarhilor Miron Cristea, Justinian Marina, Iustin Moisescu si Teoctist Arapasu au fost deja respinse de catre istorici bine documentati, iar altele raman doar simple speculatii si acuzatii nefondate, abordari mai degraba ideologice, decat stiintifice". "Patriarhia Romana considera ca initiativa Bancii Nationale a Romaniei a avut ca scop sublinierea rolului important pe care cei cinci patriarhi l-au avut in promovarea unitatii nationale si culturii crestine in vremuri grele pentru istoria poporului roman. In concluzie, Banca Nationala a Romaniei a dorit sa evidentieze lumina din activitatea patriarhilor Romaniei, nu sa-i judece post-mortem pentru reale sau presupuse umbre", adauga Patriarhia.

Sǎ vedem deci cu cine defileazǎ Biserica Ortodoxǎ Românǎ ca fiind cei mai drepţi dintr-ale sale rânduri:

1. Miron Cristea (1925-1939) - patriarh şi prim-ministru, cunoscut pentru atitudinea sa antisemitǎ, îşi meritǎ locul printre monştrii perioadei respective. Douǎ citate reprezentative pt dragostea sa creştinǎ:

"Îţi vine să plângi de milă bietului popor român, căruia evreul îi stoarce şi măduva din oase. A nu reacţiona împotriva evreilor, înseamnă a ne duce de vii la pieiere….A ne apăra este o datoria naţională şi patriotică, iar nu “anti-Semitism”….Aveţi destule calităţi şi posibilităţi, ca să vă căutaţi şi găsiţi şi câştigaţi undeva un loc, un pământ, o ţară, o patrie încă nelocuită de alţii….Trăiţi, ajutaţi-vă, apăraţi-vă, şi exploataţi-vă unii pe alţii; dar nu pe noi şi pe alte popoare, cărora cu rafinaţiile etnice şi talmudice le duceţi şi acaparaţi tot belşugul." -via TLP

"Datoria unui creştin este să se iubească mai întâi pe sine însuşi, şi să aibă grijă ca nevoile sale să fie satisfăcute. Doar atunci îşi poate el ajuta aproapele. . . . De ce să nu scăpăm de aceşti paraziţi (evreii) care sug sângele românesc creştin ? Este logic şi sfânt să reacţionezi împotriva lor" - via TLP

2. Nicodim Muteanu (1939-1948) - patriarhul cel mai cuminte din serie, un anti-comunist fervent dar, sub conducerea cǎruia, atitudinea antisemitǎ din sânul BOR a persistat, potrivit World fascism: a historical encyclopedia, Volume 1 de Cyprian Blamires & Paul Jackson:

"Sub succesorul lui Miron, Nicodim Munteanu, [...] biserica a rǎmas loialǎ monarhiei însǎ a persistat în antisemitism şi, totodatǎ, a sprijinit dictatura generalului Ion Antonescu, cel care a condus România în rǎzboi ca aliat al Germaniei Naziste" - pag. 492

3. Iustinian Marina (1948-1977) - supranumit şi "Patriarhul Roşu" datoritǎ colaborǎrii fructuoase dintre BOR şi Statul Comunist, colaborare prin care a ortodoxia românǎ a canibalizat greco-catolicismul transilvan. Facultatea de Teologie din Bucuresti ii poarta numele şi urmǎtorul citat îi aparţine:

"Cristos este Omul Nou. Omul Nou este omul sovietic. Prin urmare, Cristos este sovietic!"

Vezi şi articolul de la Rezistenţa Urbanǎ via TLP

4. Iustin Moisescu (1977-1986) - al doilea patriarh colaboraţionist, acesta a avut o ascensiune fulminantǎ în ierarhia ortodoxǎ, explicabilǎ, dat fiind faptul cǎ a fost deconspirat de CNSAS ca turnǎtor al Securitǎţii. De pe wikipedia citire:

Iustin a colaborat cu fosta poliție politică, Securitatea, înainte de a ajunge în scaunul de mitropolit al Ardealului, din care avea să fie promovat mitropolit al Moldovei, iar ulterior, în 1977, să devină Patriarh. Raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste, dat publicității la sfârșitul anului 2006, oferă detalii despre apropierea dintre viitorul Patriarh și nou instalatul regim comunist. Iustin Moisescu, profesor de religie la Institutul Teologic Universitar din 1948, a fost unul dintre "tehnocrații" aleși de Ministerul Cultelor comunist pentru a controla și a subordona cultele religioase. "În general sunt preferați printre asociații ministerului nu atât fideli ai regimului, într-un fel sau altul, cât persoane care, prin trecutul lor, puteau fi șantajate", se arată în raport. Printre aceștia, Iustin Moisescu, implicat în trecut, potrivit aceluiași document, in Mișcarea Legionară.[...]

Este cunoscută și indiferența Patriarhului Iustin Moisescu față de demolarea bisericilor din Bucuresti, ce începuse la sfârșitul anilor '70, sau față de condamnarea părintelui Calciu-Dumitreasa la zece ani de pușcărie pentru că protestase față de distrugerea acestora. "Patriarhul Iustin Moisescu, fost colaborator al Securității, și santajabil în multe privințe, nu a făcut nimic pentru a împiedica pedepsirea părintelui Calciu și pentru a încerca să salveze de la demolare bisericile din București. Ba dimpotrivă, atunci când un istoric de artă, precum Dinu C. Giurescu, a solicitat sprijinul Patriarhiei pentru salvarea locașurilor de cult, i-a spus ca seamană cu "fugarii de la radio Europa Liberă".

5. Teoctist Arǎpaşu (1986-2007) - ultimul din seria comunistǎ, wikipedia ne spune despre el cǎ:

Conform raportului Comisiei Tismaneanu, Patriarhul Teoctist ar fi ajuns în fruntea BOR datorită loialității dovedite fața de conducerea PCR.[...]

În 2001, în presa centrală apar documente din care rezultă că Patriarhul Teoctist ar fi practicat homosexualitatea încă din perioada în care studia în seminarul teologic și ar fi participat la distrugerea unei sinagogi din cartierul Antim. Concret:

Ziarul „Cotidianul” spune că istoricul Dorin Dobrincu și fostul angajat al CNSAS Gabriel Catalan publicau în presa centrală o serie de documente provenite din arhiva SRI, conform cărora, în tinerețe, Teoctist ar fi participat la rebeliunea legionară din 1941 și ar fi devastat o sinagogă. În plus, în documentele citate de Catalan se mai afirma că Teoctist „este cunoscut ca a practicat homosexualitatea“. În presă a fost invocată o nota din 1957, care conținea o delațiune a unei surse a Securitatii. „E posibil ca acea informație (referitoare la homosexualitate - n.r.) să fi fost oferită ulterior de Securitate“, crede Vladimir Tismăneanu.

Un alt aspect controversat al patriarhatului lui Teoctist Arăpașu este legat de restituirile fostelor proprietăți ale Bisericii Unită cu Roma.upă o serie de sentințe judecătorești favorabile BRU, în luna februarie 2002 patriarhul Teoctist a adresat o scrisoare ministrului justiției de atunci Rodica Stănoiu, prin care cerea ca ministrul să intervină pe lângă instanțele de judecată ca acțiunile greco-catolicilor să fie respinse [...]

Pentru o mai bunǎ documentare (mai ales dacǎ unii sunt sceptici legat de acurateţea wikipediei) recomand cu cǎldurǎ cartea: Religie şi politică în România postcomunistă de Lavinia Stan & Lucian Turcescu (recenzie coming soon)

Tragem linie şi vedem cǎ de când existǎ Patriarhia Românǎ, doi dintre liderii sǎi decedaţi au fost antisemiţi iar ceilalţi trei colaboratori cu regimul comunist (dintre care, ultimii doi, posibili legionari în tinereţe). Degeaba vrea BNR sǎ "evidentieze lumina din activitatea patriarhilor" dacǎ trecutul lor este extrem de tenebros, iar vieţile lor miros a cadarvre de evrei şi burgheji...
trimite pe proddit

miercuri, 4 august 2010

Emisiuni numismatice BNR cu subiect religios



Avers: Palatul Patriarhal din Bucureşti; deasupra, inscripţia în arc de cerc „PALATUL PATRIARHAL“, dedesubt, inscripţia „ROMANIA“, valoarea nominală a monedei - „10 LEI“, stema României şi anul de emisiune - „2010“.
Revers [descriere generalǎ]: portretul patriarhului X; anii între care a trăit patriarhul - „1XXX - 1XXX“; stema Patriarhiei Române; la exterior, inscripţia circulară „PATRIARHUL X“.


Avers: În plan central, un medalion ce conţine stema României, anul emisiunii "2000" şi o cruce stilizată. Interiorul crucii prezintă o compoziţie reprezentînd începuturile creştinismului pe teritoriul ţării noastre: un opaiţ în formă de peşte, simbolul creştinilor şi Donariul de la Biertan, compus din două plăci: una, ce conţine expresia latină "EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI" (eu, Zenovius, am pus această danie) şi cealaltă, monograma lui Iisus Hristos. În exteriorul medalionului, inscripţiile "ROMANIA" şi "5000 LEI" sunt amplasate circular şi separate de cîte trei ornamente cruciforme.
Revers: Mîntuitorul nostru Iisus Hristos; inscripţiile "2000 DE ANI DE CRESTINISM" şi "COMEMORAREA MILENIULUI", despărţite de două ornamente cruciforme, sunt amplasate urmărind circumferinţa monedei.


Avers: în partea centrală, pe o bandă mată, stema României şi portretul domnitorului Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru, la stânga şi la dreapta portretului, inscripţiile "NICOLAE ALEXANDRU" şi "VOIEVOD"; deasupra benzii mate, inscripţia "ROMANIA" şi anul de emisiune 2009, iar dedesubt, valoarea de emisiune 10 LEI.
Revers: în partea stângă, portretul primului mitropolit al Ţării Româneşti " Iachint de Vicina; de o parte şi de alta a portretului, inscripţiile "SF. IERARH" şi "IACHINT"; în dreapta, pe o bandă mată, imaginea bisericii domneşti "Sfântul Nicolae" de la Curtea de Argeş, deasupra şi dedesubtul benzii mate, inscripţiile "650 DE ANI DE LA" şi "INTEMEIEREA MITROPOLIEI TARII ROMANESTI".


Avers: Imaginea icoanei Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, aflată pe iconostasul din catedrală; în centru, în partea inferioară, stema României, valoarea de emisiune: 500 LEI, în stânga şi inscripţia circulară "ROMANIA" în dreapta; lângă portretele sfinţilor, textele "SF-IMP-C-TIN" la stînga şi "SI ELENA" la dreapta.
Revers: În centru, imaginea catedralei şi stema patriarhiei, iar la exterior textul circular: "CATEDRALA PATRIARHALA" şi anii aniversari "1656" şi "2006" de o parte şi de alta a stemei.


Avers: În partea superioară inscripţia "ROMANIA", stema României şi valoarea nominală "500 LEI". Dedesubt, între două ornamente, este gravată pe trei rînduri inscripţia "SFANTA EPISCOPIE A RAMNICULUI CTITORITA SUB RADU CEL MARE (1495-1508)". Inscripţia este încadrată în partea stîngă de un simbol în formă de peşte, simbolul creştinismului, peste care este suprapusă monograma lui Iisus Hristos, iar în dreapta, de mitra Episcopiei Râmnicului. Anul emisiunii "2003" este menţionat în partea inferioară a aversului.
Revers: Stema Episcopiei Râmnicului, avînd în centru chipul sfîntului Ierarh Calinic de la Cernica, ctitorul Catedralei Episcopale de la Râmnic. Inscripţia "500 ANI DE LA INFIINTAREA EPISCOPIEI RAMNICULUI" este gravată circular, urmînd circumferinţa monedei. Anii "1503-2003" sînt amplasaţi în partea inferioară, între două ornamente cruciforme.

Alte emisiuni comemorative:

De-a lungul timpului BNR a mai emis (serii de) piese legate de diverse cladiri religioase:

Şi moldovenii au piese numismatice pe teme asemǎnǎtoare:


De asemenea seria "Mǎnǎstirile Moldovei" se gǎsesc pe aceastǎ paginǎ (scroll down) şi are urmǎtoarea descriere:

Seria a fost lansată în anul 2000 şi este compusă din 20 de monede de argint care ilustrează locaşurile sfinte din Moldova. Monedele denotă importanţa pe care a avut-o mănăstirile de-a lungul secolelor, de adevărate centre spirituale, de culturală şi de învăţătură, în procesul de formare şi păstrare atât a religiei, cât şi a valorilor naţionale.

Img: bnr.ro şi coins.ro
trimite pe proddit